1
Nu exista
nici o unanimitatea in ceea
ce priveste definirea economiei
mondiale.Si este firesc sa fie
asa,mai ales atunci cind fenomenul studiat este complex si cunoaste un
ritm de
schimbare tot mai rapida.
Economia Mondiala- reprezinta
ansamblul economiilor nationale si a
relatiilor economice stabilite intre acestea in virtutea
interdependentilor dintre tari,generate
de diviziunea mondiala a muncii ,precum
si mecanismele ,normele juridice,institutiile cu caracter
national,regional sau
cu vocatie universala pe baza carora
aceste relatii se desfasoara.
Raporturile e conomice intre state au existat din timpuri destul de indepartate.In
antichitate fenicienii si romanii faceau
comert cu un important numar de popoare.Totusi,nici la inceputul epocii
moderne,si
cu atit mai mult in antichitate sau in evul mediu,nu se putea vorbi de
o
economie mondiala in acceptiunea pe care o dam astazi acestui concept.
Formarea economiei mondiale este rezultatul unui proces
indelungat
de evolutie a
diviziunii muncii si a schimburilor
economice de la nivelurile micro- si
macroeconomice ale economiilor nationale,la scara interenationala,regionala
si universala,a
trecerii de la economia de piata de tip capitalist ,a descoperirilor
geografice.In
prezent economia mondiala constituie un sistem dinamic,evolutia lui
fiind
determinata de nivelul de dezvoltare si
calitatea economiilor nationale,de natura relatiilor care se dezvolta intre acestea si a
mecanismelor economice de desfasurare a acestor
relatii,de caracterul normelor si al
institutiilor existente la un moment dat.
Daca
facem o pivire directa asupra economiei mondiale,atit in evolutia sa
istorica,cit si asa cum se prezinta ea la hotarele secolelor
20-21,descoperim
elemente comune ,precum si numeroase particularitati nationale si
regionale
care duc la concluzia ca economia mondiala are
doua caracteristici fundamentale:
1.
Caracterul
unic al acestei economii
2.
eterogenitatea
ei sub diferite aspecte social-politice
ale dezvoltarii
fortelor de productie.
Evolutia s-a
desfasurat pe parcursul a mai multor secole si
cuprind urmatoarele trei etape de
evolutie:
-
Crearea
premiselor economiei mondiale
-
Procesul
formarii economiei mondiale
-
Cristalizarea
economiei mondiale
Etapa crearii permiselor economiei
mondiale
Ea cuprinde sfirsitul sec 16 si inceputul sec.17
si se caracterizeaza prin procesul trecerii de la feudalism la epoca
moderna,capitalista.Rolul de mare importanta pentru crearea premiselor
economiei mondiale l-au avut marile descoperiri
geografice si cuceririle coloniale de la sfirsitul secolului al 15.S-a largit zona geografica
a schimburilor de marfuri.Obiectul lor il
constituiau in cea mai mare parte produsele jefuite de invadatorii
portughezi,spanioli,olandezi,francezi si englezi sin noile teritorii
ale
Africii,Indiilor orientale si Americii.Insa aceste schimburi nu aveau o baza economica, nu decurgeau dintr-o
adevarata specializare internationala si nu reprezentau o oferta
autohtona
excedentara destinata acoperirii cererii externe.Largind aria
geografica a
schimburilor de marfuri,comertul din ,,Lumea Veche’’ si ,,Lumea Noua’’ a dat spre sf sec. al 16 un
prim contur pietei
internationale.Deschiderea unor piete noi ,pentru toate bunurile europene.
Inceputul
sec al 17,revolutiile social-politice
elimina faramitarea statala si ingradirile feudale din calea
dezvoltarii
fortelor de productie.Din plin se creaza conditiile formarii pietii
nationale
si ale intemeierii statelor nationale centralizate ,unde si sunt
asigurate
permisele constituirii economiilor nationale ca unitati de
sinestatatoare la un
moment dat.
Procesul formarii
economiei mondiale
Ea cuprinde
sec 17-19 si coincide organic cu procesul de atragere in orbita
capitalismului
european a celorlalte zone ale globului.
Evolutia si esenta procesului de
formare a economiilor
internationale o constituie formarea si consolidarea
pietelor nationale si economiilor nationale suverane si independente.In
acelasi
timp statele-natiunii devin principalii subiecti a relatiilor
internationale,ele capata o baza economica
reprezentata de primele stadii ale diviziunii muncii intre
tari.Acestea
sunt rezultatul primei mari revolutii industriale,bazate pe marea
productie
masinizata la sf sec 17
in
Anglia,iar mai apoi si alte state
capitaliste dezvoltate.
Ulterior
transformarea Angliei in ,,atelierul industrial al lumii’’ a marcat
aparitia
primului stadiu al diviziunii internationale a muncii:lumea a
fost impartita in tari agrare si tari industriale.
Desavirsirea revolutiei industriale
la sf sec al 19
antreneaza dezvoltarea puternica a fortelor
de productie si adinceste diviziunea internationala a muncii.
Apare o
noua treapta de specializare
internationala de
tipul,,extractie-prelucrare’’.Putem precia ca revolutia industriala
marcheaza
adevaratul salt al diviziunii muncii si schimbului de marfuri-de la
nivelul
national la cel international.
Concluzia
care se pune este ca odata cu atragerea intregii lumi in orbita
capitalismului
si incheerea procesului de faurire a sistemului colonial ,procesul de
formare a
economiei internationale s-a incheiat.
1
Cristalizarea
economiei mondiale si tendinte actuale
Aceasta cuprinde sf sec al19 si inceputul sec
20,cind practic structurile de baza ale economiei mondiale erau in
linii
generale create.In perioada
interbelica si cea
postbelica,sistemul economic international capata in mod progresiv noi caracteristici functionale
si de continut,care il definesc
drept sistem economic mondial,in adevaratul inteles al cuvintului.
Transformarea ,,economiei internationale’’in economie mondiala are loc in rezultatul
adincirii si mai puternice a
interdependentelor dintre tari si al
extinderii lor pe scara planetara.Aceste
procese confera
totodata dimensiuni globale problemelor
si contradictiilor lumii contemporane.
Astfel
,in cadrul economiei mondiale
contemporane,cu
precadere in ultima treime a
sec 20,se manifesta tendinta globalizarii,de
accentuare a interedependentelor dintre
economiile nationale ,ca urmare a
adincirii diviziunii internationale
a muncii ,a amplificarii
si deversificarii relatiilor inter- si suprastatale.Economia
mondiala
de astazi nu mai reprezinta
o simpla suma de economii si piete nationale
puse in contact,si un sistem global,universal,unitati prin
interrelatiile dintre sistemele
componente. Intensificarea
interdependentilor economice dintre
tarile lumii sunt rezultatul
dezvoltarii fortelor de productie si
adincirea diviziunii mondiale a muncii sub
impulsul revolutiei tehnico-stiintifica.
Principalul motor al globalizarii
il constituie cautarea de catre intreprindere
a
profitului peste tot in lume.Acest lucru a fost
facilitat de revolutia
tehnico-stiintifica,in special
de progresele tehnologiei de informatii
si comunicare ,si de diminuarea costului
transportului si telecomunicatiilor.Cele
doua inovatii tehnice ale ultimului sfert de
veac su fost dezvoltarea unor computere
puternice si extinderea comunicatiilor
electronice prin intermediul satelitilor orbitali.Anumite
inovatii
adiacente ,cum ar fi
semiconductorii si
circuitele integrate,cablurile din fibre
optice,noii combustibili si materiale utilizate
in lansarea si manevrarea
satelitilor si-au adus o
contributie importanta.Un rezultat
imediat al acestei inovatii l-a constituit ,,unificarea’’ pietelor nationale
pentru toate celelalte bunuri ,servicii
intr-o singura piata globala.In
secolul trecut ,dimensiunile pietei au fost intotdeauna determinate,in
primul
rind,de limetele sistemului de transport
care leaga marfa de cumparator si in al
doilea rind ,de sistemele de informare si comunicare.Daca un producator
nu avea stire de clientii potentiali pentru bunurile si serviciile sale ,piata
pentru acestea era in mod firesc
limitata.Noile mijloace de comunicare
permit informatiilor depre tentintele
pietelor sa devina
imediat accesibile vinzatorilor
si cumparatorilor de
pretutindeni,de
asemenea permit transmiterea
si punerea imediata in practica a
deciziilor
de vinzare-cumparare.Comertul electronic
care inlocuieste suportul de
hirtie cu suportul electronic
faciliteaza mondializarea afacerilor ,asigurind
comunicatii instantanee si
reducind costul tranzactiilor.
In
perioada postbelica ,un factor major al procesului
de globalizare l-a constituit integrarea in
circuitul economic mondial a tarilor
eliberate din sistemul colonial.In prezent,economia mondiala capata noi
dimensiuni prin reintegrarea fostelor tari socialiste ale blocului
rasaritean
in reteaua schimburilor si
institutiilor
internationale.Globalizarea este si rezultatul
liberalizarii comertului ,investitiilor
straine si a tranzactiilor comerciale.In
acelasi timp, globalizarea
contribuie la accelerarea
liberalizarii.Considerind ca rentabilitatea si competitivitatea lor depind
tot mai mult de
internationalizarea activitatii pe care o desfasoara,intreprinderile
fac presiuni asupra guvernelor din
tarile de origine pentru a obtine o mai
mare deschidere spre pietele externe.
Perspectivele
economiei mondiale
Sec 21 va
modifica ,in mare masura ,imaginea actuala a economiei mondiale
,ca
urmare a
schimbarilor majore ce se vor produce atit in componentele sale
fundamentale –statele-natiune,organizatiile intergrationiste interstatale,societatile transnationale,cit
si in raporturile dintre ele.
In masura
in care integritatea economica
interstatala va lua amploare ,tendinta de regionalizare a
economiei
mondiale va deveni tot mai pregnanta.In aceste conditii ,importanata institutiilor
supranationale,ca factori de decizie va creste.
O alata
tendinta semnificativa pentru
evolutia schimbului reciproc
de activitati
va fi accentuare
globalizarii.,,Dereglementarea’’vietii economice ,pe de-o parte
,transnationalizarea crescinda,pe de alata
parte ,se vor afla la baza
acestei evolutii.
Economia Mondiala nu va reprezenta punctul final
al unui lung proces de dezvoltare a activitatii economice,de la un
nivel
inferior catre unul superior.Dezvoltarea va continua.Mai
mult,pe masura perfectionarii factorilor de productie ,a revolutionarii
mijloacelor de transport,a
telecomunicatiilor,se vor crea conditii materiale pentru
un nou
salt spre un stadiu superior al schimbului reciproc
de activitati.
Perspectiva actuala a
folosirii spatiului extraterestru in
scopuri economice ,a exploatarii resurselor altor planete
,va deveni o realitate
palpabila:economia va depasi cadrul mondial,planetar,si va deveni o
economie la scara cosmica.Inca de pe
acum se poate face afirmatia ca sec 21
va marca inceputul unei noi ere-aceea a economiei
interplanetare,cosmice,
era care va cunoaste ,la rindul ei ,diferite stadii de dezvoltare.
-
Un
stadiu ar putea imbraca forma schimbului
reciproc de activitati intre Pamint si
asezarile de pe Luna.
-
Un
alt stadiu ar putea fi cel in care pe scena schimbului reciproc de activitati la
scara cosmica ar intra asezarile intraspatiale permanente.Se vor crea
,astfel,conditii pentru o noua mare diviziune a muncii.Ne putem imagina
.de
pilda ,un transfer de industrii in
spatiul cosmic sub atractia unor noi
resurse de energie,de materii prime si a
perspectivelor tehnologiilor spatiale pe
planul productivitatii calitatii.
Cit timp va
trebui pentru parcurgerea acestor etape?Nu se poate sti cu
exacticitate.Ceea ce
reprezinta,insa,o certitudine este
faptul ca transformarea uriaselor posibilitati care stau la dispozitia
omenirii
intr-o realitate concreta va fi posibila numai daca se va infaptui o
revolutie
in gindire,in constiinta umana,care sa conduca la victoria definitiva a
spiritului de cooperare,de pace,asupra razboiului,care mai domneste
inca.
|