1
Riscuri
in afaceri
Astăzi, noţiunea de risc pare a fi sinonimă cu cea de
activitate. Deşi omniprezent
în mediul de afaceri, şi nu numai, riscul este
adesea, relativ dificil de detectat sau
anticipat. Evenimentele ce pot afecta
veniturile şi performanţele ulterioare investiţiei
sunt atât de numeroase şi variate încât
identificarea lor reprezintă o provocare chiar şi
pentru cei mai abili şi experimentaţi
investitori, fiindcă viitorul este în mare măsură
necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau
plecându-se de la estimări asupra viitorului.
Luarea unei decizii în baza unor estimări,
prezumţii, aşteptări, previziuni, prognoze
asupra evenimentelor viitoare implică o doză
bună de risc, uneori destul de dificil de
definit şi, în cele mai multe cazuri, imposibil
de măsurat cu precizie, dată fiind natura
abstractă a conceptului.
Generalmente, conceptul este folosit pentru a descrie
situaţii sau
evenimente cu
rezultate sau consecinţe incerte. În domenii precum
statistica,
managementul financiar şi
managementul investiţiilor, riscul, ca noţiune, face
trimitere la
posibilitatea şi
probabilitatea unor variaţii ale rezultatelor faţă de
valorile sau
nivelurile estimate iniţial.
În alte situaţii, pe piaţa asigurărilor spre exemplu,
noţiunea de risc este
asociată cu cea de pierdere.unii intreprinzatori Riscul fiind
considerat ca
având atribute cuantificabile, în timp ce incertitudinea nu, fiind
asociată
acelor situaţii sau evenimente despre
care există informaţii insuficiente pentru a putea înţelege şi anticipa
schimbările ce vor avea loc. Prin urmare, atunci când informaţiile
necesare
înţelegerii şi anticipării evoluţiilor, schimbărilor ce pot avea loc
într-un
anumit context sunt fie insuficiente, fie indisponibile, situaţia este
catalogată ca fiind una incertă
. Gradul de incertitudine este dat de numărul factorilor
care pot afecta
cursul unei acţiuni şi de frecvenţa şi amplitudinea schimbărilor
aferente lor
.Gradul ridicat de incertitudine induce operatorilor de pe piaţă un
comportament de adaptare la modificările intervenite în mediul de
afaceri sau,
după caz, un comportament de influenţare a acestora. Incertitudinea a
fost şi
este utilizată pentru a descrie situaţii sau evenimente cărora nu le
pot fi
asociate probabilităţi privind o potenţială producere a lor.
Incertitudinile nu sunt asigurabile, dat fiind faptul că nu
este posibil,
din punct de
vedere actuarial, să se stabilească nivelul primei necesare
pentru a
acoperi ceva ceea ce
este calificat ca fiind incert şi indefinibil. Riscurile,
prin urmare, tind
să fie asigurabile.
Pornind de la această logică, riscul asumat poate fi
cuantificat în maniera
următoare:
Risk=
p e_I ap/c
Unde pe_I-probabilitatea
producerii evenimentului I
Ap/c
-amplitudinea pierderii sau castigului in cazul producerii
evenimentului
I
Există numeroase controverse în practică privind
această distincţie, dat fiind
faptul că cea mai mare parte a deciziilor în
afaceri se iau fără a dispune de date statistice
şi calcule matematice. Distincţia are, totuşi, o
oarecare valoare conceptuală .
Riscul este indisolubil legat de părţile implicate în
derularea afacerii,
de motivaţiile acestora, de natura activităţii ce face obiectul
investiţiei, de
resursele necesare iniţierii, menţinerii şi dezvoltării afacerii,
precum şi de
anvergura acesteia. Indiscutabil, în analiza, evaluarea şi estimarea
riscului
este foarte importantă clarificarea naturii riscului, ale cărei surse
pot fi
extrem de diverse: definirea afacerii, modalitatea de finanţare aleasă,
sistemul logistic utilizat, condiţiile locale de piaţă, resursele
estimate,
relaţiile comerciale, comunicarea, şi altele. Totuşi, unele categorii
de risc
acţionează în strânsă interdependenţă, în sens convergent sau
divergent, în
timp ce altele tind să opereze
independent. Gruparea riscurilor şi criteriile folosite în acest scop
diferă,
de la un autor la altul, în funcţie de propria perspectivă asupra
analizei
riscului: riscuri pure, riscuri de preţ
şi de dobândă riscuri directe şi riscuri virtuale, riscuri obiective şi
riscuri
subiective,riscuri interne si riscuri
externe,riscuri globale si riscuri locale,macro sau
microriscuri,riscuri de
tara ,de firma sau de proiect
1
1
Riscul de piaţă este propriu unei afacerii, investiţii sau categorii de
afaceri. Tocmai din acest considerent, riscul de piaţă diferă de la o
industrie
la alta dar şi în interiorul aceleiaşi industrii.
2
Riscul de preţ este asociat schimbărilor posibile, în structura şi
nivelul preţului bunurilor şi serviciilor oferite pe piaţă de către o
firmă, ca
urmare a variaţiilor preţului resurselor utilizate. Analiza riscului de
preţ
joacă un rol central în managementul
strategic. Riscul de preţ are ca surse preţurile producţiei
industriale,
cursul de schimb şi rata dobânzii. Preţurile producţiei industriale
sunt
rezultatul fluctuaţiilor preţului energiei electrice, combustibililor,
gazului
natural etc. care reprezintă „intrări” pentru unele firme şi „ieşiri”
pentru
altele. Cursul de schimb şi rata dobânzii afectează, de asemenea,
„intrările”
şi „ieşirile” unei entităţi. Spre exemplu, creşterea ratei dobânzii are
impact
atât asupra consumului (scade), cât şi asupra costului de finanţare a
firmei (creşte).
3. Riscul
de credit este întâlnit, cu predilecţie,
în cazul instituţiilor financiare
(băncile comerciale, spre exemplu). Este tipic naturii
operaţiunilor
desfăşurate de către
entităţile din acest domeniu, nefiind altceva decât o
particularizare a
riscului operaţional
inerent oricărei afaceri, risc care diferă însă prin
structură şi amploare,
de la un sector
economic la altul.
4. Riscul
pur este asociat pierderilor
(daunelor), fizice sau financiare, posibile sau probabile cu care s-ar
putea
confrunta o firmă
În parte, riscul inerent unei afaceri poate fi
diminuat de către investitor prin
diversificarea portofoliului afacerii
(diversificare operaţională). Riscul diversificabil
este în strânsă legătură cu evenimentele sau
fenomenele specifice unui domeniu de
activitate sau unei firme date. Acest tip de risc
poate fi întâlnit şi sub denumirea de firm-
specific-risk,
idiosyncratic risk sau nonsystematic risk.
Distincţia
între riscul la care se expune investitorul şi cel la care este expusă
firma
este importantă, în special, în cazul investiţiilor străine directe.
Investiţiile directe
sunt o
categorie a investiţiilor internaţionale, ce reflectă obiectivul unei
entităţi
rezidente
într-o ţară (investitor
direct) de a obţine profituri
permanente, trainice, în urma unei
acţiuni
întreprinse într-o altă ţară. Un
profit
permanent implică existenţa unor relaţii pe
termen
lung între investitorul direct şi întreprindere. O relaţie de
investiţie
directă este
creată
atunci când investitorul străin fie deţine 10% sau mai mult din acţiuni
fie
acesta
deţine
puterea de vot în întreprinderea în care a investit direct.
Investiţiile
străine directe
reprezintă
investiţiile nerezidenţilor sub forma aporturilor de capital vărsat în
numerar
şi
în
natură, inclusiv împrumuturile acordate de firmele nerezidente
filialelor lor.
În general, distincţia între proiectele
performante şi cele neperformante depinde
de resursele şi/sau capabilităţile firmei de a şi
le asuma. Ceea ce pentru o firmă poate fi
inacceptabil este dezirabil pentru alta.
Distincţiile enunţate îşi dovedesc utilitatea în
selectarea metodelor de estimare şi control al
riscului .
În
concluzie, elaborarea unui set de alternative realiste de diminuare şi
control al riscului depinde, în primul
rând, de o analiză comprehensivă şi riguroasă, dar şi de atitudinea
decidentului, a celor implicaţi în derularea afacerii la nivel
decizional. Deşi
necesită consum mare de timp şi reclamă un demers sistematic,
identificarea şi cuantificarea
riscurilor este utilă.
Problema
cuantificării însă este prilej de dispute între adepţii ştiinţelor
exacte, care tratează riscul ca pe ceva care poate fi obiectiv măsurat,
în ideea
că orice tip de risc poate fi redus la o cifră, un număr matematic, şi
partizanii ştiinţelor sociale, care tratează riscul din perspectiva
reflexivităţii. Nu sunt adepta unor absolutizări în domeniul analizei
(cuantificării) riscului, cu atât mai puţin a ideii promovate de
adepţii
ştiinţelor exacte, dat fiind faptul că în economie lucrurile sunt
relative –
economia este formată din participanţi conştienţi ale căror
raţionamente au o
componentă pasivă şi una activă (vezi subcapitolul 1.3).
De
altfel, clasificarea riscurilor în diversificabile şi nediversificabile
îmi pare mult mai adecvată, din perspectiva celor enunţate anterior.
Această
tipologie se va regăsi şi în structurarea prezentei lucrări.
Particularităţile branşei din care face parte firma au
influenţă, de
asemenea, asupra conceptualizării, interpretării, asumării şi controlul
riscului. Cultura organizaţională are un
rol decisiv în ceea ce priveşte direcţiile de acţiune într-un context
macro şi
microeconomic dat. Procesul
diferă de la un sector economic la altul, dată fiind eterogenitatea
criteriilor ce stau la baza luării deciziilor.
|