1

Somajul

Somajul este o stare de dezechilibru pe piata muncii, în cadrul căreia există un excedent de ofertă de muncă fată de cererea de muncă, adică un surplus de populatie activă care nu-si găseste loc de muncă. Biroul International al Muncii (organizatie din cadrul ONU) defineste somerul ca fiind persoana care îndeplineste următoarele conditii:

– are o vârstă de peste 15 ani;

– este apt de muncă;

– nu are loc de muncă;

– este disponibil pentru o muncă salarială sau nesalarială.

În România, Legea nr.1 din 1991 (completată ulterior) – „Protectia socială a somerilor si reintegrarea lor profesională” – precizează: „Somerii sunt persoanele apte de muncă ce nu pot fi încadrate din lipsă de locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor”.

CAUZELE SOMAJULUI

Aparitia si accentuarea somajului au o multitudine de cauze obiective, dar si subiective.

– Ritmul de crestere economică, în conditiile unei productivităti a muncii ridicate, nu mai este capabil să creeze noi locuri de muncă, astfel încât să asigure o ocupare deplină.

– Progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de somaj, într-o

proportie mai mare sau mai mică, în functie de capacitatea financiară a tărilor de a asimila noutătile cercetării stiintifice. În perioada postbelică, revolutia stiintifică si tehnică în domeniul productiei si serviciilor a accentuat tendinta de suprimare a unui important număr de locuri de muncă.

– Criza economică, caracterizată prin scăderi sau stagnări ale activitătii economice, sporeste numărul de someri, iar integrarea lor, în perioada de boom, poate fi la un nivel scăzut.

– În România, criza economică de lungă durată a generat un somaj de mari proportii cu perspective reduse de reintegrare.

– Modificările de structură a ramurilor si sectoarelor economice, sub impactul diversificării cererii de bunuri, al crizei energetice, conduc inevitabil pentru o perioadă îndelungată la reducerea cererii de muncă.

– Imigrarea – emigrarea influentează asupra stării pietei muncii. Imigrarea unei părti a populatiei active în vederea angajării în diferite tări va spori oferta de forŃă de muncă în cadrul acestora. Emigrarea are un efect invers, de scădere a ofertei de muncă în zona de origine.

– Conjunctura economică si politică internatională nefavorabilă, datorită oscilatiilor ritmului cresterii economice, conflictelor armate, promovării unor politici de embargou influentează negativ asupra relatiilor economice vizând importul-exportul, deteriorând activitătile economice în tările din zonă si contribuind la cresterea somajului.

Embargoul impus României fată de Irak si Iugoslavia a avut efecte

negative asupra exportului, ceea ce a condus la restrângerea activitătii multor unităti economice. Pierderile se cifrează la zeci de miliarde de dolari.

• Relatia: somaj – inflatie

Conform teoriei lui Phillips, un grad înalt de ocupare este însotit de cresterea preturilor, iar o anumită stabilitate a preturilor este urmată de sporirea proportiilor somajului. Autorul demonstrează ca există o rată naturală a somajului, care corespunde unei rate stabile a inflatiei.

         Pentru a nu se modifica rata inflatiei este important să nu existe un excedent de cerere de muncă, dar nici oferta de fortă de muncă să nu cunoască profunde transformări. Dacă are loc un excedent de cerere de muncă, atunci se creează un câmp de presiune în directia cresterii salariilor si, deci, apar conditii pentru inflatie.

         Rata somajului din România a fost în februarie 2007 usor mai scăzută fată de cea din Uniunea Europeană: 7,3 %, fata de 7,4 %, după cum reiese din datele publicate, la Bruxelles, de biroul de statistică al Comunitătilor Europene, Eurostat.

FORME ALE SOMAJULUI. MĂSURAREA SOMAJULUI

         Somajul involuntar se manifestă în diferite forme, după cauzele care îl generează.

– Somajul ciclic este generat de evolutia ciclului economic. În faza de

criză, somajul sporeste ca urmare a contractiei, scăderii productiei, a activitătilor economice si cresterii numărului de falimente, cu deosebire a întreprinderilor mici si mijlocii.

– Somajul conjunctural este efectul restrângerii activitătii economice în unele ramuri, sectoare economice, sub impactul unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, intern si internationali.

– Somajul structural derivă din reconversiunea unor activităti economice, din restructurările de ramură si subramură impuse de progresul tehnic. Somajul structural apare si ca efect al unei structuri înguste de ramuri si subramuri, caracteristică pentru tările în curs de dezvoltare.

– Somajul tehnologic este efectul introducerii noilor tehnologii, care impun un nou mod de organizare a productiei si a muncii si, în consecintă, o reducere a locurilor de muncă.

– Somajul sezonier este legat de restrângerea activitătii economice în anumite anotimpuri ale anului, datorită conditiilor naturale, în agricultură, constructii de locuinte, lucrări publice si turism etc.; el are caracter ciclic.

– Somajul total presupune pierderea locului de muncă si încetarea totală a activitătii (falimente, restructurarea profilului întreprinderii, închiderea unor unităti nerentabile).

– Somajul partial constă în reducerea duratei de muncă sub nivelul stabilit legal cu diminuarea corespunzătoare a salariului (săptămână incompletă sau ziua de muncă la o durată mai mică).

– Somajul deghizat cuprinde persoanele declarate si înregistrate la Oficiul fortei de muncă in categoria someri, dar care, in realitate, sunt pe piata gri a muncii. Ele lucrează fără contract de muncă, dar beneficiază de toate drepturile prevăzute in legi privind somerii.

– Există si somajul voluntar, reprezentat de persoanele care refuză locurile de muncă oferite, care se transferă de la un loc de muncă la altul din diferite motive personale: locurile de muncă nu corespund asteptărilor, salariul este prea mic pentru a le asigura un trai decent, condiŃiile de muncă nu le convin. Acesteia îi corespunde somajul frictional.

         Estimarea sau măsurarea somajului presupune luarea în considerare a dimensiunii, structurii, intensităŃii si duratei acestuia, într-o perioadă sau alta. În acest sens, se apelează la indicatori cantitativi si structuralcalitativi.

• Indicatorii cantitativi exprimă mărimea absolută a somajului, adică numărul total al somerilor existent, la un moment dat, pe ansamblul economiei nationale, într-o zonă geografică, în anumite ramuri, profesii, meserii etc.

         Rata somajului exprimă procentual mărimea somajului. Se calculează

ca raport procentual între numărul somerilor si populatia activă (populatia ocupată plus someri).

În tări ca Spania, Franta, Italia, Germania, rata somajului, în ultimii ani, a fost de peste 10%. În Japonia, rata somajului se situează în jur de 4%, iar în SUA, de 4,3%.

• Indicatorii de ordin structural-calitativ se referă la componenta structurală a somerilor după nivelul de calificare, specialităti, meserii, sex, vârstă, etc.

         Măsurarea somajului necesită luarea în calcul si a altor elemente, cum sunt: intensitatea somajului, adică evidentierea situatiei în care este vorba de reducerea perioadei de lucru, a numărului de ore de muncă săptămânale si diminuarea corespunzătoare a salariului sau de pierderea totală a locului de muncă; durata somajului, ce reprezintă până la reîncadrarea sau reluarea muncii într-un domeniu sau altul.

CONSECINTELE SOMAJULUI

         Pe plan economic, se disting consecinte negative ale somajului la nivel national si la nivel de individ - familie.

• Pe plan naŃional, excluderea unei părti a fortei de muncă influentează dinamica mărimii PIB, în sensul că instruirea, calificarea celor aflati în somaj au presupus cheltuieli din partea individului si societătii, care nu vor putea fi recuperate în situatia somajului de lungă durată; această fortă de muncă, iesită din populatia activă ocupată, nu contribuie la cresterea PIB; societatea suportă costurile somajului pe seama contributiei la fondul de somaj, din partea agentilor economici, salariatilor; existenta

unui somaj de lungă durată, mai ales în rândul tinerilor, poate genera acte de violentă, infractiuni, poate accentua criminalitatea, cu impact asupra întregii societăti.

La nivel de individ-familie, somajul se repercutează negativ asupra venitului. Indemnizatia de somaj este mai mică decât salariul. Prelungirea duratei somajului erodează si economiile, dacă ele există. Se deteriorează calitatea fortei de muncă si este mai greu de găsit un loc de muncă.

POLITICI DE COMBATERE A SOMAJULUI

Politicile active constau din măsuri care să contribuie la

(re)integrarea somerilor în diferite activităti si prevenirea somajului în rândul celor ocupati.

Principalele actiuni, măsuri de promovare a politicilor active sunt:

– organizarea de cursuri de calificare pentru cei care vin pe piata muncii fără o calificare corespunzătoare si recalificarea (reconversia) somerilor în concordantă cu structura profesională a locurilor de muncă.

– stimularea agentilor economici, prin pârghii economico-financiare, în extinderea activitătii economice;

– încurajarea investitiilor, prin acordarea de facilităti în vederea relansării si cresterii economice, a creării de noi locuri de muncă;

– acordarea de facilităti întreprinderilor care angajează someri de lungă durată, precum si tineri ( În România, agentii economici sunt stimulati să angajeze absolventi prin subventionarea, de către Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, a 70% din salariul net.)

– încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică, pe plan local si national;

– dezvoltarea serviciilor publice în limite rationale, a serviciilor industriale etc.;

– extinderea ocupării atipice: ocuparea pe timp de muncă partial, ocuparea temporară, munca la domiciliu, munca independentă si alte forme de ocupare.

         În vederea atenuării somajului si a consecintelor lui sunt importante si alte măsuri, actiuni, ca:

- acordarea de facilităti care să stimuleze mobilitatea fortei de muncă de la o zonă la alta, de la un sector de activitate la altul (indemnizatii de transfer, locuinte etc.);

- încurajarea somerilor de a se lansa in activităti pe cont propriu;

- dezvoltarea cercetării stiintifice, a sectoarelor de conceptie;

- racordarea învătământului la tendintele ce se conturează în diviziunea muncii interne si internationale, formarea si specializarea tineretului în domenii de perspectivă îndelungată;

- dezvoltarea sau crearea de unităŃi în sectoare ce tin de: producerea de instalatii, utilaje de depoluare, reciclarea materiilor si materialelor utile, protectia resurselor, gestionarea pădurilor, a deseurilor etc.

- introducerea de restrictii privind imigrarea si trimiterea fortată a imigrantilor în tara de origine.

         Atenuarea tensiunii somajului si cresterea gradului de ocupare se pot realiza numai prin sporirea volumului si eficientei investitiilor. Investitia, prin efectele ei de antrenare, creează conditii de sporire a productiei, a venitului national si a cererii globale de bunuri economice, influentând pozitiv ocuparea si nivelul de trai.

Politici pasive. Acestea se concretizează în măsuri si actiuni care să asigure somerilor involuntari un anumit venit pentru un trai decent sau de subzistentă. Venitul asigurat somerului se numeste indemnizatie de somaj sau în cazul tării noastre, ajutor de somaj.    El se acordă pe o perioadă determinată de timp; nivelul indemnizatiei reprezintă un procent din salariul primit în ultima perioadă de muncă, de regulă în ultimele sase luni de activitate.

În România, costul somajului pentru patronat reprezintă 5%, raportat la fondul de salarii, iar pentru salariati, 1%, raportat la salariul brut. În unele tări, costul somajului este suportat si de bugetul de stat în scopul asigurării celor aflati în somaj, a unui venit suficient pentru un trai decent.

         În România, perioada de acordare a ajutorului de somaj este de 9 luni,

iar a alocatiei de sprijin, 18 luni. În cazul depăsirii perioadei de acordare a indemnizaŃiei de somaj, din imposibilitatea găsirii unui loc de muncă, în multe tări se mai acordă,

pentru un interval de timp, ajutor social sau alocatie de sprijin.

         Acestea sunt sume fixe, lunare, cu mult mai mici decât indemnizatia de somaj.