1
Somajul
Somajul este o
stare de dezechilibru pe
piata muncii, în cadrul căreia există un excedent de ofertă de muncă
fată de
cererea de muncă, adică un surplus de populatie activă care nu-si
găseste loc
de muncă. Biroul International al Muncii
(organizatie
din cadrul ONU) defineste somerul ca fiind persoana care îndeplineste
următoarele conditii:
– are o vârstă
de peste 15 ani;
– este apt de
muncă;
– nu are loc de
muncă;
– este
disponibil pentru o muncă salarială
sau nesalarială.
În România,
Legea nr.1 din 1991 (completată
ulterior) – „Protectia socială a somerilor si reintegrarea lor
profesională” –
precizează: „Somerii sunt persoanele apte de muncă ce nu pot fi
încadrate din
lipsă de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor”.
CAUZELE SOMAJULUI
Aparitia si
accentuarea somajului au o
multitudine de cauze obiective, dar si subiective.
– Ritmul de
crestere economică, în
conditiile unei productivităti a muncii ridicate, nu mai este capabil
să creeze
noi locuri de muncă, astfel încât să asigure o ocupare deplină.
– Progresul
tehnic, pe termen scurt, este
generator de somaj, într-o
proportie mai
mare sau mai mică, în functie
de capacitatea financiară a tărilor de a asimila noutătile cercetării
stiintifice.
În perioada postbelică, revolutia stiintifică si tehnică în domeniul
productiei
si serviciilor a accentuat tendinta de suprimare a unui important număr
de
locuri de muncă.
– Criza
economică, caracterizată prin
scăderi sau stagnări ale activitătii economice, sporeste numărul de
someri, iar
integrarea lor, în perioada de boom, poate fi la un nivel scăzut.
– În România,
criza economică de lungă
durată a generat un somaj de mari proportii cu perspective reduse de
reintegrare.
– Modificările
de structură a ramurilor si
sectoarelor economice, sub impactul diversificării cererii de bunuri,
al crizei
energetice, conduc inevitabil pentru o perioadă îndelungată la
reducerea
cererii de muncă.
– Imigrarea –
emigrarea influentează
asupra stării pietei muncii. Imigrarea unei părti a populatiei active
în
vederea angajării în diferite tări va spori oferta de forŃă de muncă în
cadrul
acestora. Emigrarea are un efect invers, de scădere a ofertei de muncă
în zona
de origine.
– Conjunctura
economică si politică
internatională nefavorabilă, datorită oscilatiilor ritmului cresterii
economice, conflictelor armate, promovării unor politici de embargou
influentează
negativ asupra relatiilor economice vizând importul-exportul,
deteriorând
activitătile economice în tările din zonă si contribuind la cresterea
somajului.
Embargoul impus
României fată de Irak si
Iugoslavia a avut efecte
negative asupra
exportului, ceea ce a condus
la restrângerea activitătii multor unităti economice. Pierderile se
cifrează la
zeci de miliarde de dolari.
• Relatia: somaj
– inflatie
Conform teoriei
lui Phillips, un grad
înalt de ocupare este însotit de cresterea preturilor, iar o anumită
stabilitate a preturilor este urmată de sporirea proportiilor
somajului.
Autorul demonstrează ca există o rată naturală a somajului, care
corespunde
unei rate stabile a inflatiei.
Pentru a nu se modifica rata inflatiei este important să nu
existe un excedent
de cerere de muncă, dar nici oferta de fortă de muncă să nu cunoască
profunde
transformări. Dacă are loc un excedent de cerere de muncă, atunci se
creează un
câmp de presiune în directia cresterii salariilor si, deci, apar
conditii
pentru inflatie.
Rata somajului din România a fost în februarie 2007 usor mai
scăzută fată
de cea din Uniunea Europeană: 7,3 %, fata de 7,4 %, după cum reiese din
datele
publicate, la Bruxelles, de biroul de statistică al Comunitătilor
Europene,
Eurostat.
FORME ALE
SOMAJULUI. MĂSURAREA SOMAJULUI
Somajul involuntar se manifestă în diferite forme, după cauzele
care îl generează.
– Somajul ciclic
este generat de evolutia
ciclului economic. În faza de
criză, somajul
sporeste ca urmare a
contractiei, scăderii productiei, a activitătilor economice si
cresterii
numărului de falimente, cu deosebire a întreprinderilor mici si
mijlocii.
– Somajul
conjunctural este efectul restrângerii
activitătii economice în unele ramuri, sectoare economice, sub impactul
unor
factori conjuncturali economici, politici, sociali, intern si
internationali.
– Somajul
structural derivă din
reconversiunea unor activităti economice, din restructurările de ramură
si
subramură impuse de progresul tehnic. Somajul structural apare si ca
efect al
unei structuri înguste de ramuri si subramuri, caracteristică pentru
tările în
curs de dezvoltare.
– Somajul
tehnologic este efectul
introducerii noilor tehnologii, care impun un nou mod de organizare a
productiei
si a muncii si, în consecintă, o reducere a locurilor de muncă.
– Somajul
sezonier este legat de
restrângerea activitătii economice în anumite anotimpuri ale anului,
datorită
conditiilor naturale, în agricultură, constructii de locuinte, lucrări
publice
si turism etc.; el are caracter ciclic.
– Somajul total
presupune pierderea
locului de muncă si încetarea totală a activitătii (falimente,
restructurarea
profilului întreprinderii, închiderea unor unităti nerentabile).
– Somajul
partial constă în reducerea
duratei de muncă sub nivelul stabilit legal cu diminuarea
corespunzătoare a
salariului (săptămână incompletă sau ziua de muncă la o durată mai
mică).
– Somajul deghizat
cuprinde persoanele declarate si înregistrate la Oficiul
fortei de muncă in categoria someri, dar care, in realitate, sunt pe
piata gri
a muncii. Ele lucrează fără contract de muncă, dar beneficiază de toate
drepturile prevăzute in legi privind somerii.
– Există si
somajul voluntar, reprezentat
de persoanele care refuză locurile de muncă oferite, care se transferă
de la un
loc de muncă la altul din diferite motive personale: locurile de muncă
nu
corespund asteptărilor, salariul este prea mic pentru a le asigura un
trai
decent, condiŃiile de muncă nu le convin. Acesteia
îi
corespunde somajul frictional.
Estimarea sau
măsurarea somajului presupune luarea în considerare a dimensiunii,
structurii,
intensităŃii si duratei acestuia, într-o perioadă sau alta. În acest sens, se apelează la indicatori
cantitativi si structuralcalitativi.
1
• Indicatorii
cantitativi exprimă mărimea
absolută a somajului, adică numărul total al somerilor existent, la un
moment
dat, pe ansamblul economiei nationale, într-o zonă geografică, în
anumite
ramuri, profesii, meserii etc.
Rata somajului exprimă procentual mărimea somajului. Se
calculează
ca raport
procentual între numărul
somerilor si populatia activă (populatia ocupată plus someri).
În tări ca
Spania, Franta, Italia,
Germania, rata somajului, în ultimii ani, a fost de peste 10%. În
Japonia, rata
somajului se situează în jur de 4%, iar în SUA, de 4,3%.
• Indicatorii de
ordin structural-calitativ
se referă la componenta structurală a somerilor după nivelul de
calificare,
specialităti, meserii, sex, vârstă, etc.
Măsurarea somajului necesită luarea în calcul si a altor
elemente, cum sunt:
intensitatea somajului, adică evidentierea situatiei în care este vorba
de
reducerea perioadei de lucru, a numărului de ore de muncă săptămânale
si
diminuarea corespunzătoare a salariului sau de pierderea totală a
locului de
muncă; durata somajului, ce reprezintă până la reîncadrarea sau
reluarea muncii
într-un domeniu sau altul.
CONSECINTELE
SOMAJULUI
Pe plan economic, se disting consecinte negative ale somajului
la nivel
national si la nivel de individ - familie.
• Pe plan
naŃional, excluderea unei părti
a fortei de muncă influentează dinamica mărimii PIB, în sensul că
instruirea,
calificarea celor aflati în somaj au presupus cheltuieli din partea
individului
si societătii, care nu vor putea fi recuperate în situatia somajului de
lungă
durată; această fortă de muncă, iesită din populatia activă ocupată, nu
contribuie la cresterea PIB; societatea suportă costurile somajului pe
seama
contributiei la fondul de somaj, din partea agentilor economici,
salariatilor;
existenta
unui somaj de
lungă durată, mai ales în
rândul tinerilor, poate genera acte de violentă, infractiuni, poate
accentua
criminalitatea, cu impact asupra întregii societăti.
La nivel de individ-familie,
somajul se repercutează negativ asupra venitului. Indemnizatia de somaj
este
mai mică decât salariul. Prelungirea duratei somajului erodează si
economiile,
dacă ele există. Se deteriorează calitatea fortei de muncă si este mai
greu de
găsit un loc de muncă.
POLITICI DE
COMBATERE A SOMAJULUI
Politicile
active constau din măsuri care să contribuie la
(re)integrarea
somerilor în diferite activităti si prevenirea
somajului în rândul celor ocupati.
Principalele
actiuni, măsuri de promovare
a politicilor active sunt:
– organizarea de
cursuri de calificare
pentru cei care vin pe piata muncii fără o calificare corespunzătoare
si
recalificarea (reconversia) somerilor în concordantă cu structura
profesională
a locurilor de muncă.
– stimularea agentilor
economici, prin pârghii economico-financiare,
în extinderea activitătii economice;
– încurajarea
investitiilor, prin
acordarea de facilităti în vederea relansării si cresterii economice, a
creării
de noi locuri de muncă;
– acordarea de
facilităti întreprinderilor
care angajează someri de lungă durată, precum si tineri ( În România,
agentii
economici sunt stimulati să angajeze absolventi prin subventionarea, de
către
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, a 70% din salariul net.)
– încurajarea
efectuării unor lucrări de
utilitate publică, pe plan local si national;
– dezvoltarea
serviciilor publice în
limite rationale, a serviciilor industriale etc.;
– extinderea
ocupării atipice: ocuparea pe
timp de muncă partial, ocuparea temporară, munca la domiciliu, munca
independentă si alte forme de ocupare.
În vederea atenuării somajului si a consecintelor lui sunt
importante si
alte măsuri, actiuni, ca:
- acordarea de
facilităti care să
stimuleze mobilitatea fortei de muncă de la o zonă la alta, de la un
sector de
activitate la altul (indemnizatii de transfer, locuinte etc.);
- încurajarea
somerilor de a se lansa in
activităti pe cont propriu;
- dezvoltarea
cercetării stiintifice, a
sectoarelor de conceptie;
- racordarea
învătământului la tendintele
ce se conturează în diviziunea muncii interne si internationale,
formarea si
specializarea tineretului în domenii de perspectivă îndelungată;
- dezvoltarea
sau crearea de unităŃi în
sectoare ce tin de: producerea de instalatii, utilaje de depoluare,
reciclarea
materiilor si materialelor utile, protectia resurselor, gestionarea
pădurilor,
a deseurilor etc.
- introducerea
de restrictii privind
imigrarea si trimiterea fortată a imigrantilor în tara de origine.
Atenuarea tensiunii somajului si cresterea gradului de ocupare
se pot
realiza numai prin sporirea volumului si eficientei investitiilor.
Investitia,
prin efectele ei de antrenare, creează conditii de sporire a
productiei, a
venitului national si a cererii globale de bunuri economice,
influentând
pozitiv ocuparea si nivelul de trai.
Politici pasive.
Acestea se concretizează în măsuri si actiuni care să asigure somerilor
involuntari un anumit venit pentru un trai decent sau de subzistentă.
Venitul
asigurat somerului se numeste indemnizatie de somaj sau în cazul tării
noastre,
ajutor de somaj. El se acordă
pe o
perioadă determinată de timp; nivelul indemnizatiei reprezintă un
procent din
salariul primit în ultima perioadă de muncă, de regulă în ultimele sase
luni de
activitate.
În România,
costul somajului pentru
patronat reprezintă 5%, raportat la fondul de salarii, iar pentru
salariati,
1%, raportat la salariul brut. În unele tări, costul somajului este
suportat si
de bugetul de stat în scopul asigurării celor aflati în somaj, a unui
venit
suficient pentru un trai decent.
În România, perioada de acordare a ajutorului de somaj este de 9
luni,
iar a alocatiei
de sprijin, 18 luni. În
cazul depăsirii perioadei de acordare a indemnizaŃiei de somaj, din
imposibilitatea
găsirii unui loc de muncă, în multe tări se mai acordă,
pentru un
interval de timp, ajutor social
sau alocatie de sprijin.
Acestea sunt sume fixe, lunare, cu mult mai mici decât
indemnizatia de
somaj.
|