1

Nu  exista nici o unanimitatea  in ceea  ce priveste definirea  economiei mondiale.Si este firesc sa fie asa,mai ales atunci cind fenomenul studiat este complex si cunoaste un ritm de schimbare tot mai rapida.

Economia Mondiala- reprezinta ansamblul economiilor nationale si  a relatiilor economice stabilite intre acestea in virtutea interdependentilor  dintre tari,generate de diviziunea mondiala a  muncii ,precum si mecanismele ,normele juridice,institutiile cu caracter national,regional sau cu  vocatie universala pe baza carora aceste relatii se desfasoara.

Raporturile e conomice intre state au existat  din timpuri destul de indepartate.In antichitate  fenicienii si romanii faceau comert cu un important numar de popoare.Totusi,nici la inceputul epocii moderne,si cu atit mai mult in antichitate sau in evul mediu,nu se putea vorbi de o economie mondiala in acceptiunea pe care o dam astazi acestui concept.

      Formarea economiei mondiale este rezultatul unui proces indelungat de  evolutie  a diviziunii muncii si a schimburilor economice de  la nivelurile micro- si macroeconomice ale economiilor nationale,la scara  interenationala,regionala si universala,a trecerii de la economia de piata de tip capitalist ,a descoperirilor geografice.In prezent economia mondiala constituie un sistem dinamic,evolutia lui fiind determinata de  nivelul de dezvoltare si calitatea economiilor nationale,de natura relatiilor care se  dezvolta intre acestea si a  mecanismelor economice de desfasurare a  acestor relatii,de caracterul normelor si al institutiilor existente la un moment dat.

   Daca facem o pivire directa asupra economiei mondiale,atit in evolutia sa istorica,cit si asa cum se prezinta ea la hotarele secolelor 20-21,descoperim elemente comune ,precum si numeroase particularitati nationale si regionale care duc la concluzia ca economia mondiala are  doua caracteristici fundamentale:

1.      Caracterul unic al acestei economii

2.      eterogenitatea ei sub diferite  aspecte social-politice ale dezvoltarii fortelor de productie.

Evolutia   s-a desfasurat pe parcursul  a mai multor secole  si  cuprind urmatoarele  trei etape de evolutie:

-   Crearea premiselor economiei mondiale

-   Procesul formarii economiei mondiale

-   Cristalizarea economiei mondiale

                Etapa  crearii permiselor economiei mondiale

Ea cuprinde sfirsitul sec 16 si inceputul sec.17 si se caracterizeaza prin procesul trecerii de la feudalism la epoca moderna,capitalista.Rolul de mare importanta pentru crearea premiselor economiei mondiale l-au avut marile descoperiri  geografice si cuceririle coloniale de la sfirsitul secolului  al 15.S-a largit zona geografica  a schimburilor de marfuri.Obiectul lor il constituiau in cea mai mare parte produsele jefuite de invadatorii portughezi,spanioli,olandezi,francezi si englezi sin noile teritorii ale Africii,Indiilor orientale si Americii.Insa aceste schimburi nu  aveau o baza economica, nu decurgeau dintr-o adevarata specializare internationala si nu reprezentau o oferta autohtona excedentara destinata acoperirii cererii externe.Largind aria geografica a schimburilor de marfuri,comertul din ,,Lumea Veche’’ si ,,Lumea Noua’’ a  dat spre sf sec. al 16  un prim contur pietei internationale.Deschiderea unor piete noi ,pentru toate bunurile  europene.

  Inceputul sec al 17,revolutiile  social-politice elimina faramitarea statala si ingradirile feudale din calea dezvoltarii fortelor de productie.Din plin se creaza conditiile formarii pietii nationale si ale intemeierii statelor nationale centralizate ,unde si sunt asigurate permisele constituirii economiilor nationale ca unitati de sinestatatoare la un moment dat.

                             Procesul  formarii  economiei mondiale

Ea  cuprinde sec 17-19 si coincide organic cu procesul de atragere in orbita capitalismului european  a celorlalte zone ale globului.

    Evolutia  si esenta procesului de formare a  economiilor  internationale o constituie formarea si consolidarea pietelor nationale si economiilor nationale suverane si independente.In acelasi timp statele-natiunii devin principalii subiecti a relatiilor internationale,ele capata o baza economica  reprezentata de primele stadii ale diviziunii muncii intre tari.Acestea sunt rezultatul primei mari revolutii industriale,bazate pe marea productie masinizata la sf sec 17 in Anglia,iar mai  apoi si alte state capitaliste  dezvoltate.

 Ulterior transformarea Angliei in ,,atelierul industrial al lumii’’ a marcat aparitia primului stadiu al diviziunii internationale a muncii:lumea   a  fost impartita in tari agrare si tari industriale.

Desavirsirea revolutiei  industriale la sf sec  al 19  antreneaza  dezvoltarea puternica  a fortelor  de productie si adinceste diviziunea internationala a muncii.

Apare  o noua treapta  de specializare internationala  de tipul,,extractie-prelucrare’’.Putem precia ca revolutia industriala marcheaza adevaratul salt al diviziunii muncii si schimbului de marfuri-de la nivelul national la cel international.

  Concluzia care se pune este ca odata cu atragerea intregii lumi in orbita capitalismului si incheerea procesului de faurire a sistemului colonial ,procesul de formare a economiei internationale s-a incheiat.

                          Cristalizarea economiei mondiale si tendinte actuale

Aceasta cuprinde sf sec al19 si inceputul sec 20,cind practic structurile de baza ale economiei mondiale erau in linii generale create.In perioada  interbelica  si cea postbelica,sistemul economic international capata in mod progresiv  noi caracteristici  functionale si de continut,care il definesc drept sistem economic mondial,in adevaratul inteles al cuvintului.

   Transformarea ,,economiei internationale’’in economie  mondiala are loc in rezultatul  adincirii si mai puternice  a interdependentelor  dintre tari si al extinderii  lor pe scara planetara.Aceste procese confera totodata dimensiuni globale  problemelor si contradictiilor lumii contemporane.

   Astfel ,in cadrul  economiei mondiale contemporane,cu precadere  in ultima treime a  sec 20,se manifesta tendinta globalizarii,de accentuare a  interedependentelor  dintre  economiile nationale ,ca urmare  a adincirii  diviziunii  internationale a muncii ,a  amplificarii  si deversificarii relatiilor inter- si suprastatale.Economia mondiala de  astazi nu mai reprezinta  o simpla suma de economii si piete nationale puse in contact,si un sistem global,universal,unitati prin interrelatiile  dintre sistemele componente. Intensificarea interdependentilor  economice dintre tarile lumii  sunt rezultatul  dezvoltarii fortelor de productie  si adincirea diviziunii mondiale  a muncii  sub  impulsul revolutiei tehnico-stiintifica.

   Principalul motor al globalizarii  il constituie cautarea de catre intreprindere  a  profitului peste tot in lume.Acest lucru a  fost facilitat  de revolutia tehnico-stiintifica,in special de progresele  tehnologiei de informatii si comunicare ,si de diminuarea  costului transportului si telecomunicatiilor.Cele  doua inovatii tehnice ale ultimului sfert  de veac su fost dezvoltarea unor computere puternice  si extinderea comunicatiilor electronice prin intermediul satelitilor orbitali.Anumite  inovatii  adiacente ,cum ar fi  semiconductorii  si circuitele  integrate,cablurile din fibre optice,noii combustibili si materiale utilizate  in lansarea  si manevrarea satelitilor   si-au adus o contributie  importanta.Un rezultat imediat al acestei inovatii l-a constituit ,,unificarea’’ pietelor  nationale  pentru toate celelalte bunuri ,servicii  intr-o singura  piata globala.In secolul trecut ,dimensiunile pietei au fost intotdeauna determinate,in primul rind,de limetele sistemului  de transport care leaga marfa  de cumparator si in al doilea rind ,de sistemele  de informare  si comunicare.Daca un  producator nu avea stire  de clientii potentiali  pentru bunurile si serviciile sale ,piata pentru acestea era in mod firesc  limitata.Noile mijloace de comunicare  permit informatiilor depre tentintele  pietelor  sa  devina imediat accesibile  vinzatorilor  si cumparatorilor  de pretutindeni,de asemenea  permit transmiterea  si punerea imediata in practica  a deciziilor  de vinzare-cumparare.Comertul electronic  care inlocuieste  suportul de hirtie  cu suportul electronic faciliteaza mondializarea afacerilor ,asigurind  comunicatii instantanee  si reducind costul tranzactiilor.

  In perioada postbelica ,un factor major al procesului  de globalizare l-a constituit integrarea in circuitul economic mondial  a tarilor eliberate din sistemul colonial.In prezent,economia mondiala capata noi dimensiuni prin reintegrarea fostelor tari socialiste ale blocului rasaritean in reteaua schimburilor  si institutiilor  internationale.Globalizarea este si rezultatul  liberalizarii comertului ,investitiilor straine  si a tranzactiilor comerciale.In acelasi timp, globalizarea  contribuie  la accelerarea liberalizarii.Considerind ca rentabilitatea si competitivitatea  lor depind  tot mai mult  de internationalizarea  activitatii pe care  o desfasoara,intreprinderile  fac presiuni asupra guvernelor  din tarile de origine pentru a obtine o mai mare deschidere spre pietele externe.

                              Perspectivele economiei mondiale

Sec 21 va  modifica ,in mare masura ,imaginea actuala a economiei mondiale ,ca urmare  a  schimbarilor majore ce se vor produce atit in componentele sale fundamentale –statele-natiune,organizatiile intergrationiste  interstatale,societatile transnationale,cit si in raporturile dintre ele.

 In masura in care integritatea economica  interstatala va lua amploare ,tendinta de regionalizare a economiei mondiale va deveni tot mai pregnanta.In aceste conditii ,importanata  institutiilor  supranationale,ca factori de decizie va creste.

   O alata tendinta semnificativa  pentru evolutia  schimbului reciproc  de activitati  va fi  accentuare globalizarii.,,Dereglementarea’’vietii economice ,pe de-o parte ,transnationalizarea crescinda,pe de alata  parte ,se vor  afla la baza acestei evolutii.

Economia Mondiala nu va reprezenta punctul final al unui lung proces de dezvoltare a activitatii economice,de la un nivel inferior catre unul superior.Dezvoltarea va continua.Mai  mult,pe masura   perfectionarii  factorilor de productie ,a revolutionarii mijloacelor  de transport,a telecomunicatiilor,se vor crea conditii materiale  pentru un nou  salt spre un stadiu superior al schimbului reciproc  de activitati.

Perspectiva actuala  a folosirii spatiului extraterestru in scopuri economice ,a exploatarii resurselor altor  planete ,va deveni o realitate palpabila:economia va depasi cadrul mondial,planetar,si va deveni o economie  la scara cosmica.Inca de pe acum se poate face afirmatia ca sec 21 va marca inceputul unei noi ere-aceea a economiei interplanetare,cosmice, era care va cunoaste ,la rindul ei ,diferite stadii de dezvoltare.

-   Un stadiu ar putea imbraca forma  schimbului reciproc  de activitati intre Pamint si asezarile de pe Luna.

-   Un alt stadiu ar putea fi  cel in care  pe scena schimbului reciproc de activitati la scara cosmica ar intra asezarile intraspatiale permanente.Se vor crea ,astfel,conditii pentru o noua mare diviziune a muncii.Ne putem imagina .de pilda ,un transfer  de industrii in spatiul cosmic  sub atractia unor noi resurse de energie,de materii prime  si a perspectivelor  tehnologiilor spatiale pe planul productivitatii calitatii.

 Cit timp va trebui pentru parcurgerea acestor etape?Nu se poate sti cu exacticitate.Ceea ce reprezinta,insa,o certitudine  este faptul ca transformarea uriaselor posibilitati care stau la dispozitia omenirii intr-o realitate concreta va fi posibila numai daca se va infaptui o revolutie in gindire,in constiinta umana,care sa conduca la victoria definitiva a spiritului de cooperare,de pace,asupra razboiului,care mai domneste inca.