1
Consiliul Europei este o organizaţie
internaţională cu
caracter regional care a luat fiinţă la data de 5 mai 1949, fiind
creată
iniţial de un număr de 10 state membre fondatoare, acestea fiind: Belgia, Danemarca, Franţa,
Irlanda,
Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia.
Astăzi Consiliul Europei are un număr de 46 state
membre a căror evoluţie
cronologică de aderare la Organizaţie este
următoarea: Grecia
(august 1949, in urma încheierii
războiului civil între
forţele comuniste şi cele naţionaliste), Turcia (august
1949), Islanda şi Germania în 1950, Austria 1956, Cipru 1961, Elveţia
1963,
Malta 1965, Portugalia 1976, Spania 1977, Liechtenstein 1978, San
Marino 1988,
Finlanda 1989, Ungaria 1990, Polonia 1991, Bulgaria 1992, Cehia,
Estonia,
Lituania, România, Slovacia, Slovenia 1993, Andora 1994, Albania,
Letonia, Macedonia,
Moldova, Ucraina 1995, Croaţia şi Rusia 1996, Georgia 1999, Armenia şi
Azerbaidjan în 2001, Bosnia şi Herzegovina 2002, Serbia şi Muntenegru
2003,
Monaco 2004.
Statutul de observator pe lângă organismele
interguvernamentale
ale Consiliului Europei revine statelor: Canada, Vatican, Japonia,
Statele Unite, Mexic.
Obiectivul principal al
Consiliului Europei este
realizarea unei unităţi mai stânse între cele 46 state membre pentru
protejarea
libertăţilor individuale, libertăţilor politice şi a statului de drept,
principiile care constituie fundamentul tuturor democraţiilor autentice
şi care
influenţează viaţa
tuturor europenilor.Toate statele membre ale Organizaţiei au obligaţia
de a
face ca libertăţile, demnitatea omului şi bunăstarea indivizilor să devină principii ferme ale
acţiunilor guvernamentale.
Printre celelalte obiective ale Consiliului
Europei sunt:
promovarea democraţiei pluraliste,
problema securităţii cetăţeanului, combaterea
rasismului,xenofobiei,intoleranţei,
protecţia minorităţilor naţionale, coeziunea socială şi calitatea vieţii, cooperarea
şi coeziunea judiciară.
Instrumentele juridice adoptate în cadrul
Consiliului
Europei.
Pentru promovarea şi realizarea obiectivelor propuse, în cadrul organismelor
Consiliului Europei au fost
adoptate o serie de convenţii, carte,documente, printre care menţionăm:
- Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului :
reprezintă cel mai coerent şi dezvoltat sistem din lume privind
protecţia
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ce a fost adoptat
în 1950.
- Carta Social Europeană a
Drepturilor Omului adoptată
în 1965
Convenţia Cadru privind
protecţia minorităţilor
naţionale adoptată în 1994
- Convenţia privind prevenirea
torturii, a pedepselor
şi a tratamentelor inhumane sau degradante adoptată în 1997
- Carta Europeană a autonomiilor locale
- Convenţia Europeană privind partind
participarea
străinilor la viaţa publică la nivel local
- Carta Europeană a limbilor regionale şi
minoritare.
Sediul Consiliului Europei este Platul
Europei din
Strasburg.
Cu privire la funcţionarea Consiliului
Europei, acesta
este finanţat de guvernele statelor membre ale căror contribuţii la
bugetul
Organizaţiei sunt calculate proporţional
cu populaţia şi bogăţia lor. De exemplu, bugetul ordinar al Consiliului
Europei
pentru anul 2003 a fost de 175 milioane euro.
Limbile oficiale ale Consiliului Europei sunt
franceza şi
engleza, dar se lucrază deasemenea în germană, italiană şi rusă.
Ca structură funcţională, Consiliul Europei
este format
din:
- Comitetul Miniştrilor
- Adunarea Parlamentară
- Congresul Puterilor Locale şi Regionale
- Secretariatul
1.COMITETUL
MINIŞTRILOR
Din punct de vedere al deciziei şi acţiunii, Consiliul Miniştrilor decide
activitatea Consiliului Europei.
El decide deasemenea cum trebuie acţionat în sensul recomandărilor
Adunării
Parlamentare şi ale Congresului Puterilor Locale şi Regionale din
Europa şi în
sensul propunerilor diverselor comitete interguvernamentale şi
conferinţe ale
miniştrilor specializaţi.
Comitetul Miniştrilor adoptă programul de
activitate şi
bugetul Consiliului Europei.
Discuţiile în cadrul Comitetului Miniştrilor
se referă la
toate subiectele politice de interes comun cu excepţia problemelor de
apărare,
discuţii privind aspectele politice ale integrării europene, dezvoltarea cooperării, apărarea
instituţiilor democratice şi protecţia drepturilor omului.
Comitetul Miniştrilor este
alcătuit din miniştrii
afacerilor externe ai statelor membre care se reunesc de cel puţin două
ori pe
an pentru a trece în revistă cooperarea europeană, activitatea politică
şi
pentru a da impulsul politic necesar activităţii Organizaţiei.
Comitetul Miniştrilor organizează întâlnirile săptămânale la nivel de
ambasadori, aceste întâlniri fiind
completate de întâlniri ale grupurilor de raportori sau de grupurile de
lucru
însărcinate cu aprofundarea anumitor chestiuni înaintea luării deciziilor.
Comitetul Miniştrilor are o structură
flexibilă, astfel
că, atunci când proiectele nu sunt susţinute de toate statele membre,
acesta
are posibilitatea de a le lansa în cadrul acordurilor parţiale,
permiţând
anumitor state membre să întreprindă acţiuni comune în anumite domenii.
Deciziile Comitetului
Miniştrilor sunt
transmise guvernelor sub formă de recomandări sau fac obiectul
convenţiilor şi
acordurilor europene, obligatorii din punct de vedere juridic pentru
statele
care l-au ratificat.
Comitetul
Miniştrilor adoptă
declaraţiile şi rezoluţiile privind chestiunile
politice de actualitate.Până ayi au fost adoptate peste 180 de
convenţii care
se referă la drepturile omului dar şi la alte domenii de activitate ale
Organizaţiei, afirmând şi întărind coeziunea democratică, socială şi culturală a
Consiliului Europei.
Deciziile Comitetului
Miniştrilor
necesită o majoritate de 2\3 din sufragiile
exprimate iar
majoritatea simplă este suficientă pentru chestiunile de
procedură.Convenţiile
şi recomandările sunt elaborate de comitetele de experţi
guvernamentali,
mandataţi de Comitetul Miniştrilor, generându-se astfelun dialog între consideraţiile tehnice
şi viziunea politică
globală.Numeroase iniţiative politice sunt luate cu ocazia conferinţelor miniştrilor specializaţi, care au loc periodic.
Consiliul
Europei a elaborat programe de cooperare şi asistenţă în
favoarea noilor ţări membre, pentru ca acestea să beneficieze de
experienţa lui. Programele au la bază rezultatele
cooperării interguvernamentale ale
1
Consiliului Europei: instrumente de referinţă,
reţele de experţi cât şi
structuri şi mecanisme de cooperare.Ele au ca obiect consolidarea,
întărirea şi
accelerarea reformelor democratice din ţările în cauză, astfel încât să se poată
integra progresiv şi armonios în procesul şi structurile cooperării
europene
şi, în primul rând, în Consiliul Europei. Programul privind măsurile de
încredere a fost creat pentru a susţine societăţile civile, iniţiative
care au
ca obiectiv ameliorarea reciprocă a cunoştinţelor şi cooperarea între
comunităţile majoritare şi minoritare.
Statele europene care au aderat la statutul
Consiliului
Europei se angajează să recunoască principiul
supremaţiei dreptului şi al aceluia în virtutea căruia persoanele
aflate sub
jurisdicţia lor trebuie să se bucure de drepturile omului şi de
libertăţile
fundamentale. Aceste state se angajează printre
altele să colaboreze în mod sigur şi activ la realizarea unei uniuni mai stânse între ele şi să favorizeze progresul lor
economic şi
social. Fiecare stat membru este responsabil pentru onorarea acestor
angajamente iar Comitetul Miniştrilor asigură caracterul efectiv al
acestora.
În caz de încălcare gravă a
obligaţiilor statutare de un stat membru, Comitetul Miniştrilor poate
suspenda
dreptul de reprezentare al acelui stat, îl poate
invita să se retragă sau poate chiar decide încetarea apartenenţei la
Organizaţie.
Comitetul Miniştrilor veghează asupra aplicării efective a convenţiilor şi
acordurilor încheiate între
statele membre. Responsabilitatea Comitetului Miniştrilor privind
Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului reflectă importanţa acestei convenţii,
care
constituie piatra de temelie a sistemului de protecţie a drepturilor
omului în
Europa. Supraveghind buna executare a deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului de
către statele membre,
Comitetul Miniştrilor joacă un rol esenţial păstrând credibilitatea
acestui
sistem, fără echivalent în restul lumii.
Extinderea Consiliului Europei a antrenat o
mutaţie
importantă a Organizaţiei, cât şi a rolului
Comitetului Miniştrilor care a cunoscut o considerabilă dezvoltare a dimensiunilor politice a lucrărilor
sale.
Consiliul Europei a consolidat dialogul
instituţional cu
reprezentanţii aleşi de cetăţenii
europeni la nivel naţional şi local şi a extins dialogul politic şi
asupra
statelor nemembre şi a statelor care beneficiază de statutul de observator. El a
intensificat cooperarea şi cu alte
organisme europene, în particular cu Uniunea Europeană, Organizaţia de Cooperare şi Securitate în Europa şi
Naţiunile
Unite.
2.
ADUNAREA PARLAMENTARĂ
Adunarea Parlamentară este un organism
statutar al
Consiliului Europei. Ea reprezintă forţele
politice ale
parlamentelor statelor membre şi se doreşte să fie motorul extinderii
cooperării europene către toate statele democratice din Europa.
Adunarea Parlamentară îşi stabileşte ordinea
de zi, abordarea subiectelor de actualitate şi
teme cu
caracter prospectiv care tratează, în special,
probleme ale
societăţii şi chestiuni de politică internaţională. Deliberările sale
joacă un
rol important în orientarea activităţii Comitetului Miniştrilor şi a
sectoarelor interguvernamentale ale Consiliului Europei. Ele se
repercutează asupra guvernelor atunci când membri lor le
transmit
Parlamentelor naţionale.
Evenimentele survenite în ţările Europei
centale şi de
est la începutul anilor 90 au conferit Adunării Parlamentare o misiune
unică: să contribuie la integrarea acestor ţări în
familia
democraţiei europene şi să promoveze o
veritabilă cooperare parlamentară între toate naţiile Europei.
Adunarea Parlamentară contribuie la
construirea unei
Europe extinse, fără frontiere.Statutul de invitat special creat de
Adunarea Parlamentară
în 1989, a permis delegaţiilor parlamentare ale ţărilor Europei
centrale şi de
est, angajate pe drumul democraţiei pluraliste, dar nefiind încă membre
ale
Organizaţiei, să asiste la sesiunile
plenare ale Adunării Parlamentare şi la reuniunile comisiilor lor.
Contactele
şi schimburile astfel stabilite au încurajat procesul de democratizare al acestor ţări şi le-au facilitat aderarea la Consiliul Europei.
Cu ocazia fiecărei
sesiuni sunt
consacrate dezbateri ale evenimentelor din
Europa şi din lume, care se concentreză, în
special, asupra acelora care impun o acţiune la nivel european.
Personalităţi
marcante din întreaga lume şi-au adus
contribuţia la aceste dezbateri, printre
care amintim: regele Juan Carlos, Francois Mitterrand, Ioan
Paul II, Helmut Kohl, Mikhail
Gorbachev, Vaclav Havel, Hosmi Mubarak, Yasser Arafat şi mulţi alţii.
Adunarea Parlamentară este,
deasemenea, un forum
parlamentar pentru alte organizaţii
internaţionale, cum ar fi : O.C.D.E.,
B.E.R.D., Agenţia Spaţială Europeană şi mai multe instituţii
specializate ale Naţiunilor Unite.Organizaţiile neguvernamentale participă în calitate
de
observatori la lucrările unui anumit număr de comisii, aducându-şi contribuţia la manifestările importante
organizate de Adunarea Parlamentară.
Din 1989 Adunarea Parlamentară contribuie
activ la
gestionarea crizelor din Europa.Dezbaterile ei privind chestiunile politice s-au fondat adesea pe concluziile misiunilor organizate pe teren şi pe dialogul
permanent instaurat cu statele în cauză.Ea
consolidează rolul politic al Consiliului
Europei.
Reprezentanţii Adunării
Parlamentare
realizează vizite periodice în Europa pentru a stânge
informaţii de primă mână necesare elaborării rapoartelor Adunării,
asigură
observarea alegerilor şi se angajează în
diplomaţia parlamentară.
Textele adoptate de Adunarea Parlamentară
reprezintă orientări importante pentru Comitetul
Miniştrilor,
guverne, parlamente şi partide politice naţionale precum şi de alţi
actori
importanţi ai societăţii. Adunarea Parlamentară a fost de multe ori la
originea
a numeroase tratate internaţionale, convenţii europene şi alte
instrumente
juridice care formează baza unei veritabile
legislaţii europene.
Adunarea Parlamentară organizează periodic
conferinţe, simpozioane şi audieri parlamentare publice privind
problemele
majore ale timpului nostru :
violenţa,
intoleranţa, mediul, imigrarea, traficul de droguri, traficul de
persoane,
bioetica, media.Aceste audiţii iau forma unui dialog între parlamentari
şi
specialişti.
Ca şi reprezentare,
Adunarea Parlamentară este
formată dintr-un număr variabil de membrii
aparţinând statelor Consiliului Europei, astfel : Albania 4, Andora 2, Armenia
4, Austria 6,
Azerbaidjan 6, Belgia 7, Bosnia şi Herzegovina 5, Bulgaria 6, Cehia 7,
Croaţia
5, Cipru 3, Danemarca 5, Estonia 3, Elveţia 6, Finlanda 5, Franţa 18,
Federaţia
Rusă 18, Macedonia 3, Georgia 5, Germania 18, Grecia 7, Irlanda 4,
Italia 18,
Islanda 3, Liechtenstein 2, Letonia 3, Lituania 4, Luxemburg 3, Malta
3, Marea
Britanie 18, Moldova 5, Norvegia 5, Olanda 7, Polonia 12, Portugalia 7,
Romania
10, Slovacia 5, San Marino 2, Serbia 7,
Slovenia 3, Spania 12, Suedia 6, Turcia 12, Ucraina 12, Ungaria
7.Statutul de
invitat special al Parlamentului din Belarus a fost suspendat la 13
ianuarie
1997.
|