1
Cine
plăteşte, de fapt, toate impozitele percepute de administraţie?
Bineînţeles, nu
indivizii sau firmele care cedează statului veniturile fiscale sunt cei
care
plătesc cu adevărat impozitele. Firmele pot transpune sarcina plăţii
impozitelor „înainte”, adică asupra
clienţilor lor, prin creşterea
preţurilor proporţional cu valoarea impozitului care trebuie plătit.
Ori,
dimpotrivă, pot să „paseze” această sarcină „înapoi” asupra
furnizorilor care
vor obţine salarii, rente şi alte preţuri ale factorilor de producţie
mult mai
mici decît în situaţia în care n-ar fi existat impozit.
Economiştii
insistă asupra examinării incidenţei impozitelor, adică a modului în
care se
repartizează sarcina fiscală şi a efectelor acesteia asupra muncii
depuse, a
economisirii, a preţului mărfurilor, a preţului factorilor de
producţie, a
alocării resurselor şi a structurii producţiei şi consumului.
Repartizarea
şi transpunerea impozitelor este o problemă de natură economică,
socială, dar
şi politică. Analiza profundă a acestor procese face posibilă
identificarea
agenţilor economici care efectiv vor suporta toată greutatea poverii
fiscale.
Problema respectivă este generată de
necorespunderea subiectului impozabil cu destinatarul impozitului.
Practica
naţională de transpunere a impozitelor rămîne, cu părere de rău, în
afara
cercetărilor ştiinţifice. Cauza acestor deficienţe sunt experienţa
insuficientă
a Republicii Moldova în aplicarea impozitelor în condiţiile pieţei,
lipsa unui
sistem impozitar stabil, iar de aici - inexistenţa unor şiruri dinamice
de date
fiscale, asigurarea insuficientă cu tehnică de calcul şi programe
specializate
aferente acesteia creează obstacole obiective în cercetarea complexă a
eficienţei sistemului impozitar din Republica Moldova şi, în special,
în cercetarea
reacţiilor pieţei la introducerea impozitelor.
Teoria
economică utilizează conceptul de incidenţă fiscală pentru a evidenţia
efectul
atît la nivel microeconomic, cît şi macroeconomic.
Incidenţa
impozitului este analizată în cadrul:
·
Echilibrului
parţial, pe o piaţă concurenţială în
echilibru înainte de introducerea impozitului. În acest fel se
evidenţiază
incidenţa impozitului asupra:
ü
Preţurilor
nominale;
ü
Cantităţilor
oferite sau cerute.
·
Echilibrului
general – ţinînd cont de
interacţiunile dintre produse, sectoare şi factori de producţie, punînd
în
evidenţă incidenţa impozitului asupra preţurilor relative.
Analiza
incidenţei fiscale arată:
1.
cum
se difuzează povara impozitului, prin sistemul
preţurilor, în întreaga economie;
2.
cine
suportă în final această povară.
Repartizarea
poverii fiscale între ofertanţi şi cumpărători depinde, în principal,
de:
·
elasticitatea
în raport cu preţul a ofertei şi a
cererii;
·
tipul
de concurenţa de piaţă respectivă.
În
continuare, vom examina dependenţa dintre elasticitatea cererii şi a
ofertei şi repercusiunea impozitului, ceea ce va contribui la
înţelegerea
problemelor legate de presiunea fiscală.
La
aşezarea unei taxe specifice sau subvenţii asupra unei mărfi care nu a
fost
impozitată înainte, are loc o deplasare a curbei ofertei către stînga
în mod
corespunzător, aşezarea unei subvenţii determină deplasarea curbei
ofertei spre
dreapta.
Evoluţia
caracteristică a curbelor ofertei şi cererii generează intersecţii de
echilibrare, care nu sunt altceva decît mărimile preţurilor.
Analiza separată
a efectelor aşezării taxelor indirecte sau a subvenţiilor asupra
preţurilor
implică şi descifrarea influenţei lor asupra distribuţiei acestor
efecte între
producător şi beneficiar şi coordonarea lor de către stat, ca
instituitor şi
diriguitor al acestora.
Efectele aşezării
impozitelor indirecte (fig.1).
P
O1
A
P1
O0
D C
Se
folosesc următoarele notaţii:
T =
taxa indirectă;
O =
curba ofertei;
Q =
producţia;
P =
preţul;
C =
curba cererii.
Dată
fiind curba cererii în poziţia C0, aplicarea taxei indirecte
T
asupra unui produs va determina o deplasare în sus a curbei ofertei de
la
nivelul O0 la O1,
datorită creşterii preţului de la P0
la P1,
corespunzător unei cereri mai mici. Ca urmare, din intersecţiile curbei
ofertei
cu cea a cererii se identifică cantitatea şi preţul de echilibru
înainte, Q0
P0, şi după aşezarea taxei, Q1 P1.(fig.1).
Din
analiza efectelor generate se observă:
a)P1>P0;Q1<Q0;
b)
Guvernul prin intermediul impozitului indirect T aşteptat, va obţine un
venit
pentru stat egal cu suprafaţa haşurată(Q1*T);
c)aşezarea
unui impozit indirect presupune şi o realocare a resurselor.
Astfel,
în industria bunurilor prelucrate asupra cărora se aşează taxa are loc
o
reducere a producţiei, de la
Q0
la Q1,
iar resursele disponibile sunt redirijate. Altfel spus, suprafaţa
punctată
reprezintă echivalentul eliberării de factori variabili la aşezarea
unei taxe.
Cu cît oferta este mai inelastică, cu atît suprafaţa sură va fi mai
mică.
Efectele
acordării de subvenţii de către
stat (fig.2).
P
O1
A
S
P2
O0
P0
D
P1
Q
Prin
acordarea subvenţiei S de către guvern, curba ofertei se deplasează în
jos, iar
efectele vor fi opuse faţă de situaţia anterioară.
Din analiza
efectelor generate se observă:
a)P1<P0;Q1>Q0;
b)Guvernul
suportă costul programului de creştere a producţiei egal cu suprafaţa
haşurată(Q1*S);
c)pentru
a produce cantitatea suplimentară de la Q0 la Q1,
unutăţile beneficiare de subvenţii vor atrage factori de producţie
variabili al
căror echivalent este exprimat de suprafaţa sură.
Folosind
conceptul de cerere şi ofertă, vom determina grafic schimbările în
elasticitatea
cererii şi a ofertei şi vom reprezenta diferite proporţii în
repartizarea
sarcinii impozitare în baza impozitului pe cifra de afaceri. Din
considerentul
simplificării analizei ulterioare, segmentele curbei cererii sunt
reprezentate
sub forma unor drepte. Curba ofertei este reprezentată prin S şi St
iar curba cererii prin DQ.
În
funcţie de volumul vînzărilor şi de preţurile care le corespund,
ecuaţia curbei
cererii va avea forma:
(1)
unde :
Q2 şi Q1-volumele
vînzărilor;
P2 şi P1-preţurile
corespunzătoare.
|