1
SISTEMUL
CHELTUIELILOR PUBLICE
Continutul cheltuielilor publice
Prin cheltuiele publice
statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate
prioritare in fiecare perioada. Cheltuielile publice exprima relatii
economico
- sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat, pe de o
parte, si
persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii
si utilizarii
resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor
acestuia.
Continutul econ al cheltuielilor publice se afla in stransa legatura cu
destinatia
lor, unele cheltuieli publice exprimand un consum definitiv de produs
intern
brut, iar altele o avansare de produs intern brut.
Cheltuielile
publice inglobeaza:
- cheltuieli publice
efectuate de administratiile centrale de stat, din fondurile bugetare
si extrabugetare;
- cheltuielilor colectivitatilor
locale ale unitatilor administrativ teritoriale;
- cheltuielile
organismelor internationale din resursele publice prelevate de la
membri
acestora;
- cheltuielile finantate
din fondurile asigurarilor sociale de stat.
Cheltuielile
publice nu inseamna acelasi lucru cu
cheltuielile bugetare. Cheltuielile publice se refera la totalitatea
cheltuielilor efectuate in domeniul public prin interiorul
institutiilor
publice care se acopera fie de la bugetul statului fie din bugetele
proprii.
Cheltuielile publice inseamna numai acele cheltuieli care se acopera de
la
bugetul administratiei centrale de stat, din bugetele locale sau din
bugetul
asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli
publice dar
nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli bugetare.
Criterii de clasificare a cheltuielilor
publice.
Ľn practica
financiara a statelor contemporane se
folosesc urmatoarele tipuri de clasificari:
a) clasificarea
administrativa are la baza criteriul
institutiilor prin care se efectueaza cheltuieli publice : ministere,
unitati
administrativ teritoriale;
b) clasificarea
economica foloseste doua criterii de
grupare: unul din care cheltuielile se impart in cheltuieli de capital
si
cheltuieli curente iar altul, care imparte cheltuieli in cheltuieli ale
serviciilor publice ( administrative ) si cheltuieli de transfer ( de
redistribuire );
- cheltuieli de
capital sau de investitii
- achizitionarea
de bunuri cu folosinta indelungata;
- cheltuielile
curente asigura functionarea si intretinerea
institutiilor publice;
- cheltuieli
privind serviciile publice sau
administrative;
- cheltuielile
de transfer pot avea un caracter economic sau social
(burse,pens);
c)
clasificarea
financiara - cheltuielile se
grupeaza in:
cheltuieli
definitive,
cheltuieli
temporale, operatiuni de trezorerie si cheltuieli virtuale sau
posibile;
-cheltuielile definitive
cuprind cheltuieli de investitii si cheltuieli de functionare;
-cheltuielile temporale
sunt denumite operatiuni de trezorerie si sunt evidentiate in conturile
speciale ale trezoreriei;
-cheltuielile virtuale (
posibile ) sunt cheltuieli pe care statul le angajeaza sa le efectueze
in
anumite conditii.
Dupa forma de
manifestare cheltuielile publice pot
fi cu sau fara contraprestatie, definitive sau provizorii, speciale sau
globale;
- cheltuielile fara
contraprestatie au un caract de subventie fara urmarirea unui
contraserviciu (
alocatii familiare, somaj ); cheltuielile definitive nu presupun
restituirea
sumelor banesti alocate de stat.
d)
Cheltuielile
publice in functie de rolul lor in procesul
reproductiei sociale:
- cheltuieli reale ( negative );
-cheltuieli economice ( pozitive );
Ľn cheltuielile reale intra
cheltuielile cu intretinerea aparatuluide stat, dobanzile si
comisioanele la imprumuturile
de stat, intretinerea armatei reprezentand un consum definitiv de
produsul
intern brut. Ľn cheltuielile economice intra investitiile efectuate de
stat
pentru infiintarea de noi intreprinderi, dezvoltarea si modernizarea
celor
existente, construirea de drumuri si poduri.
e) clasificarea
folosita de institutiile
specializate ale ONU are la baza doua criterii: clasificarea
functionala si
clasificarea economica;
- clasificarea
functionala ONU a cheltuielilor
publice cuprinde cheltuieli pentru aparare, sanatate, educatie,
asigurarile
sociale, locuinte;
- clasificarea
economica ONU a cheltuielilor publice
cuprinde: cheltuielile care reprezinta consum final, dobanzi aferente
datoriei
publice, formarea bruta de capital, transferuri de capital;
Ľn Romania din
1991 clasificarea cheltuielilor
publice se aliniaza la criteriile utilizate in cadrul ONU folosindu-se:
clasificarea functionala si clasificarea economica.
Nivelul, structura si dinamica
cheltuielilor publice
1
Nivelul
cheltuielilor publice. Indicatorul
care poate exprima nivelul
cheltuielilor publice intr-o anumita perioada de timp este ponderea
cheltuielilor publice in produs intern brut care permite analiza
volumului
cheltuielilor publice in raport de nivelul de dezvoltarea economica si
sociala
a fiecarui stat si in fiecare etapa. Ľn 1987 in tarile dezvoltate
cheltuielile
reprezentau in medie aproximativ 42% din produsul intern brut. Ponderea
cheltuielilor publice in produsul intern brut difera de la o tara
dezvoltata la
alta. Un alt indicativ il constituie cheltuielile publice medii pe
locuitor.
Acesta reprezinta marimi variabile in tari dezvoltate si in tari in
curs de
dezvoltare. Ľn tarile in curs de dezvoltare cu economia in tranzitie
nivelul
cheltuielilor publice este diferit, in functie de o multime de factori
economici,
sociali si politici.
Structura
cheltuielilor publice. Este necesara
stabilirea ponderii a
fiecarei categorii de cheltuieli publice in totalul acestora, pe baza
relatiei:
gscpi=-cptcpi.
100
gscpi
- greutatea specifica a categoriei de cheltuieli publice
cpi
- cheltuielile publice ale
categoriei i
cpt
- cheltuieli publice totale
i
- 1...n
categorii de cheltuieli.
Cu ajut
ponderilor gscpi se poate da
interpretarea orientarii
resurselor financiare ale statului in armata, economie, amortizarea a
datoriilor
publice. Structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se
delimiteaza in
cadrul criteriilor de clasificare a acestora in fiecare stat sau in
statisticile internationale.
CHELTUIELI
PUBLICE PT ACşIUNI SOCIAL-CULTURALE
Surse de
finantare
Cheltuielile
pentru actiuni social - culturale sunt
acoperite din surse publice sau private interne sau externe:
- fonduri
bugetare care detin locul cel mai important in majoritatea tarilor.
Ex. Bugetul
federal, bugetele statelor sau bugetele
colectivitatilor locale in tarile cu structura federala respectiv
bugetul
administratiei centrale si bugetele unitatilor administrativ -
teritoriale in tarile
cu structura unitara. Resursele bugetare la finantarea cheltuielilor
sociale -
culturale difera de la o tara la alta;
- fondurile
financiare cu destinatie speciala ( asigurarile sociale, ajutorul
de somaj)
;
- fonduri
proprii ale intreprinderilor publice sau particulare utilizate
pentru finantarea
cheltuielilor cu pregatirea profesionala a salariatilor;
- veniturile
realizate de institutii social - culturale din diferite activitati
specifice;
- veniturile
populatiei din care suporta diferite taxe contributii la finantarea
unor actiuni
social - culturale. Cei ce suporta din veniturile lor astfel de
prelevari sunt
salariatii, agricultorii, pensionarii, alte persoane.;
- fondurile
organizatiilor fara scop lucrativ adica institutiile de caritate,
asociatiile,
fundatiile, bisericiile;
- ajutorul
financiar extern cuprinde subventii financiare acordate unor tari
din
fonduri constituite in acelasi scop la nivelul unor organisme
internationele
UNESCO, UNICEF sau organisme regionele CEE - Comunitatea Economica
Europeana
sau ajutoare banesti.
Investitiile in
resurse umane
Ľntre cheltuieli
pentru actiuni social - culturale si
cele pentru dezvoltarea economica a tarii exista relatii de
interconditionare:
o tara dezvoltata din punct de vedere economic va dispune de mari
resurse
financiare si va putea indrepta o importanta parte din ele pentru
finantarea
acestor actiuni iar actiunile de invatamant, cultura, vor conduce la
instruirea
si calificarea indivizilor, ducand la dezvoltarea activitatii economice
si
sociale. O alta actiune social - culturala - sanatatea- starea fizica
si psihica
buna, lipsa bolii si a invaliditatii duc in mod direct la existenta
unei forte
de munca capabile pentru lucru.
Investitiile in
resurse umane cuprind cheltuiele facute
pentru cresterea si dezvoltarea complexa a individului avand mai multe
componente: Investitia intelectuala, investitia in sanatate, investitia
culturala ( de aici in colo barbologie curata despre cele 3
investitii )
|