1

Inregistrarile audio sau video si mijloacele

materiale de proba

A) înscrisurile

a) Notiune

In procesul penal, înscrisurile ca mijloc de proba, sunt acte scrise care cuprind fapte si împrejurari care pot servi ia aflarea adevarului într-o cauza penala (art. 89 C.proc.pen.). In acest sens, constituie mijloace de proba înscrisurile care, prin continutul lor confirma sau infirma existenta infractiunii, persoana care a savarsit-o, împrejurarile savarsirii ei (existenta circumstantelor agravante sau atenuante, datele ce caracterizeaza persoana partilor). Spre deosebire de materia civila, în procesul penal, înscrisul, ca mijloc de proba, are un rol mult mai redus. Prin exceptie, adulterul nu se poate dovedi decat prin proces-verbal de constatare a infractiunii flagrante sau prin scrisori care emana de la sotul vinovat (art. 304 alin. 4 C. pen.) In sfera înscrisurilor - ca mijloace de proba în procesul penal - intra numai acele obiecte pe care sunt marcate semnele scrierii fonetice (reprezentarea prin semne grafice a sunetelor si cuvintelor dintr-o limba). In literature de specialitate, înscrisurile au fost clasificate dupa mai multe criterii:

- dupa sursa din care provin, pot fi înscrisuri care provin de la parti sau alte persoane (scrisori, chitante, jurnale personale etc.) si înscrisuri care provin de la institutii (acte de stare civila, de studii, adeverinte etc.);

- dupa modul cum pot fi folosite (în original sau fn copii certificate);

- dupa scopul urmarit prin întocmirea lor, înscrisurile pot fi necaracterizate si caracterizate. Sunt înscrisuri necaracterizate orice obiecte care contin diferite mentiuni scriptice din care pot fi obtinute elemente oe fapt susceptibile de a servi la aflarea adevarului în procesul penal, fara sa fi fost intocmite anume pentru a servi ca mijloc de proba (spre exemplu, întocmirea unui contract de vinzare-cumparare are loc Intotdeauna numai cu scopul de a se dovedi înstrainarea si, respectiv, achizitionarea unor bunuri in circuitul civil). Inscrisurile caracterizate sunt cele întocmite anume pentru a servi ca mijloc de proba (spre exempiu, procesele-verbale de cercetare a locului savarsirii infractiunii Incheiate de organele judiciare). O alta distinctie s-a facut între

urmatoarele categorii de înscrisuri:

- care dovedesc existenta unor stari, situatii, raporturi juridice care constitute situatii-premisa ale unor infractiuni (de exemplu, contractul de depozit sau mandat care dovedeste raportul juridic patrimonial existent in cazul infractiunii de abuz de încredere);

- Inscrisurile care contin o informatie, o recunoastere, o relatare cu privire la faptuitor, la fapta sau ia Irnprejurarile comiterii acesteia (de exemplu, scrisori prin care inculpatul da

instructiuni unor complici cu privire la comiterea faptei);

- înscrisuri care au servit la savarsirea unei infractiuni in cazul cand se are în vedere continutul lor scriptic, si nu materialitatea lor (de exemplu, un denunt mincinos).

Inscrisurile care poarta o urrna a faptei savarsite sau care au fost folosite la savarsirea infractiunii ori care constituie produsul acesteia nu fac parte din categoria mijioacelor de proba scrise, ele constituind mijioace de proba rnateriale, In sensul art. 94 si 95 C.proc.pen. Inscrisurile pot fi prezentate organuiui judiciar de catre parti, pot fi descoperite cu ocazia perchezitiilor, a cercetarii la fata locului sau pot fi predate, la cererea organuiui judiciar, de catre persoana fizica sau persoana juridica care are In posesie asemenea inscrisuri.

b) Procesele-verbale

Un loc deosebit In cadrul Inscrisuriior ca mijioace de proba îl ocupa procesele-verbale.

In cadrul activitatii de cercetare penala, organele judiciare fac unele constatari fie cu privire la existenta infractiunii si la Imprejurarile In care a fost savarsita, fie cu privire la îndeplinirea unor acte procedurale efectuate In cursul procesului penal (perchezitii, reconstituiri etc.) Inscrisurile In care sunt consemnate toate aceste date si elemente de fapt ccnstatate de organu! Judiciar se numesc procese-verbale.

Potrivit art. 90 C.proc.pen., procesele-verbale, ca mijloace de proba in procesul penal, sunt incheiate de catre organele de urmarire penala sau de catre instanta de judecata. De asemenea, poate constitui mijloc de proba procesul-verbal prin care se constata efectuarea urior acte premergatoare de catre politia judiciara, precum si de alte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnate. Pot încheia

procese-verbale si organele de constatare prevazute în art. 214 si 215 C.proc.pen,

Potrivit art. 91 C.proc.pen., procesul-verbal trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond si de forma.

Procesul-verbal cuprinde trei parti:

- partea introductiva, care cuprinde data si locu! unde a fost încheiat; numele, prenumele si calitatea celui care il incheie; numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista;

- partea descriptive, care cuprinde descrierea amanuntita a celor constatate,

a masurilor luate, datele de identificare a persoaneior la care se refera procesul-verbal,

obiectiile si explicable acestora, precum si alte mentiuni pe care legea le cere pentru anumite cazuri ;

- partea finala, referitoare la semnarea procesului-verbal pe fiecare pagina si la sfarsit de catre ele care îl încheie, precum si de martorii asistenti si de catre persoanele la care se refera. Daca vreuna din aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta. incalcarea dispozitiilor legale privind conditiile de fond si de forma ale procesului-verbal atrag sanctiunea nuiitatii absolute sau relative.

S-a stabilii - în practica judiciara - ca nulitatea relativa a unui proces-verbal poate fi înlaturata daca continutui acestuia este confirmat ;i prin alte mijloace de proba.

c) Valoarea probanta a Inscrisurilor

În reglementarea Codului nostru de procedura penala, înscrisurilor -• ca si proceselor-verbale - nu li se acorda o valoare probanta preferentiala in raport cu celelalte mijloace de proba. Cu toate acestea, avand în vedere ca aceste înscrisuri ernana de la autoritati, organele judiciare le acorda încredere ca exprima adevarui, In masura în care nu sunt contestate.

Organul judiciar are deplina libertate sa acorde sau nu încredere unui înscris sau proces-verbal, însa este obligat sa motiveze de ce a ajuns la acea convingere4 3. Daca considera ca faptele si împrejurarile consemnate în scris nu corespund adevarului, organele judiciare au posibilitatea sa le înlature din ansamblul probator.

B) Interceptariie si înregistrarile audio sau video

a) Notiune si importanta

In vederea armonizarii legislatiei noastre procesual-penale cu prevederile legislatiei europene, dar si pentru o mai eficace combatere a infractiunilor privind siguranta nationals a Romaniei s-a reglementat în. Codul nostru de procedure penala procedura interceptarilor si Inregistrarilor audio si video.

Noua reglementare a instituit, tctodata, un riguros sistem de garantii, menite sa asigure si sa dea eficienta prevederilor Conventiei europene a Drepturilor Omului si ale Constitutiei Romaniei referitoare la inviolabilitatea secretului corespondentei si a mijloacelor de comunicare ale unei persoane. In acest sens, s-au stabilit conditii stricte de efectuare si utilizare, in cadrul procesului penal, a interceptarilor si înregistrarilor audio sau video:

- cazurile si conditiile în care se poate utiliza acest procedeu probator sunt strict si limitativ prevazute de lege (art. 911 alin. 1 si 2 C.proc.pen.);

- durata pentru care se da autorizatia interceptarii si înregistrarii, prelungirea acesteia, precum si durata maxima a înregistrarilor sunt fixate prin lege;

- consemnarea si certificarea înregistrarilor;

- posibilitatea verificarii prin expertiza tehnica a înregistrarilor efectuate. In literatura de specialitate, interceptarile si mregistrarile pe banda magnetica a convorbirilor, precum si înregistrarile de imagini sunt definite ca mijloace de investigate utilizate de organele de urmarire penala in vederea descoperirii infractiunilor, a identificarii infractorilor si a stabilirii adevarului în procesul penal. Realizarea mregistrarilor operative, audio sau video, asigura obtinerea unor probe indispensabile, uneori unice, pentru elucidarea cauzei penale în curs de cercetare sau chiar pentru descoperirea de noi infractiuni. Practica de urmarire penala a relevat, si in Romania, utilitatea înregistrarilor audio si video in clarificarea unor activitati infractionale complexe, savarsite in domeniul afacerilor si a infractiunilor de coruptie conexe criminalitatii economico-financiare.

b) Conditiile de efectuare ale interceptarilor si inregistrarilor

audio sau video

Art. 911, 913 si 914 C.proc.pen. instituie cadrul legal de efectuare a interceptarilor si înregistrarilor, audio sau video, stabilind strict conditiile si cazurile pentru dispunerea si utilizarea acestora:

- sa existe date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni. Prin ,,date" se înteleg orice informatii obtinute prin orice mijloace legale, privind pregatirea sau savarsirea infractiunii. Sunt indicii temeinice atunci cand, din datele existente în cauza rezulta presupunerea ca perscana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta (art. 143 alin. 3 C.proc.pen.);

- înregistrarea sa priveasca o infractiune dintre cele pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, adica cele prevazute expres în alin. 2 al art. 911 C.proc.pen.: infractiunile contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale; infractiunile de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare de bani, falsificare de monede sau aite valori; infractiuni prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie; infractiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai caror faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace ori infractiuni care se savarsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicatii;

- sa se impuna pentru aflarea adevarului, stabilirea situatiei de fapt sau identificarea faptuitorului neputand fi realizate în baza altor probe. Aceasta conditie se apreciaza de catre presedintele instantei competente sa autorizeze înregistrarea;

- sa existe o autorizatie motivata emisa de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta. Autorizatia se da, la cererea procurorului sau la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate în camera de consiliu, pentru durata necesara înregistrarii, pana la cel mult 30 de zile si poate fi prelungita, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Durata maxima a înregistrarilor autorizate este de 4 luni (art. 911 aiin. 4 C.proc.pen.). De la regula autorizarii activitatii de înregistrare exists doua exceptii:

- înregistrarile prezentate de parti, care pot servi ca mijloace de proba, daca nu sunt interzise de lege (art. 916 alin. 2 C.proc.pen,);

- cea impusa de înlaturarea unor pericole iminente pentru siguranta

nationals (art. 15 din Legea nr. 51/1991). Masurile dispuse de instanta trebuie ridicate înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, indata ce au încetat motivele care le-au justificat. Instanta va dispune autorizarea interceptarii si înregistrarii convorbirilor sau comunicarilor prin încheiere motivate, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele care justifies masura; motivele pentru care masura este indispensabila aflarii adevarului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si înregistrarea.

c) Procedura de efectuare a interceptarilor si înregistrarilor audio-video

Dupa evaluarea rnaterialului probator, in cazul în care constata existenta cazurilor si conditiiior prevazute de lege, precum si necesitatea utilizarii acestor mijloace de investigatie în vederea aflarii adevarului, procurorui fie procedeaza personal la interceptarile si înregistrarile autorizate, fie poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si înregistrari sunt obligate sa pastreze secretu! operatiunii efectuate, încalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal. In caz de urgenta, cand întarzierea obtinerii autorizarii ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire, procurorui poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivate, interceptarea si înregistrarea pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicarilor, dispozitie pe care o comunica imediat instantei, dar nu mai tarziu de 24 de ore.

Instanta trebuie sa se pronunte asupra ordonantei procurorului în cel mult 24 de ore. In cazul in care confirma masura si este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si înregistrarii. Daca instanta nu confirma ordonanta procurorului, ea trebuie sa dispuna încetarea, de îndata, a interceptarilor si înregistrarilor si distrugerea celor efectuate.

Pana la terminarea urmaririi penale, instanta dispune aducerea la cunostinta, în scris, persoanelor ale earor convorbiri sau comunicari au fost interceptate si înregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.

d) Valorificarea inregistrarilor audio-video

Inregistrarile au semnificatia unor procedee probatorii similare constatarilor tehnico-stiintifice sau expertizelor si pot fi valorificate în planui probatiunii prin intermediul procesului-verbal în care sunt consemnate. Astfel, art. 913 alin. 1 C.proc.pen., arata ca despre efectuarea interceptarilor si înregistrarilor, procuroru! sau organul de cercetare penala întocmeste un proces-verbal, în care se mentioneaza urmatoarele:

- autorizatia data de instanta pentru efectuarea acestora;

- numarul sau numerele posturilor telefonice ntre care s-au convorbirile;

- numele persoanelor care au purtat convorbirile, daca sunt cunoscute;

- data si ora fiecarei convorbiri în parte;

- numarul de ordine al benzii magnetice sau al oricarui alt tip de suport pe care se face

imprimarea.

Convorbirile înregistrate sunt redate integral in forma scrisa si se ataseaza la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de catre organu! de cercetare penla, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. Cand procurorul procedeaza la interceptari si înregistrari, certificarea pentru autenticitate se face de catre acesta, iar verificarea si contrasemnarea de catre procurorul ierarhic superior.

In situatia în care convorbirile s-au desfasurat într-o limba straina, acestea se transcriu în lirnba romana, prin intermediul unui interpret. La procesul verbal se ataseaza banda magnetica sau orice alt tip de suport care contine înregistrarea convorbirii, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala. In cazul înregistrarii de imagini se aplica aceleasi reguli, cu exceptia redarii în forma scrisa. Despre continutul

înregistrarii video se va face mentiune în cuprinsul procesului-verbal.

Caseta sau rola cu înregistrarea convorbirii, redarea înscrisa a acesteia si procesul-verbal se înainteaza instantei care, dupa ce asculta procurorul si partile, hotaraste care dintre informatiile culese prezinta interes în cercetarea si solutionarea cauzei, activitate despre care încheie un proces-verbal.

Daca savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri si comunicari care contin secrete de stat, consemnarea se efectueaza în procese-verbale separate, prezentarea sau predarea acestora realizandu-se în conditii care sa asigure pastrarea secretului de stat sau a confidentialitatii. Casetele sau roleie, însotite de transcrierea integrala si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, în locuri speciale, în plic sigilatActuala reglementare a instituit înca o garantie, în sensul ca instanta poate aproba, la cererea motivate a inculpatului, a partii civile sau a avocatului acestora, consultarea partilor din înregistrare si din transcrierea integrala, depuse la grefa, care nu sunt consemnate în procesul-verbal. Inregistrarile care nu au fost folosite ca mijloc de proba în cauza sunt distruse, în baza dispozitiei date de instanta prin încheiere. Celelalte înregistrari sunt pastrare pana la arhivarea dosarului. Inregistrarea convorbirilor dintre avocat si justitiabil nu poate fi foiosita ca mijloc de proba.

e) Verificarea înregistrarilor audio sau video

O puternica garantie a probitatii si veridicitatii interceptarilor si înregistrarilor efectuate o constituie posibilitatea supunerii acestora unei expertize tehnice, la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu (art. 916 alin. 1 C.proc.pen.). In cazul în care persoana interesata contesta legalitatea Tnregistrarii judiciare (respectarea dispozitiiior legale privind realizarea mregistrarilor sj certificarea acestora), sunt aplicabile dispozitiile art. 278 C.proc.pen., privind plangerea contra actelor si masurilor procurorului

purtat. In cazul în care se contesta autenticitatea înregistrarii sau continutul acesteia, verificarea se poate efectua prin dispunerea unei expertize criminalistice a vocii si vorbirii care sa se pronunte asupra autenticitatii înregistrarii, asupra identitatii persoanei si a stabilirii eventualei deghizari a vocii si vorbirii, precum si sa depisteze eventualele încercari de falsificare a benzii.

C) Mijloacele materiale de proba

a) Notiune

Odata cu savarsirea unei infractiuni, se produc, în mod firesc, unele schimbari asupra locului savarsjrii faptei, asupra obiectelor aflate în acel loc în momentul savarsirii faptei ori sunt uitate obiecte sau lucruri apartinand faptuitorului. Toate aceste urme lasate la locul savarsirii unei infractiuni constituie mijloace materiale de proba, care pot furniza informatii indispensabile pentru cunoasterea adevarului într-o cauza.

Potrivit art. 94 si 95 C.proc.pen., mijloacele materiale de proba sunt acele obiecte care contin sau poarta o urma a faptei savarsite sau care pot servi la aflarea adevarului, precum si obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni sau obiectele care sunt produsul

infractiunii. In literatura de specialitate, mijioacele materiale de proba au fost împartite în patru grupe:

- obiectele care contin o urma a faptei savarsite (de exemplu, în cazul falsului intelectual,

contractul de vinzare-cumparare falsificat prin includerea unor clauze care initial nu au

existat; înscrisul contrafacut, în cazul falsului material; corpul persoanei careia i s-au aplicat lovituri) sau poarta o urma a infractiunii (inculetoarea seifului bancii care a fost sparta;

hainele infractorului continand pete de sange; obiectele pe care au rarnas imprimate urme de maini, dinti, de instrumente de spargere etc.);

- obiectele care pot servi la aflarea adevarului sunt acelea care, fara a contine sau purta urme ale faptei, au legatura cu acea fapta ori cu intamplari si imprejurari care au precedat-o sau i-au urmat (de exemplu, haina pe care unul dintre participant a uitat-o în casa victimei infractiunii de viol; fotografii care atesta cunoasterea victimei de catre inculpat; o legitimate uitata la locul infractiunii);

- obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa foloseasca la savarsjrea unei

infractiuni reprezinta mijloacele de savarsire a infractiunii. Acestea sunt fie confectionate

anume pentru a servi la savarsjrea infractiunii (un autoturism caruia i-au fost aduse modificari pentru a fi ascunse in el drogurile la trecerea prin vama, armele de foe, instrumentele de spargere, cheile false), fie, indiferent de provenienta sau destinatia lor, sunt obiecte care au fost sau urmau sa fie folosite la savarsjrea unei infractiuni (un cutit, o ranga, o bata, untoporetc.);

- obiecte care sunt produsul infractiunii, ca rezultat material al faptei (produsele contrafacute, bancnotele falsificate, alimentele sau bauturile falsificate) si ca beneficiu obtinut din infractiune (autoturismul sustras, sumele de bani sustrase sau obtinute prin

înselaciune, banii obtinuti din valorificarea bunurilor furate etc.). Ultimele doua categorii de mijioace de proba poarta denumirea de corpuri delicte si au o mare importanta in activitatea de probatiune, oferind informatii esentiale despre fapta savarsjta, in comparatie cu celelalte mijioace de proba care servesc, in general, la stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului ori a imprejurarilor in care fapta a fost savarsita.

b) Procedura folosirii mijloacelor materiale de proba

Dupa savarsjrea unei infractiuni, organele de urmarire penala procedeaza la descoperirea si strangerea obiectelor ce pot constitui mijloace materiale de proba, efectuand, in acest scop, cercetari ia fata locului, perchezitii, ridicari de obiecte sj inscrisuri. Dupa ce au fost gasite de catre organele de urmarire penala sau prezentate de partile din proces, mijloacele materiale de proba sunt fixate, prin întocmirea unui proces-verbal, în care se face descrierea lor, cu indicarea locului, a pozitiei, a datei, a împrejurarilor în care au fost gasite, la care se pot anexa fotografii, mulaje, pelicule, schite etc. Dupa fixarea lor procesuala, obiectele sunt pastrate la organul judiciar care instrumenteaza cauza, care le poate prezenta partilor si martorilor, spre recunoastere, sau pot fi examinate si supuse unei constatari tehnico-stiintifice ori unei expertize criminalistice. Organul judiciar poate dispune anexarea acestor obiecte ia dosarul cauzei, servind ca mijloace materiale de proba. Unele corpuri delicte, dupa fixarea lor procesuala, sunt restituite persoanei vatamate (bunurile sustrase) sau depuse la institutiile corespunzatoare (valuta), proba existentei acestora facandu-se cu procesul-verbal de descriere si fixare.

c) Valoarea probatorie a mijloacelor materiale de proba

Probele obtinute prin mijloacele materiale de proba, desi ofera organelor judiciare elemente de extrema importanta in aflarea adevarului, sunt apreciate dupa aceleasi reguli ca si celelalte mijloace de probe, fiind necesara coroborarea lor cu celelalte probe administrate în cauza, pentru ca organele judiciare sa-si formeze convingerea ca ele exprima adevarul. Exista situatii în care, datorita valorii lor informative, obiectele dovedesc chiar faptul principal, fiind izvorul unor probe directs (de exemplu, gasirea unor produse sau obiecte a caror detinere este interzisa prin lege, la o persoana, fac dovada savarsirii infractiunii a carei latura obiectiva consta în detinerea acestora; concret, este cazul, de pilda, al substantelor stupefiante gasite asupra unei persoane sau în locuinta acesteia ori a unei arme de foc). Alte obiecte sunt izvorul unor probe indirecte, care dovedesc fapte probatorii, cum ar fi arma persoanei care a împuscat victima, gasita la locul faptei. In aprecierea probelor materiale trebuie sa se manifeste o deosebita atentie, întrucat acestea pot fi alterate de catre persoane interesate sau pot fi create artificial, pentru ca organele judiciare sa fie induse în eroare, prin obtinerea unor informatii gresite sau insuficiente.