1

Riscuri in afaceri

Astăzi, noţiunea de risc pare a fi sinonimă cu cea de activitate. Deşi omniprezent

în mediul de afaceri, şi nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau

anticipat. Evenimentele ce pot afecta veniturile şi performanţele ulterioare investiţiei

sunt atât de numeroase şi variate încât identificarea lor reprezintă o provocare chiar şi

pentru cei mai abili şi experimentaţi investitori, fiindcă viitorul este în mare măsură

necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau plecându-se de la estimări asupra viitorului. 

Luarea unei decizii în baza unor estimări, prezumţii, aşteptări, previziuni, prognoze

asupra evenimentelor viitoare implică o doză bună de risc, uneori destul de dificil de

definit şi, în cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat cu precizie, dată fiind natura

abstractă a conceptului.

Generalmente, conceptul este folosit pentru a descrie situaţii sau evenimente cu

rezultate sau consecinţe incerte. În domenii precum statistica, managementul financiar şi

managementul investiţiilor, riscul, ca noţiune, face trimitere la posibilitatea şi

probabilitatea unor variaţii ale rezultatelor faţă de valorile sau nivelurile estimate iniţial.

În alte situaţii, pe piaţa asigurărilor spre exemplu, noţiunea de risc este asociată cu cea de pierdere.unii intreprinzatori Riscul fiind considerat ca având atribute cuantificabile, în timp ce incertitudinea nu, fiind asociată acelor situaţii  sau evenimente despre care există informaţii insuficiente pentru a putea înţelege şi anticipa schimbările ce vor avea loc. Prin urmare, atunci când informaţiile necesare înţelegerii şi anticipării evoluţiilor, schimbărilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt fie insuficiente, fie indisponibile, situaţia este catalogată ca fiind una incertă

. Gradul de incertitudine este dat de numărul factorilor care pot afecta cursul unei acţiuni şi de frecvenţa şi amplitudinea schimbărilor aferente lor .Gradul ridicat de incertitudine induce operatorilor de pe piaţă un comportament de adaptare la modificările intervenite în mediul de afaceri sau, după caz, un comportament de influenţare a acestora. Incertitudinea a fost şi este utilizată pentru a descrie situaţii sau evenimente cărora nu le pot fi asociate probabilităţi privind o potenţială producere a lor. 

Incertitudinile nu sunt asigurabile, dat fiind faptul că nu este posibil, din punct de

vedere actuarial, să se stabilească nivelul primei necesare pentru a acoperi ceva ceea ce

este calificat ca fiind incert şi indefinibil. Riscurile, prin urmare, tind să fie asigurabile.

Pornind de la această logică, riscul asumat poate fi cuantificat în maniera următoare:

Risk= p e_I  ap/c

Unde   pe_I-probabilitatea producerii evenimentului I

Ap/c   -amplitudinea pierderii sau castigului in cazul producerii evenimentului I

Există numeroase controverse în practică privind această distincţie, dat fiind

faptul că cea mai mare parte a deciziilor în afaceri se iau fără a dispune de date statistice

şi calcule matematice. Distincţia are, totuşi, o oarecare valoare conceptuală .

Riscul este indisolubil legat de părţile implicate în derularea afacerii, de motivaţiile acestora, de natura activităţii ce face obiectul investiţiei, de resursele necesare iniţierii, menţinerii şi dezvoltării afacerii, precum şi de anvergura acesteia. Indiscutabil, în analiza, evaluarea şi estimarea riscului este foarte importantă clarificarea naturii riscului, ale cărei surse pot fi extrem de diverse: definirea afacerii, modalitatea de finanţare aleasă, sistemul logistic utilizat, condiţiile locale de piaţă, resursele estimate, relaţiile comerciale, comunicarea, şi altele. Totuşi, unele categorii de risc acţionează în strânsă interdependenţă, în sens convergent sau divergent, în timp ce  altele tind să opereze independent. Gruparea riscurilor şi criteriile folosite în acest scop diferă, de la un autor la altul, în funcţie de propria perspectivă asupra analizei riscului: riscuri pure, riscuri de  preţ şi de dobândă riscuri directe şi riscuri virtuale, riscuri obiective şi riscuri  subiective,riscuri interne si riscuri externe,riscuri globale si riscuri locale,macro sau microriscuri,riscuri de tara ,de firma sau de proiect

1 Riscul de piaţă este propriu unei afacerii, investiţii sau categorii de afaceri. Tocmai din acest considerent, riscul de piaţă diferă de la o industrie la alta dar şi în interiorul aceleiaşi industrii.

2 Riscul de preţ este asociat schimbărilor posibile, în structura şi nivelul preţului bunurilor şi serviciilor oferite pe piaţă de către o firmă, ca urmare a variaţiilor preţului resurselor utilizate. Analiza riscului de preţ joacă un rol central în managementul  strategic. Riscul de preţ are ca surse preţurile producţiei industriale, cursul de schimb şi rata dobânzii. Preţurile producţiei industriale sunt rezultatul fluctuaţiilor preţului energiei electrice, combustibililor, gazului natural etc. care reprezintă „intrări” pentru unele firme şi „ieşiri” pentru altele. Cursul de schimb şi rata dobânzii afectează, de asemenea, „intrările” şi „ieşirile” unei entităţi. Spre exemplu, creşterea ratei dobânzii are impact atât asupra consumului (scade), cât şi asupra costului de finanţare a firmei (creşte).

3.      Riscul de credit este întâlnit, cu predilecţie, în cazul instituţiilor financiare

(băncile comerciale, spre exemplu). Este tipic naturii operaţiunilor desfăşurate de către

entităţile din acest domeniu, nefiind altceva decât o particularizare a riscului operaţional

inerent oricărei afaceri, risc care diferă însă prin structură şi amploare, de la un sector

economic la altul.

4.      Riscul pur este asociat pierderilor (daunelor), fizice sau financiare, posibile sau probabile cu care s-ar putea confrunta o firmă

În parte, riscul inerent unei afaceri poate fi diminuat de către investitor prin

diversificarea portofoliului afacerii (diversificare operaţională). Riscul diversificabil

este în strânsă legătură cu evenimentele sau fenomenele specifice unui domeniu de

activitate sau unei firme date. Acest tip de risc poate fi întâlnit şi sub denumirea de firm-

specific-risk, idiosyncratic risk sau nonsystematic risk.

Distincţia între riscul la care se expune investitorul şi cel la care este expusă

firma este importantă, în special, în cazul investiţiilor străine directe. Investiţiile directe

sunt o categorie a investiţiilor internaţionale, ce reflectă obiectivul unei entităţi rezidente

într-o ţară (investitor direct) de a obţine profituri permanente, trainice, în urma unei

acţiuni întreprinse într-o altă ţară. Un profit permanent implică existenţa unor relaţii pe

termen lung între investitorul direct şi întreprindere. O relaţie de investiţie directă este

creată atunci când investitorul străin fie deţine 10% sau mai mult din acţiuni fie acesta

deţine puterea de vot în întreprinderea în care a investit direct. Investiţiile străine directe

reprezintă investiţiile nerezidenţilor sub forma aporturilor de capital vărsat în numerar şi

în natură, inclusiv împrumuturile acordate de firmele nerezidente filialelor lor. 

În general, distincţia între proiectele performante şi cele neperformante depinde

de resursele şi/sau capabilităţile firmei de a şi le asuma. Ceea ce pentru o firmă poate fi

inacceptabil este dezirabil pentru alta. Distincţiile enunţate îşi dovedesc utilitatea în

selectarea metodelor de estimare şi control al riscului .

În concluzie, elaborarea unui set de alternative realiste de diminuare şi control al  riscului depinde, în primul rând, de o analiză comprehensivă şi riguroasă, dar şi de atitudinea decidentului, a celor implicaţi în derularea afacerii la nivel decizional. Deşi necesită consum mare de timp şi reclamă un demers sistematic, identificarea şi cuantificarea riscurilor este utilă.

Problema cuantificării însă este prilej de dispute între adepţii ştiinţelor exacte, care tratează riscul ca pe ceva care poate fi obiectiv măsurat, în ideea că orice tip de risc poate fi redus la o cifră, un număr matematic, şi partizanii ştiinţelor sociale, care tratează riscul din perspectiva reflexivităţii. Nu sunt adepta unor absolutizări în domeniul analizei (cuantificării) riscului, cu atât mai puţin a ideii promovate de adepţii ştiinţelor exacte, dat fiind faptul că în economie lucrurile sunt relative – economia este formată din participanţi conştienţi ale căror raţionamente au o componentă pasivă şi una activă (vezi subcapitolul 1.3).

De altfel, clasificarea riscurilor în diversificabile şi nediversificabile îmi pare mult mai adecvată, din perspectiva celor enunţate anterior. Această tipologie se va regăsi şi în structurarea prezentei lucrări.

Particularităţile branşei din care face parte firma au influenţă, de asemenea, asupra conceptualizării, interpretării, asumării şi controlul riscului. Cultura  organizaţională are un rol decisiv în ceea ce priveşte direcţiile de acţiune într-un context macro şi microeconomic dat. Procesul diferă de la un sector economic la altul, dată fiind eterogenitatea criteriilor ce stau la baza luării deciziilor.