1

Cine plăteşte, de fapt, toate impozitele percepute de administraţie? Bineînţeles, nu indivizii sau firmele care cedează statului veniturile fiscale sunt cei care plătesc cu adevărat impozitele. Firmele pot transpune sarcina plăţii impozitelor „înainte”, adică  asupra clienţilor lor, prin creşterea preţurilor proporţional cu valoarea impozitului care trebuie plătit. Ori, dimpotrivă, pot să „paseze” această sarcină „înapoi” asupra furnizorilor care vor obţine salarii, rente şi alte preţuri ale factorilor de producţie mult mai mici decît în situaţia în care n-ar fi existat impozit.

Economiştii insistă asupra examinării incidenţei impozitelor, adică a modului în care se repartizează sarcina fiscală şi a efectelor acesteia asupra muncii depuse, a economisirii, a preţului mărfurilor, a preţului factorilor de producţie, a alocării resurselor şi a structurii producţiei şi consumului.

Repartizarea şi transpunerea impozitelor este o problemă de natură economică, socială, dar şi politică. Analiza profundă a acestor procese face posibilă identificarea agenţilor economici care efectiv vor suporta toată greutatea poverii fiscale. Problema respectivă este generată  de necorespunderea subiectului impozabil cu destinatarul impozitului. Practica naţională de transpunere a impozitelor rămîne, cu părere de rău, în afara cercetărilor ştiinţifice. Cauza acestor deficienţe sunt experienţa insuficientă a Republicii Moldova în aplicarea impozitelor în condiţiile pieţei, lipsa unui sistem impozitar stabil, iar de aici - inexistenţa unor şiruri dinamice de date fiscale, asigurarea insuficientă cu tehnică de calcul şi programe specializate aferente acesteia creează obstacole obiective în cercetarea complexă a eficienţei sistemului impozitar din Republica Moldova şi, în special, în cercetarea reacţiilor pieţei la introducerea impozitelor.

Teoria economică utilizează conceptul de incidenţă fiscală pentru a evidenţia efectul atît la nivel microeconomic, cît şi macroeconomic.

Incidenţa impozitului este analizată în cadrul:

·        Echilibrului parţial, pe o piaţă concurenţială în echilibru înainte de introducerea impozitului. În acest fel se evidenţiază incidenţa impozitului asupra:

ü Preţurilor nominale;

ü Cantităţilor oferite sau cerute.

·        Echilibrului general – ţinînd cont de interacţiunile dintre produse, sectoare şi factori de producţie, punînd în evidenţă incidenţa impozitului asupra preţurilor relative.

Analiza incidenţei fiscale arată:

1.     cum se difuzează povara impozitului, prin sistemul preţurilor, în întreaga economie;

2.     cine suportă în final această povară.

Repartizarea poverii fiscale între ofertanţi şi cumpărători depinde, în principal, de:

·        elasticitatea în raport cu preţul a ofertei şi a cererii;

·        tipul de concurenţa de piaţă respectivă.

În continuare, vom examina dependenţa dintre elasticitatea cererii şi a ofertei şi repercusiunea impozitului, ceea ce va contribui la înţelegerea problemelor legate de presiunea fiscală.

La aşezarea unei taxe specifice sau subvenţii asupra unei mărfi care nu a fost impozitată înainte, are loc o deplasare a curbei ofertei către stînga în mod corespunzător, aşezarea unei subvenţii determină deplasarea curbei ofertei spre dreapta.

Evoluţia caracteristică a curbelor ofertei şi cererii generează intersecţii de echilibrare, care nu sunt altceva decît mărimile preţurilor.

Analiza separată a efectelor aşezării taxelor indirecte sau a subvenţiilor asupra preţurilor implică şi descifrarea influenţei lor asupra distribuţiei acestor efecte între producător şi beneficiar şi coordonarea lor de către stat, ca instituitor şi diriguitor al acestora.               

      Efectele aşezării impozitelor  indirecte (fig.1).

P                                                                                                                                                              

                                                       O1           

                          A

     P1

                                                                         O0

                                        D      C

Se folosesc următoarele notaţii:

T = taxa indirectă;

O = curba ofertei;

Q = producţia;

P = preţul;

C = curba cererii.

Dată fiind curba cererii în poziţia C0, aplicarea taxei indirecte T asupra unui produs va determina o deplasare în sus a curbei ofertei de la nivelul O0 la O1, datorită creşterii preţului de la P0 la P1, corespunzător unei cereri mai mici. Ca urmare, din intersecţiile curbei ofertei cu cea a cererii se identifică cantitatea şi preţul de echilibru înainte, Q0 P0, şi după aşezarea taxei, Q1 P1.(fig.1).

Din analiza efectelor generate se observă:

a)P1>P0;Q1<Q0;

b) Guvernul prin intermediul impozitului indirect T aşteptat, va obţine un venit pentru stat egal cu suprafaţa haşurată(Q1*T);

c)aşezarea unui impozit indirect presupune şi o realocare a resurselor.

Astfel, în industria bunurilor prelucrate asupra cărora se aşează taxa are loc o reducere a producţiei, de la Q0 la Q1, iar resursele disponibile sunt redirijate. Altfel spus, suprafaţa punctată reprezintă echivalentul eliberării de factori variabili la aşezarea unei taxe. Cu cît oferta este mai inelastică, cu atît suprafaţa sură va fi mai mică.

     Efectele acordării de subvenţii de către stat (fig.2).

P                                                               O1                                                                                               

                                   A                 S

       P2                                                       

                                                                        O0

       P0                                       D

        P1                                                                                             Q

Prin acordarea subvenţiei S de către guvern, curba ofertei se deplasează în jos, iar efectele vor fi opuse faţă de situaţia anterioară.

Din analiza efectelor generate se observă:

a)P1<P0;Q1>Q0;

b)Guvernul suportă costul programului de creştere a producţiei egal cu suprafaţa haşurată(Q1*S);

c)pentru a produce cantitatea suplimentară de la Q0 la Q1, unutăţile beneficiare de subvenţii vor atrage factori de producţie variabili al căror echivalent este exprimat de suprafaţa sură.

Folosind conceptul de cerere şi ofertă, vom determina grafic schimbările în elasticitatea cererii şi a ofertei şi vom reprezenta diferite proporţii în repartizarea sarcinii impozitare în baza impozitului pe cifra de afaceri. Din considerentul simplificării analizei ulterioare, segmentele curbei cererii sunt reprezentate sub forma unor drepte. Curba ofertei este reprezentată prin S şi St iar curba cererii prin DQ.

În funcţie de volumul vînzărilor şi de preţurile care le corespund, ecuaţia curbei cererii va avea forma:

                        (1)

unde :

          Q2 şi Q1-volumele vînzărilor;

P2 şi P1-preţurile corespunzătoare.