1
Elemente
de drept
Administraţia publică
Sfera de cuprindere a
noţiunii de administraţie publică.
Distincţia dintre
administraţia publică centrală şi locală.
Autorităţiile
administraţiei publice locale, natura lor juridică şi actele pe care le
emit sau le adoptă.
Primarul localităţii –
autoritate publică ce reprezintă şi promovează în interesul local.
Statul,
termen care sugerează un „nucleu central”, în realitate este o
reţea de organizaţii şi instituţii centrale şi locale diverse, care se
ocupă cu
asigurarea ordinii şi securităţii sociale, politice şi economice a unei
comunităţi naţionale date.
Administraţia
este una din instituţiile publice care compun statul şi este
formată, la rândul ei, din alte instituţii şi organisme permanente, cum
ar fi:
Banca Centrală, Poliţia, Administraţiile Financiare, etc., adică
totalitatea
puterilor de guvernământ asupra unui teritoriu, fără dreptul de a
dispune de
acesta. Astfel că, noţiunea de „administraţie publică” se poate
înţelege făcând
conexiunea între cele menţionate anterior cu adjectivul „public, -ă”
care arată
apartenenţa unei colectivităţi sau provenienţa de la o colectivitate.
Guvernul, ministerele,
consiliile locale, primarii diferitelor localităţi, ş.a. sunt organe de
stat
competente să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu;
ele
sunt autorităţi ale administraţiei publice însă diferă prin competenţa
teritorială care poate fi extinsă pe întreg teritoriu naţional sau pe
teritoriul unităţii administrative unde au fost alese. Trebuie
menţionat faptul
că atribuţia este prerogativă recunoscută unui organ, compartiment sau
persoană
iar ansamblul lor compune competeţa unui organ, compatriment funcţional
sau
persoane.
Competenţa teritorială
este unul din cele două criterii clasificatoare ale organelor
executive, a
căror totalitate formează un sistem constând în organizarea executării
şi
executarea în concret a actelor normative numit activitatea executivă.
În unele
state sistemul de organe compus din guvern şi din întregul aparat
administrativ, în frunte cu şeful statului formează puterea executivă
care
coexistă alături de celelalte puteri organizate în stat, şi anume
legiuitoare
şi judecătorească. Fiecare organ executiv are o competenţă determinată
de
totalitatea atribuţiilor autorităţilor administraţiei publice, ale unor
compartimente din structura acestora sau persoane şi limitele
exercitării lor.
După criteriul competenţei materiale, organele executive se clasifică
în organe
cu competenţă generală şi organe de specialitate, iar din punct de
vedere al
competenţei teritoriale distingem între organele centrale şi cele
locale.
Ca sistem de
organizare administraţia publică cuprinde o multitudine de părţi
componente cu
denumiri, cu servicii, atribuţii şi activităţi diferite. Legătura
sistemului
administraţiei publice cu puterea executivă se face prin guvern,
ministere si
celelalte organe ale administraţiei publice centrale. La rândul său
administraţia publică centrală are în teritoriu diferite organe
deconcentrate
care organizează executarea legii in unităţile administrativ
teritoriale sau în
unităţi administrative speciale (căi ferate, armata) în legătură cu
domeniul
specific de activitate.
Sistemul administraţiei publice mai cuprinde si organele administraţiei
publice
locale, respectiv consiliile comunale, consiliile orăşeneşti şi
consiliile
judeţene, care sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal,
egal,
direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea nr.
70/1991
privind alegerile locale.
Consiliile
constituite astfel organizează serviciile publice ale comunei, oraşului
sau a
judeţului printr-un aparat propriu, format din funcţionari publici de
conducere
si de execuţie. Aceste organe ale administraţiei publice locale sunt
descentralizate pe baza principiului autonomiei locale. Acest principiu
ocupă
un loc prioritar între celelalte principii pe care se bazează
administraţia
publică locală în unităţile administrativ teritoriale, respectiv in
judeţe,
oraşe si comune. Prin aceste dispoziţii legale Statul român recunoaşte
că în interiorul
sau colectivităţile locale se administrează prin aleşii săi şi prin
forţele
proprii, dar sub controlul jurisdicţional al legalităţii din partea
autorităţilor statale.
Distincţia
dintre administraţia publică centrală şi cea locală are la bază
utilizarea mai multor criterii cumulative, criterii care au în vedere
competenţa teritorială şi materială a organelor ce compun administraţia
publică
şi natura interesului pe care îl promovează. Prin urmare, administraţia
publică
centrală îşi exercită competenţa teritorială la nivelul întregului
teritoriu
naţional, iar cea locală doar la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale
în care au fost alese autorităţile respective. Însă dacă privim dintr-o
altă
perspectivă, organele ce compun administraţia publică centrală dispun
fie de o
competenţă materială generală, precum Guvernul, fie de una de domeniu,
cum sunt
ministerele, pe când autorităţiile locale au o competenţă materială ce
se
circumscrie în jurul realizării interesului local. Desigur mai e şi
promovarea
interesului, care poate fi general-naţional, evident de către
administraţia
centrală, sau al localităţii respective, de către administraţia publică
locală.
Autorităţile
administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în
comune şi
oraşe sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi
deliberative, şi primarii, ca autorităti executive. Consiliile locale
şi
primarii se aleg în condiţiile prevăzute de Legea privind alegerile
locale. Consiliile
locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei
publice locale
şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe, în condiţiile legii.
În
fiecare judeţ se constituie un consiliu judeţean, ca autoritate a
administraţiei publice locale, pentru coordonarea activităţii
consiliilor
comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de
interes
judeţean. Consiliul judeţean este ales în condiţiile Legii privind
alegerile
locale. Aleşii locali sunt primarul, consilierii locali şi
consilierii
judeţeni. În asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor aceştia
îndeplinesc o funcţie de autoritate publică, beneficiind de
dispoziţiile legii
penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat.
Consiliul local are iniţiativă si hotărăşte, în conditiile legii, în
toate
problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege
în
competenţa altor autorităţi publice, locale sau centrale.
Consiliul
local
are următoarele atributii principale:
§
alege din rândul
consilierilor
viceprimarul, respectiv viceprimarii, după caz; stabileste, în limitele
normelor legale, numărul de personal din aparatul propriu;
§
aprobă statutul
comunei sau al
orasului, precum si regulamentul de organizare si functionare a
consiliului;
§
avizează sau aprobă,
după caz, studii, prognoze si programe de dezvoltare economico-socială,
de
organizare si amenajare a teritoriului, documentatii de amenajare a
teritoriului si urbanism, inclusiv participarea la programe de
dezvoltare
judeteană, regională, zonală si de cooperare transfrontalieră, în
conditiile
legii;
§
aprobă bugetul
local, împrumuturile, virările de credite si modul de utilizare a
rezervei
bugetare; aprobă contul de încheiere a exercitiului bugetar; stabileste
impozite si taxe locale, precum si taxe speciale, în conditiile legii;
§
aprobă, la
propunerea
primarului, în conditiile legii, organigrama, statul de functii,
numărul de
personal si regulamentul de organizare si functionare a aparatului
propriu de
specialitate, ale institutiilor si serviciilor publice, precum si ale
regiilor
autonome de interes local;
§
administrează
domeniul public si domeniul privat al comunei sau orasului;
§
instituie normele
orientative
pentru regiile autonome sau societăţiile comerciale pe care le
înfiinţează;
§
asigură
buna funcţionare a serviciilor de gospodărie comunală, transport local,
reţele
edilitare;
§
organizează
activitatea
serviciilor publice în condiţii de operativitate şi eficienţă;
§
participă la
realizarea
măsurilor de protecţie socială;
§
asigură
libertatea comerţului
şi a concurenţei loiale, încurajează libera iniţiativă, în condiţiile
legii;
§
înfinţează noi
instituţii de
binefacere de interes local;
§
organizează
târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţii;
Consiliul local
exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege.
O
autoritate deliberativă a administraţiei publice locale - consiliul
judeţean - este constituită, evident, la nivel judeţean, pentru
coordonarea
activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării
serviciilor publice de interes judeţean. Consiliul judeţean
este compus
din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, în conditiile stabilite de Legea privind alegerile locale.
Această
caracteristică determină ca la nivelul judeţean consiliul să aibă o
competenţă
restrânsă, referitoare la exerciţiul următoarelor atribuţii principale:
§
coordonează
activitatea consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor de
interes
judeţean;
§
organizează şi
conduce
serviciile judeţene şi aprobă regulamentele de funcţionare a acestora;
§
adoptă bugetul
judeţean şi
contul de încheiere a exerciţiului bugetar;
§
stabileşte
orientările generale privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a
localităţilor, precum şi amenajarea teritoriului;
§
administrează
domeniul public şi privat al judeţului;
§
asigură
construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor de interes
judeţean,
precum şi a drumurilor de legătură cu judeţele vecine;
§
alege,
dintre consilieri, preşedintele, vicepreşedintele şi delegaţia
permanentă a
consiliului judeţean;
1
§
adoptă
regulamentul
consiliului;
§
aprobă statutul
personalului
din serviciile publice judeţene, organigramele şi numărul de personal;
§
stabileşte
impozite şi taxe
judeţene, precum şi taxe judeţene pe timp limitat;
§
asigură condiţii
pentru
organizarea şi desfăşurarea activităţiilor ştiinţifice,
cultural-artistice,
sportive şi de tineret;
Consiliul
judetean îndeplineste si alte atributii prevăzute de lege.
În
fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti Guvernul numeşte câte un
prefect. Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local
şi
conduce serviciile publice.
Controlul
legalităţii actelor administrative ale
autorităţilor publice locale si judeţene, sub controlul jurisdicţional
al
legalităţii din partea autorităţilor statale este realizat de către
reprezentantul Guvernului in judeţe, respectiv prin prefect. Astfel
prefectul
poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al
consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în
care considera
actul ilegal. Aceasta este singura cale pe care o poate urma prefectul
in
exercitarea controlului de legalitate, dar acest control nu este un
control
ierarhic, ci unul intern deoarece (Legea nr. 69/1991) între prefecţi,
pe de o
parte şi consiliile locale, pe de altă parte, nu exista raporturi de
subordonare. Nu există raporturi de subordonare nici între
administraţia
judeţeană şi cea locală, respectiv dintre consiliile judeţene şi
consiliile din
orase şi comune.
Controlul de
legalitate exercitat de către prefect este precedat de către controlul
de
legalitate efectuat de personalul de specialitate din cadrul
autorităţilor
administratiei publice locale, control care se efectuează din oficiu şi
înainte
de a se emite actul administrativ, iar în cazul în care se constată ca
actul
conţine unele prevederi care contravin legii, ele sunt inlăturate.
Exigenta în
efectuarea acestui control are drept consecinţă emiterea unor acte
legale şi
evitarea unor sesizări, reclamaţii sau contestaţii care pot conduce la
naşterea
unor litigii.
Comunele
şi oraşele au câte un primar şi un viceprimar, iar oraşele
reşedinţă de judeţ, câte 2 viceprimari, aleşi în condiţiile legii.
Viceprimarii
nu pot fi în acelaşi timp şi consilieri. Primarul participă la
şedinţele
consiliului local şi are dreptul să îşi exprime punctul de vedere
asupra
tuturor problemelor supuse dezbaterii
Primarul
îndeplineşte o funcţie de autoritate publică, este şeful administraţiei
publice
locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor
administraţiei
publice locale, pe care îl conduce si îl controlează, răspunde de buna
funcţionare a administraţiei publice locale, în conditiile legii, şi
mai ales reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice,
cu persoanele
fizice sau juridice române sau străine, precum si în justiţie.
Primarul îndeplineşte
următoarele atribuţii
principale:
§
asigură
respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a
prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a
decretelor Presedintelui României, a hotărârilor si ordonantelor
Guvernului;
dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor
şi
instrucţiunilor cu caracter normativ ale ministrilor şi ale celorlalţi
conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, precum şi
a
hotărârilor consiliului judeţean;
§
asigură
aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situaţia în
care
apreciază că o hotărâre este ilegală, în termen de 3 zile de la
adoptare îl
sesizează pe prefect;
§
poate propune
consiliului local consultarea populatiei prin referendum, cu privire la
problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului
local ia
măsuri pentru organizarea acestei consultări, în condiţiile legii;
§
prezintă
consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări,
privind
starea economică si socială a comunei sau a oraşului, în concordanţă cu
atribuţiile ce revin autorităţilor administraţiei publice locale,
precum şi
informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor
consiliului
local;
§
întocmeşte
proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar
şi le
supune spre aprobare consiliului local;
§
exercită
funcţia de ordonator principal de credite;
§
verifică, din
oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local
şi
comunică de îndată consiliului local cele constatate;
§
ia măsuri
pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamitătilor, catastrofelor,
incendiilor, epidemiilor, împreună cu organele specializate ale
statului. În
acest scop poate mobiliza populaţia, agenţii economici şi instituţiile
publice
din comună sau din oraş, acestea fiind obligate să execute măsurile
stabilite
în planurile de protecţie şi intervenţie elaborate pe tipuri de
dezastre;
§
asigură
ordinea publică şi liniştea locuitorilor, prin intermediul poliţiei,
jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor şi unităţilor de
protecţie
civilă, care au obligatia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile
legii;
§
îndrumă şi
supraveghează
activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor contractuale;
§
ia măsurile
prevăzute de lege
cu privire la desfăşurarea adunărilor publice;
§
ia măsuri de
interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentaţiilor sau a
altor
manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la
bunele
moravuri, la ordinea şi liniştea publică;
§
controlează
igiena şi salubritatea localurilor publice şi produselor alimentare
puse în
vânzare pentru populatie, cu sprijinul serviciilor de specialitate;
§
ia măsuri pentru
prevenirea şi
combaterea pericolelor provocate de animale, în condiţiile legii;
§
ia măsuri
pentru elaborarea planului urbanistic general al localităţii şi îl
supune spre
aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului
urbanistic general, precum şi ale planurilor urbanistice zonale si de
detaliu;
§
asigură
repartizarea locuintelor sociale pe baza hotărârii consiliului local;
§
asigură
întreţinerea şi reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei
sau a
oraşului, instalarea semnelor de circulaţie, desfăşurarea normală a
traficului
rutier şi pietonal, în conditiile legii;
§
exercită
controlul asupra activitătilor din târguri, pieţe, oboare, locuri şi
parcuri de
distractii şi ia măsuri pentru buna functionare a acestora;
§
conduce
serviciile publice locale; asigură functionarea serviciilor de stare
civilă şi
de autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistenţă
şi
ajutor social;
§
îndeplineşte
funcţia de ofiter
de stare civilă;
§
emite avizele,
acordurile şi
autorizaţiile date în competenţa sa prin lege;
§
propune
consiliului local spre aprobare, în condiţiile legii, organigrama,
statul de
functii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi
funcţionare a
aparatului propriu de specialitate;
§
numeşte şi
eliberează din funcţie, în condiţiile legii, personalul din aparatul
propriu de
specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, cu
excepţia
secretarului; propune consiliului local numirea şi eliberarea din
functie, în
conditiile legii, a conducătorilor regiilor autonome, ai instituţiilor
şi
serviciilor publice de interes local;
§
răspunde
de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului
public si
domeniului privat al comunei sau al orasului;
§
organizează
evidenţa lucrărilor de construcţii din localitate şi pune la dispoziţie
autorităţilor administraţiei publice centrale rezultatele acestor
evidente;
§
ia măsuri
pentru controlul depozitării deşeurilor menajere, industriale sau de
orice fel,
pentru asigurarea igienizării malurilor cursurilor de apă din raza
comunei sau
a orasului, precum şi pentru decolmatarea văilor locale şi a podeţelor
pentru
asigurarea scurgerii apelor mari.
Primarul
îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege sau de alte
acte normative, precum şi însărcinările date de consiliul local.
În exercitarea atribuţiilor de autoritate tutelară şi de ofiter de
stare
civilă, a sarcinilor ce îi revin din actele normative privitoare la
recensământ, la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, la luarea
măsurilor de
protectie civilă, precum şi a altor atribuţii stabilite prin lege
primarul
acţionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau în oraşul în
care a
fost ales. În această calitate primarul poate solicita,
inclusiv prin
intermediul prefectului, în conditiile legii, concursul şefilor
serviciilor
publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
centrale din
unităţile administrativ-teritoriale, dacă sarcinile ce îi revin nu pot
fi
rezolvate prin aparatul propriu de specialitate.
|