1
CERCETAREA DE MARKETING
Orientarea de
marketing are drept premisă cunoasterea si anticiparea mutatiilor din
mediul de
afaceri si deci de pe piată.
Pentru a răspunde
acestor cerinte, s-a conturat o componentă esentială a marketingului
denumită
cercetare de marketing.
1.
Continutul si aria
cercetărilor de marketing
Cercetarea de
marketing s-a impus ca o metodă de cunoastere în vederea fundamentării
deciziilor, pe baza cunoasterii concrete a pietei si alcătuirea
sistemului
informational de marketing (SIM), asigurându-le suportul informational
necesar
în toate etapele procesului decizional.
În esentă, cercetarea de
marketing reprezintă
culegerea, înregistrarea si analiza sistematică a datelor despre
problemele
legate de marketingul bunurilor si serviciilor.
Pentru a scoate în evidentă obiectivul principal al cercetării
de
marketing,
aceasta mai
poate fi considerată că
reprezintă functia care leagă consumatorul,
clientul si
publicul de vânzător prin
informatie. Această informatie este utilizată
pentru a genera,
perfectiona si evalua actiuni
de marketing, a controla performanta si a îmbunătăti întelegerea
marketingului
ca proces.
Ca o sinteză a definitiilor date, se poate considera că
cercetarea de
marketing reprezintă activitatea formală prin intermediul căreia, cu
ajutorul
unor concepte, metode si tehnici stiintifice de investigare se
realizează
specificarea, măsurarea, culegerea, analiza si interpretarea
informatiilor de
marketing, destinate conducerii organizatiei pentru cunoasterea
mediului în
care functionează, identificarea oportunitătilor, evaluarea variantelor
actiunilor
de marketing si a efectelor acestora.
Din această definire rezultă că activitatea de marketing:
– este un proces
formal, bine definit,
atent planificat;
– are un scop
precis si se desfăsoară după
reguli procedurale bine stabilite;
– este
implementată pe etape,
corespunzător unui proces recursiv;
– implică
clarificări si rezolvări
metodologice, atât conceptuale, cât si operationale;
– are un
pronuntat caracter de
continuitate si de desfăsurare sistemică;
– trebuie să
prezinte maximă obiectivitate
si să fie impartială si lipsită de distorsiuni.
Având în vedere că în economia reală procesul decizional este
tot mai complex,
iar costul greselilor tot mai ridicat, cercetarea de marketing
reprezintă o necesitate
obiectivă, cu o pondere substantială în luarea deciziilor.
Aria cercetării
de marketing este extrem
de largă, cuprinzând un mare număr de activităti, printre care:
– cunoasterea
organizatiei însăsi, ca
obiective, strategii si politici de dezvoltare;
– studierea
pietei din punctul de vedere
al caracteristicilor, structurii, capacitătii, conjuncturii, dinamicii,
dimensiunilor;
– evidentierea
influentelor asupra pietei
a componentelor mediului de afaceri: evolutie
generală,
concurentă, cadrul legislativ, mediul tehnologic, ecologic, social
– politic, demografic,
cultural;
– investigarea
nevoilor de consum: aparitie, dimensionare, evolutie,
ierarhizare, materializare;
– studierea
comportamentului de cumpărare si de consum al
consumatorilor;
– investigarea
directiilor politicii de marketing mix: produs, pret,
distributie, promovare;
– analiza,
previziunea, fundamentarea programelor si evaluarea
performantelor în activitatea de marketing.
2.
Tipologia si organizarea cercetării de marketing
Datorită
diversitătii variantelor de
cercetare de marketing, există o multitudine de criterii care determină
o
tipologie relativ complexă.
În functie de
cele mai importante criterii
de analiză, astăzi usurată de
utilizarea
tehnologiilor comunicării si
comunicaŃiilor, a aplicaŃiilor matematice, se
poate defini
însă următoarea tipologie a
cercetării de marketing:
– în functie de
obiectivul cercetării:
• cercetări
exploratorii cu scopul
identificării coordonatelor, definirii conceptuale si operationale si a
ipotezelor cercetării de marketing. Formele cercetării exploratorii se
concretizează în: studii pilot, experimente de laborator si analize
statistice;
• cercetări
instrumentale, vizând
elaborarea, testarea si validarea unor instrumente si metode de
cercetare;
• cercetări
descriptive, pentru descrierea
si evaluarea coordonatelor, evolutiei, variabilelor, similitudinii si
diferentelor;
• cercetări
explicative (cauzale), în
vederea definirii evolutiei în timp si spatiu a variabilelor, formelor
functionale si dependentelor, directiei si intensitătii acestora;
• cercetări
predictive, urmărind realizarea unor previziuni pe
termen scurt, mediu sau lung asupra unor fenomene din marketing.
1
– în functie de
profunzimea si
aplicativitatea cercetărilor:
• cercetări
fundamentale, vizând
dezvoltarea teoriei marketingului;
• cercetări
aplicative, în vederea realizării obiectivelor practice
ale organizatiei.
– în functie de
locul de desfăsurare:
• cercetări de
teren
• cercetări de
birou
– în functie de
frecventa desfăsurării
cercetărilor:
• cercetări
permanente, desfăsurate în mod
sistemic: paneluri de gospodării sau de magazine, bugete de familie
etc.;
• cercetări
periodice, desfăsurate în
legătură cu anumite evenimente: târguri, expozitii, contractări;
• cercetări
ocazionale, fără repetare în
timp, prilejuite de lansarea în vânzare a unui produs ori serviciu sau
pentru
evaluarea audientei unui mesaj publicitar.
Organizarea cercetării de marketing se bazează pe aceleasi
principii de management
ca si în cadrul altor activităti si se integrează organic în strategia
de management,
desfăsurându-se după un program, ca subprogram al celui general de
dezvoltare.
Elementul definitoriu al cercetării de marketing îl reprezintă
nivelul
oportunitătii cercetării, în functie de care se evaluează variantele de
cercetare, se alege varianta optimă si se organizează cercetarea.
Ca proces complex, cercetarea de marketing se desfăsoară după un
algoritm recursiv, în principal, după următoarele etape si faze:
– etapa
preliminară cuprinde:
• definirea
scopului cercetării;
• elaborarea
obiectivelor si ipostazelor
la nivel operational pentru fiecare dimensiune a problemei investigate
si la
nivel secundar vizând, de exemplu, aspecte ale consumatorilor: imagine,
venit,
categorie socio-profesională etc. În urma definirii obiectivelor se
stabilesc
ipoteze de cercetare care depind si de pregătirea si experienta
cercetărilor;
• estimarea
valorii informatiilor obtinute
prin cercetare pentru fundamentarea bugetului cercetării si a
eficientei
acesteia.
– etapa
proiectării cercetării:
• alegerea
surselor de informatii, vizând
atât informatiile primare (speciale pentru cercetare), cât si cele
secundare
(din diferite alte domenii adiacente); selectarea modalitătii de
culegere si
sistematizare a informatiilor, vizând definirea conceptuală si
operatională a
variabilelor, alegerea metodelor de culegere si sistematizare,
definitivarea
instrumentelor de culegere si a programelor de sistematizare.
– etapa
implementării programului de
cercetare:
– culegerea
informtiilor impune stabilirea
surselor, responsabilitătilor, operationalitătii si prelucrării primare
a
informatiilor culese
– prelucrarea
informatiilor urmăreste
aducerea acestora în formă adecvată analizei si interpretării
– analiza si
interpretarea informatiilor,
prin metode cantitative si calitative, urmărindu-se găsirea unui
răspuns, cu o
fundamentare stiintifică, pentru fiecare ipoteză de lucru
– redactarea
studiului si elaborarea
concluziilor impun o prezentare sintetică a scopului, obiectivelor si
metodelor
cercetării, a rezultatelor comparate cu obiectivele si a limitelor
cercetării,
sugerându-se directii de perfectionare ulterioară a acestora.
|