1

SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

Continutul cheltuielilor publice

            Prin cheltuiele publice statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritare in fiecare perioada. Cheltuielile publice exprima relatii economico - sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia. Continutul econ al cheltuielilor publice se afla in stransa legatura cu destinatia lor, unele cheltuieli publice exprimand un consum definitiv de produs intern brut, iar altele o avansare de produs intern brut.

Cheltuielile publice inglobeaza:

            - cheltuieli publice efectuate de administratiile centrale de stat, din fondurile    bugetare  si extrabugetare;

            - cheltuielilor colectivitatilor locale ale unitatilor administrativ teritoriale;

            - cheltuielile organismelor internationale din resursele publice prelevate de la membri acestora;

            - cheltuielile finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat.

Cheltuielile publice nu inseamna acelasi lucru cu cheltuielile bugetare. Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate in domeniul public prin interiorul institutiilor publice care se acopera fie de la bugetul statului fie din bugetele proprii. Cheltuielile publice inseamna numai acele cheltuieli care se acopera de la bugetul administratiei centrale de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice dar nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli bugetare.

Criterii de clasificare a cheltuielilor publice.

¥n practica financiara a statelor contemporane se folosesc urmatoarele tipuri de clasificari:

a) clasificarea administrativa are la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza cheltuieli publice : ministere, unitati administrativ teritoriale;

b) clasificarea economica foloseste doua criterii de grupare: unul din care cheltuielile se impart in cheltuieli de capital si cheltuieli curente iar altul, care imparte cheltuieli in cheltuieli ale serviciilor publice ( administrative ) si cheltuieli de transfer ( de redistribuire );

- cheltuieli de capital sau de investitii

- achizitionarea de bunuri cu folosinta indelungata;

- cheltuielile curente asigura functionarea si intretinerea institutiilor publice;

- cheltuieli privind serviciile publice sau administrative;

- cheltuielile de transfer pot avea un caracter economic sau social (burse,pens);

c)     clasificarea financiara -   cheltuielile   se   grupeaza   in:   cheltuieli  definitive,

cheltuieli temporale, operatiuni de trezorerie si cheltuieli virtuale sau posibile;

            -cheltuielile definitive cuprind cheltuieli de investitii si cheltuieli de functionare;

            -cheltuielile temporale sunt denumite operatiuni de trezorerie si sunt evidentiate in conturile speciale ale trezoreriei;

            -cheltuielile virtuale ( posibile ) sunt cheltuieli pe care statul le angajeaza sa le efectueze in anumite conditii.

Dupa forma de manifestare cheltuielile publice pot fi cu sau fara contraprestatie, definitive sau provizorii, speciale sau globale;

            - cheltuielile fara contraprestatie au un caract de subventie fara urmarirea unui contraserviciu ( alocatii familiare, somaj ); cheltuielile definitive nu presupun restituirea sumelor banesti alocate de stat.

d)    Cheltuielile publice in functie de rolul lor in procesul reproductiei sociale:

            - cheltuieli reale ( negative );

            -cheltuieli economice ( pozitive );

            ¥n cheltuielile reale intra cheltuielile cu intretinerea aparatuluide stat, dobanzile si comisioanele la imprumuturile de stat, intretinerea armatei reprezentand un consum definitiv de produsul intern brut. ¥n cheltuielile economice intra investitiile efectuate de stat pentru infiintarea de noi intreprinderi, dezvoltarea si modernizarea celor existente, construirea de drumuri si poduri.

e) clasificarea folosita de institutiile specializate ale ONU are la baza doua criterii: clasificarea functionala si clasificarea economica;

- clasificarea functionala ONU a cheltuielilor publice cuprinde cheltuieli pentru aparare, sanatate, educatie, asigurarile sociale, locuinte;

- clasificarea economica ONU a cheltuielilor publice cuprinde: cheltuielile care reprezinta consum final, dobanzi aferente datoriei publice, formarea bruta de capital, transferuri de capital;

¥n Romania din 1991 clasificarea cheltuielilor publice se aliniaza la criteriile utilizate in cadrul ONU folosindu-se: clasificarea functionala si clasificarea economica.

Nivelul, structura si dinamica cheltuielilor publice

Nivelul cheltuielilor publice. Indicatorul care poate exprima nivelul cheltuielilor publice intr-o anumita perioada de timp este ponderea cheltuielilor publice in produs intern brut care permite analiza volumului cheltuielilor publice in raport de nivelul de dezvoltarea economica si sociala a fiecarui stat si in fiecare etapa. ¥n 1987 in tarile dezvoltate cheltuielile reprezentau in medie aproximativ 42% din produsul intern brut. Ponderea cheltuielilor publice in produsul intern brut difera de la o tara dezvoltata la alta. Un alt indicativ il constituie cheltuielile publice medii pe locuitor. Acesta reprezinta marimi variabile in tari dezvoltate si in tari in curs de dezvoltare. ¥n tarile in curs de dezvoltare cu economia in tranzitie nivelul cheltuielilor publice este diferit, in functie de o multime de factori economici, sociali si politici.

Structura cheltuielilor publice. Este necesara stabilirea ponderii a fiecarei categorii de cheltuieli publice in totalul acestora, pe baza relatiei:

gscpi=-cptcpi. 100

 gscpi - greutatea specifica a categoriei de cheltuieli publice

 cpi   - cheltuielile publice ale categoriei i

 cpt - cheltuieli publice totale

 i - 1...n categorii de cheltuieli.

Cu ajut ponderilor gscpi  se poate da interpretarea orientarii resurselor financiare ale statului in armata, economie, amortizarea a datoriilor publice. Structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimiteaza in cadrul criteriilor de clasificare a acestora in fiecare stat sau in statisticile internationale.

CHELTUIELI PUBLICE PT ACºIUNI SOCIAL-CULTURALE

Surse de finantare

Cheltuielile pentru actiuni social - culturale sunt acoperite din surse publice sau private interne sau externe:

- fonduri bugetare care detin locul cel mai important in majoritatea tarilor.

Ex. Bugetul federal, bugetele statelor sau bugetele colectivitatilor locale in tarile cu structura federala respectiv bugetul administratiei centrale si bugetele unitatilor administrativ - teritoriale in tarile cu structura unitara. Resursele bugetare la finantarea cheltuielilor sociale - culturale difera de la o tara la alta;

- fondurile financiare cu destinatie speciala ( asigurarile sociale, ajutorul de somaj) ;

- fonduri proprii ale intreprinderilor publice sau particulare utilizate pentru finantarea cheltuielilor cu pregatirea profesionala a salariatilor;

- veniturile realizate de institutii social - culturale din diferite activitati specifice;

- veniturile populatiei din care suporta diferite taxe contributii la finantarea unor actiuni social - culturale. Cei ce suporta din veniturile lor astfel de prelevari sunt salariatii, agricultorii, pensionarii, alte persoane.;

- fondurile organizatiilor fara scop lucrativ adica institutiile de caritate, asociatiile, fundatiile, bisericiile;

- ajutorul financiar extern cuprinde subventii financiare acordate unor tari din fonduri constituite in acelasi scop la nivelul unor organisme internationele UNESCO, UNICEF sau organisme regionele CEE - Comunitatea Economica Europeana sau ajutoare banesti.

Investitiile in resurse umane

¥ntre cheltuieli pentru actiuni social - culturale si cele pentru dezvoltarea economica a tarii exista relatii de interconditionare: o tara dezvoltata din punct de vedere economic va dispune de mari resurse financiare si va putea indrepta o importanta parte din ele pentru finantarea acestor actiuni iar actiunile de invatamant, cultura, vor conduce la instruirea si calificarea indivizilor, ducand la dezvoltarea activitatii economice si sociale. O alta actiune social - culturala - sanatatea- starea fizica si psihica buna, lipsa bolii si a invaliditatii duc in mod direct la existenta unei forte de munca capabile pentru lucru.

Investitiile in resurse umane cuprind cheltuiele facute pentru cresterea si dezvoltarea complexa a individului avand mai multe componente: Investitia intelectuala, investitia in sanatate, investitia culturala ( de aici in colo barbologie curata despre cele 3

investitii )