1
Inregistrarile
audio sau video si mijloacele
materiale
de
proba
A)
înscrisurile
a) Notiune
In
procesul penal, înscrisurile ca mijloc de
proba, sunt acte scrise care cuprind fapte si
împrejurari care pot servi ia aflarea adevarului într-o cauza penala
(art. 89
C.proc.pen.). In acest sens, constituie mijloace de proba înscrisurile
care,
prin continutul lor confirma sau infirma existenta infractiunii,
persoana care
a savarsit-o,
împrejurarile savarsirii ei
(existenta circumstantelor agravante sau atenuante, datele ce
caracterizeaza
persoana partilor). Spre deosebire de materia civila, în procesul
penal,
înscrisul, ca mijloc de proba, are un rol mult mai redus. Prin
exceptie,
adulterul nu se poate dovedi decat prin proces-verbal de constatare a
infractiunii flagrante sau prin scrisori care emana de la sotul vinovat
(art.
304 alin. 4 C. pen.) In sfera înscrisurilor - ca mijloace de proba în
procesul
penal - intra numai acele obiecte pe care sunt marcate semnele scrierii
fonetice (reprezentarea prin semne grafice a sunetelor si cuvintelor
dintr-o
limba). In literature de specialitate, înscrisurile au fost clasificate
dupa
mai multe criterii:
- dupa
sursa din care provin, pot fi
înscrisuri care provin de la parti sau alte persoane (scrisori,
chitante,
jurnale personale etc.) si înscrisuri care provin de la institutii
(acte de
stare civila, de studii, adeverinte etc.);
- dupa
modul cum pot fi folosite (în
original sau fn copii certificate);
- dupa
scopul urmarit prin întocmirea lor, înscrisurile
pot fi necaracterizate si caracterizate. Sunt
înscrisuri necaracterizate orice obiecte care contin
diferite mentiuni scriptice din care pot fi obtinute elemente oe fapt
susceptibile de a servi la aflarea adevarului în procesul penal, fara
sa fi fost
intocmite anume pentru a servi ca mijloc de proba (spre exemplu,
întocmirea
unui contract de vinzare-cumparare are loc Intotdeauna numai cu scopul
de a se dovedi
înstrainarea si, respectiv, achizitionarea
unor bunuri in
circuitul civil). Inscrisurile caracterizate sunt cele întocmite anume
pentru a
servi ca mijloc de proba (spre exempiu, procesele-verbale de cercetare
a
locului savarsirii infractiunii Incheiate de organele judiciare). O
alta
distinctie s-a facut între
urmatoarele
categorii de înscrisuri:
- care
dovedesc existenta unor stari,
situatii, raporturi juridice care constitute situatii-premisa ale unor
infractiuni (de exemplu, contractul de depozit sau mandat care dovedeste
raportul juridic patrimonial existent in cazul infractiunii de abuz de
încredere);
-
Inscrisurile care contin o informatie, o
recunoastere, o relatare cu privire la faptuitor, la fapta sau ia
Irnprejurarile comiterii acesteia (de exemplu, scrisori prin care
inculpatul da
instructiuni
unor complici cu privire la
comiterea faptei);
-
înscrisuri care au servit la savarsirea
unei infractiuni in cazul cand se are în vedere continutul lor
scriptic, si nu
materialitatea lor (de exemplu, un denunt mincinos).
Inscrisurile
care poarta o urrna a faptei
savarsite sau care au fost folosite la savarsirea infractiunii ori care
constituie produsul acesteia nu fac
parte din
categoria mijioacelor de proba scrise, ele constituind mijioace de
proba
rnateriale, In sensul art. 94 si 95 C.proc.pen.
Inscrisurile
pot fi prezentate organuiui judiciar de catre parti, pot fi descoperite
cu
ocazia perchezitiilor, a cercetarii la fata locului sau pot fi predate,
la
cererea organuiui judiciar, de catre persoana fizica sau persoana
juridica care
are In posesie asemenea inscrisuri.
b)
Procesele-verbale
Un loc
deosebit In cadrul Inscrisuriior ca
mijioace de proba îl ocupa procesele-verbale.
In cadrul
activitatii de cercetare penala,
organele judiciare fac unele constatari fie cu privire la existenta
infractiunii si la Imprejurarile In care a fost savarsita, fie
cu
privire la îndeplinirea unor acte procedurale efectuate In cursul
procesului
penal (perchezitii, reconstituiri etc.) Inscrisurile In care sunt
consemnate
toate aceste date si elemente de fapt ccnstatate de organu! Judiciar se
numesc procese-verbale.
Potrivit
art. 90 C.proc.pen., procesele-verbale,
ca mijloace de proba in procesul penal, sunt incheiate de catre
organele de
urmarire penala sau de catre instanta de judecata. De asemenea, poate
constitui
mijloc de proba procesul-verbal prin care se constata efectuarea urior
acte
premergatoare de catre
politia judiciara, precum si de alte
organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume
desemnate.
Pot încheia
procese-verbale
si
organele
de constatare prevazute în art. 214 si 215 C.proc.pen,
Potrivit
art. 91 C.proc.pen., procesul-verbal
trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond si de forma.
Procesul-verbal
cuprinde trei parti:
- partea
introductiva, care cuprinde
data si locu! unde a fost încheiat; numele, prenumele si calitatea
celui care il incheie; numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor
asistenti, cand exista;
- partea
descriptive, care
cuprinde descrierea amanuntita a celor constatate,
a
masurilor luate, datele de identificare a
persoaneior la care se refera procesul-verbal,
obiectiile
si
explicable
acestora, precum si alte
mentiuni pe care legea le cere pentru anumite cazuri
;
- partea
finala, referitoare
la semnarea procesului-verbal pe fiecare pagina si la sfarsit
de catre ele care îl încheie, precum si de martorii asistenti si de
catre persoanele la care se refera. Daca vreuna din aceste persoane nu
poate sau refuza sa semneze,
se face mentiune despre aceasta. incalcarea
dispozitiilor legale privind conditiile de fond si de forma ale
procesului-verbal atrag sanctiunea nuiitatii absolute sau relative.
S-a
stabilii - în practica judiciara - ca
nulitatea relativa a unui proces-verbal poate fi înlaturata daca
continutui
acestuia este confirmat ;i prin alte mijloace de proba.
c)
Valoarea probanta a Inscrisurilor
În
reglementarea Codului nostru de procedura penala,
înscrisurilor -• ca si
proceselor-verbale -
nu li se acorda o valoare probanta preferentiala in raport cu celelalte
mijloace de proba. Cu toate acestea, avand în vedere ca aceste
înscrisuri
ernana de la autoritati, organele judiciare le acorda încredere ca
exprima
adevarui, In masura în care nu sunt contestate.
Organul
judiciar are deplina libertate sa
acorde sau nu încredere unui înscris sau proces-verbal, însa este
obligat sa
motiveze de ce a ajuns la acea convingere4 3. Daca
considera ca
faptele si
împrejurarile consemnate în scris nu corespund
adevarului, organele judiciare au posibilitatea sa le înlature din
ansamblul probator.
B) Interceptariie si înregistrarile audio sau video
a) Notiune
si
importanta
In
vederea armonizarii legislatiei noastre
procesual-penale cu prevederile legislatiei europene, dar si pentru o
mai
eficace combatere a infractiunilor privind siguranta nationals a
Romaniei s-a
reglementat în. Codul
nostru de procedure penala
procedura interceptarilor si
Inregistrarilor audio si
video.
Noua
reglementare a instituit,
tctodata, un riguros sistem de garantii, menite sa asigure si sa dea
eficienta prevederilor Conventiei europene a Drepturilor Omului si ale
Constitutiei Romaniei referitoare la inviolabilitatea secretului
corespondentei si a
mijloacelor de comunicare ale unei persoane. In acest
sens, s-au stabilit conditii stricte de efectuare si
utilizare,
in cadrul procesului penal, a interceptarilor si înregistrarilor audio
sau
video:
-
cazurile si conditiile în care se poate
utiliza acest procedeu probator sunt strict si
limitativ prevazute
de lege (art. 911 alin. 1
si 2 C.proc.pen.);
- durata
pentru care se da autorizatia
interceptarii si
înregistrarii, prelungirea acesteia, precum si durata
maxima a înregistrarilor sunt fixate prin lege;
-
consemnarea si certificarea înregistrarilor;
-
posibilitatea verificarii prin expertiza tehnica a
înregistrarilor efectuate. In literatura de specialitate,
interceptarile si
mregistrarile pe banda magnetica a convorbirilor, precum si
înregistrarile de
imagini sunt definite ca mijloace de investigate utilizate de organele
de
urmarire penala in vederea descoperirii infractiunilor, a identificarii
infractorilor si a
stabilirii
adevarului în procesul penal. Realizarea
mregistrarilor operative, audio sau video, asigura obtinerea
unor probe indispensabile, uneori unice, pentru elucidarea cauzei
penale în
curs de cercetare sau chiar pentru descoperirea de noi infractiuni.
Practica de
urmarire penala a relevat, si in
Romania, utilitatea
înregistrarilor audio si video in clarificarea unor activitati
infractionale
complexe, savarsite in
domeniul afacerilor si a infractiunilor de coruptie
conexe criminalitatii economico-financiare.
b)
Conditiile de efectuare ale interceptarilor
si inregistrarilor
audio sau
video
Art. 911, 913 si 914 C.proc.pen.
instituie cadrul legal de efectuare a
interceptarilor si înregistrarilor, audio sau video, stabilind strict
conditiile si cazurile pentru dispunerea si utilizarea acestora:
- sa
existe date sau indicii temeinice privind
pregatirea sau savarsirea unei infractiuni. Prin ,,date" se înteleg
orice
informatii obtinute prin orice mijloace legale, privind pregatirea sau
savarsirea
infractiunii. Sunt indicii temeinice atunci cand, din datele existente
în cauza rezulta presupunerea ca perscana fata de care se efectueaza
urmarirea
penala a savarsit fapta
(art. 143 alin. 3 C.proc.pen.);
-
înregistrarea sa priveasca o infractiune
dintre cele pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu,
adica cele
prevazute expres în alin. 2 al art. 911 C.proc.pen.:
infractiunile contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte
legi speciale; infractiunile de trafic de stupefiante, trafic de
arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare de bani,
falsificare de monede
sau aite valori; infractiuni prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea
si sanctionarea faptelor de coruptie; infractiuni grave care nu pot fi
descoperite sau ai caror faptuitori nu pot fi identificati prin alte
mijloace
ori infractiuni care se savarsesc prin
mijloace de
comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicatii;
- sa se
impuna pentru
aflarea adevarului, stabilirea situatiei de fapt sau identificarea
faptuitorului neputand fi realizate în baza altor probe. Aceasta
conditie se
apreciaza de catre presedintele
instantei competente sa autorizeze
înregistrarea;
- sa
existe o autorizatie motivata emisa de
presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în
prima
instanta. Autorizatia se da, la cererea procurorului sau la cererea
motivata a
persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate în camera de
consiliu, pentru durata necesara înregistrarii, pana la cel mult 30 de
zile si
poate fi prelungita, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic
justificate,
fiecare prelungire neputand depasi 30 de
zile. Durata
maxima a înregistrarilor autorizate este de 4 luni (art. 911 aiin. 4
C.proc.pen.). De la regula autorizarii activitatii de înregistrare
exists doua exceptii:
-
înregistrarile
prezentate de parti, care pot servi ca mijloace de proba, daca nu sunt
interzise de lege (art. 916 alin. 2
C.proc.pen,);
- cea
impusa de înlaturarea
unor
pericole iminente pentru siguranta
nationals
(art. 15 din Legea nr. 51/1991). Masurile
dispuse de instanta trebuie
ridicate înainte de expirarea duratei pentru care au fost
autorizate, indata ce au încetat motivele care le-au justificat.
Instanta va
dispune autorizarea interceptarii si
înregistrarii convorbirilor sau comunicarilor prin încheiere
motivate, care va
cuprinde: indiciile concrete si
faptele care justifies masura; motivele pentru care masura este
indispensabila
aflarii adevarului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus
supravegherii;
perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si înregistrarea.
1
c)
Procedura de efectuare a interceptarilor si
înregistrarilor audio-video
Dupa
evaluarea rnaterialului probator, in cazul în care constata
existenta cazurilor si conditiiior prevazute
de lege, precum si necesitatea utilizarii acestor mijloace de
investigatie în vederea aflarii
adevarului, procurorui fie procedeaza personal la
interceptarile si înregistrarile
autorizate, fie poate dispune ca acestea sa fie efectuate de
organul de cercetare penala. Persoanele
chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si înregistrari sunt
obligate sa pastreze secretu! operatiunii efectuate, încalcarea
acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal. In caz de
urgenta,
cand întarzierea obtinerii autorizarii ar aduce grave prejudicii
activitatii de
urmarire, procurorui poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta
motivate, interceptarea
si
înregistrarea pe banda magnetica sau pe
orice alt tip de
suport a convorbirilor sau comunicarilor, dispozitie pe care o comunica
imediat
instantei, dar nu mai tarziu de 24 de ore.
Instanta
trebuie sa se pronunte asupra
ordonantei procurorului în cel mult 24 de ore. In cazul in care confirma masura si
este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a
interceptarii si
înregistrarii. Daca
instanta nu
confirma ordonanta
procurorului, ea trebuie sa dispuna
încetarea, de
îndata, a interceptarilor si
înregistrarilor
si distrugerea celor
efectuate.
Pana la
terminarea urmaririi penale, instanta
dispune aducerea la cunostinta, în
scris, persoanelor
ale earor convorbiri sau comunicari au
fost interceptate
si înregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.
d)
Valorificarea inregistrarilor audio-video
Inregistrarile
au semnificatia unor procedee probatorii similare
constatarilor tehnico-stiintifice sau expertizelor si pot fi
valorificate în
planui probatiunii prin intermediul procesului-verbal în care sunt
consemnate. Astfel,
art. 913 alin.
1
C.proc.pen., arata ca despre efectuarea interceptarilor si
înregistrarilor, procuroru! sau
organul de cercetare penala întocmeste un proces-verbal, în care se
mentioneaza
urmatoarele:
-
autorizatia data de instanta pentru efectuarea acestora;
-
numarul sau numerele posturilor telefonice ntre care s-au
convorbirile;
- numele
persoanelor care au purtat
convorbirile, daca sunt cunoscute;
- data si
ora fiecarei convorbiri în parte;
- numarul
de ordine al benzii magnetice sau
al oricarui alt tip de suport pe care se face
imprimarea.
Convorbirile
înregistrate sunt redate
integral in forma scrisa si
se ataseaza la procesul-verbal, cu certificarea
pentru autenticitate de catre organu! de cercetare penla, verificat si
contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea
penala. Cand procurorul procedeaza la interceptari si
înregistrari,
certificarea pentru autenticitate se face de catre acesta, iar
verificarea si
contrasemnarea de catre procurorul ierarhic superior.
In
situatia în care convorbirile s-au desfasurat
într-o limba straina, acestea se transcriu în lirnba romana, prin
intermediul unui interpret. La procesul verbal se ataseaza
banda
magnetica sau orice alt tip de suport care contine înregistrarea
convorbirii,
sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala. In cazul
înregistrarii de
imagini se aplica aceleasi reguli, cu exceptia redarii în forma scrisa.
Despre
continutul
înregistrarii
video se va face mentiune în
cuprinsul procesului-verbal.
Caseta
sau rola cu înregistrarea convorbirii,
redarea înscrisa a acesteia si
procesul-verbal se
înainteaza instantei care, dupa ce asculta procurorul si partile,
hotaraste
care dintre informatiile culese prezinta interes în cercetarea si
solutionarea cauzei, activitate despre care încheie un proces-verbal.
Daca
savarsirea unor infractiuni are loc prin
convorbiri si
comunicari care contin secrete de stat, consemnarea se
efectueaza în procese-verbale separate, prezentarea sau predarea
acestora
realizandu-se în conditii care sa asigure pastrarea secretului de stat
sau a
confidentialitatii. Casetele sau roleie, însotite de transcrierea
integrala si copii
de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa
instantei, în locuri speciale, în plic sigilatActuala reglementare
a instituit înca o garantie, în sensul ca instanta poate aproba, la
cererea
motivate a inculpatului, a partii civile sau a avocatului acestora,
consultarea
partilor din înregistrare si din transcrierea integrala, depuse
la
grefa, care nu sunt consemnate în procesul-verbal. Inregistrarile care
nu au
fost folosite ca mijloc de proba în cauza sunt distruse, în baza
dispozitiei
date de instanta prin încheiere. Celelalte înregistrari sunt pastrare
pana la
arhivarea dosarului. Inregistrarea convorbirilor dintre avocat si
justitiabil
nu poate fi foiosita ca mijloc de proba.
e)
Verificarea înregistrarilor audio sau video
O
puternica garantie a probitatii si veridicitatii interceptarilor
si înregistrarilor efectuate o constituie posibilitatea supunerii
acestora unei
expertize tehnice, la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu
(art. 916 alin.
1 C.proc.pen.). In cazul în
care persoana interesata contesta legalitatea Tnregistrarii judiciare
(respectarea
dispozitiiior legale privind realizarea mregistrarilor sj certificarea
acestora), sunt aplicabile dispozitiile art. 278 C.proc.pen., privind plangerea
contra actelor si
masurilor procurorului
purtat.
In cazul în care se contesta
autenticitatea înregistrarii sau continutul acesteia, verificarea se
poate efectua
prin dispunerea unei expertize criminalistice a vocii si vorbirii care
sa se
pronunte asupra autenticitatii înregistrarii, asupra identitatii
persoanei si a
stabilirii eventualei deghizari a vocii si
vorbirii, precum
si sa
depisteze eventualele încercari de falsificare a
benzii.
C)
Mijloacele materiale de proba
a) Notiune
Odata cu
savarsirea unei
infractiuni, se produc, în mod firesc, unele schimbari asupra locului
savarsjrii faptei, asupra obiectelor aflate în acel loc în momentul
savarsirii
faptei ori sunt uitate obiecte sau lucruri apartinand faptuitorului.
Toate
aceste urme lasate la locul savarsirii unei
infractiuni
constituie mijloace materiale de proba, care pot furniza informatii
indispensabile
pentru cunoasterea adevarului într-o cauza.
Potrivit
art. 94 si 95 C.proc.pen.,
mijloacele materiale de proba sunt acele obiecte care contin sau poarta
o urma
a faptei savarsite sau care pot servi la aflarea adevarului, precum si
obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la
savarsirea unei infractiuni sau obiectele care sunt produsul
infractiunii.
In literatura de specialitate,
mijioacele materiale de proba au fost împartite în patru grupe:
-
obiectele care contin o
urma a faptei
savarsite (de exemplu, în cazul falsului
intelectual,
contractul
de vinzare-cumparare falsificat
prin includerea unor clauze care initial nu au
existat;
înscrisul contrafacut, în cazul
falsului material; corpul persoanei careia i s-au aplicat lovituri) sau
poarta o urma a infractiunii
(inculetoarea seifului bancii care a fost
sparta;
hainele
infractorului continand pete de
sange; obiectele pe care au rarnas imprimate urme de maini, dinti, de
instrumente de spargere etc.);
-
obiectele care pot servi la
aflarea adevarului
sunt acelea care, fara a contine sau purta
urme ale faptei, au legatura cu acea fapta ori cu intamplari si
imprejurari care au precedat-o sau i-au urmat (de exemplu, haina pe
care
unul dintre participant a uitat-o în casa victimei infractiunii de
viol;
fotografii care atesta cunoasterea
victimei de catre
inculpat; o legitimate uitata la locul infractiunii);
-
obiectele care au fost
folosite sau au fost destinate sa foloseasca la
savarsjrea unei
infractiuni
reprezinta mijloacele de savarsire a
infractiunii. Acestea sunt fie confectionate
anume
pentru a servi la savarsjrea
infractiunii (un autoturism caruia i-au fost aduse modificari pentru a
fi
ascunse in el drogurile la trecerea prin vama, armele de foe,
instrumentele de spargere,
cheile false), fie, indiferent de provenienta sau destinatia lor, sunt
obiecte
care au fost sau urmau sa fie folosite la savarsjrea unei infractiuni
(un
cutit, o ranga, o bata, untoporetc.);
- obiecte
care sunt produsul
infractiunii, ca rezultat
material al faptei
(produsele contrafacute, bancnotele falsificate, alimentele sau
bauturile
falsificate) si ca beneficiu obtinut din infractiune (autoturismul
sustras,
sumele de bani sustrase sau obtinute prin
înselaciune,
banii obtinuti
din valorificarea bunurilor furate etc.). Ultimele doua categorii de
mijioace
de proba poarta denumirea de corpuri delicte si au o
mare
importanta in activitatea de probatiune, oferind informatii esentiale
despre
fapta savarsjta, in comparatie cu celelalte mijioace de proba care
servesc, in
general, la stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului ori a
imprejurarilor
in care fapta a fost savarsita.
b)
Procedura folosirii mijloacelor materiale
de proba
Dupa
savarsjrea unei infractiuni, organele de
urmarire penala procedeaza la descoperirea si
strangerea
obiectelor ce pot constitui mijloace materiale de proba, efectuand, in
acest
scop, cercetari ia fata locului, perchezitii, ridicari de obiecte sj
inscrisuri. Dupa ce au fost gasite de catre organele de urmarire penala
sau
prezentate de partile din proces, mijloacele materiale de proba sunt fixate, prin
întocmirea unui proces-verbal, în care se face
descrierea lor, cu indicarea locului, a pozitiei, a datei, a
împrejurarilor în
care au fost gasite, la care se pot anexa fotografii, mulaje, pelicule,
schite
etc. Dupa fixarea lor procesuala, obiectele sunt pastrate
la organul judiciar care instrumenteaza cauza, care le poate
prezenta partilor
si martorilor, spre recunoastere, sau pot
fi examinate si
supuse unei constatari tehnico-stiintifice ori unei expertize
criminalistice.
Organul judiciar poate dispune anexarea acestor obiecte ia dosarul
cauzei,
servind ca mijloace materiale de proba. Unele corpuri delicte, dupa
fixarea lor
procesuala, sunt restituite persoanei vatamate (bunurile sustrase) sau
depuse
la institutiile corespunzatoare (valuta), proba existentei acestora
facandu-se
cu procesul-verbal de descriere si fixare.
c)
Valoarea probatorie a mijloacelor materiale
de proba
Probele
obtinute prin mijloacele materiale de
proba, desi
ofera organelor judiciare elemente de extrema
importanta in aflarea adevarului, sunt apreciate dupa aceleasi reguli
ca si
celelalte mijloace de probe, fiind necesara coroborarea lor cu
celelalte probe
administrate în cauza, pentru ca organele judiciare sa-si formeze
convingerea
ca ele exprima adevarul.
Exista situatii în care, datorita
valorii lor informative, obiectele dovedesc chiar faptul principal,
fiind izvorul
unor probe directs (de
exemplu, gasirea unor produse sau obiecte
a caror detinere este interzisa prin lege, la o persoana, fac dovada
savarsirii
infractiunii a carei latura obiectiva consta în detinerea acestora;
concret,
este cazul, de pilda, al substantelor stupefiante gasite asupra unei
persoane
sau în locuinta acesteia ori a unei arme de foc). Alte obiecte sunt
izvorul
unor probe indirecte,
care dovedesc fapte probatorii, cum ar fi
arma persoanei care a împuscat victima, gasita la locul
faptei. In aprecierea probelor materiale trebuie sa se manifeste o
deosebita atentie, întrucat acestea pot fi alterate de catre persoane
interesate sau pot fi create artificial, pentru ca organele judiciare
sa fie
induse în eroare, prin obtinerea unor informatii gresite sau
insuficiente.
|