Elvetia si Papua Noua Guinee Categoria: Referat Geografie
Descriere: Singurul parc naÅ£ional al ElveÅ£iei este „Parcul NaÅ£ional ElveÅ£ian” care a
fost creat în 1914 în partea de sud-est a ţării. Acesta conÅ£ine păduri
de conifere, păşuni montane şi un peisaj montan aspru foarte
impresionant. Partea de nord a Elveţiei, cea mai populată, este mai
deschisă, are însă mulÅ£i munÅ£i de înălÅ£ime medie. Clima elveÅ£iană este
temperată, dar poate varia mult, în funcÅ£ie de regiune, de la clima
aspră pe culmile muntoase până la clima plăcută, mediteraneană, în
partea de sud... |
|
||
|
|
|||
|
1 CAPITOL I Prezentarea ţărilor Elveţia şi Papua Noua Guinee În ziua de astăzi turismul face parte din viaţa nostră fără dar şi poate. Lumea a început să fie cât mai interesată să îşi petreacă timpul liber într-un mod cât mai plăcut. Cele două destinaţii turistice prezentate în rândurile ce urmează fac pate mai mult sau mai puţin din lista locurilor preferate, locurilor atractive pentru turişti. 1.1 Noţiuni generale Confederaţia Elveţiană sau Elveţia este un mic stat federal în Europa Centrală, fără ieşire la mare. Acesta este alcătuită din 26 de cantoane. Are graniţă cu Germania, Franţa, Italia, Austria şi Liechtenstein. Ţara are o mare tradiţie în neutralitatea politică şi militară, motiv pentru care este sediul multor organizaţii internaţionale. Are o suprafaţă de 41.285 km², din care 4,2% o reprezintă apele. Berna este capitala Elveţiei şi totodată capitala cantonului Berna. Centrul oraşului este aşezat pe o peninsulă formată de râul Aare, dar din secolul XIX cartiere noi s-au format dincolo de râu, care sunt accesibile prin poduri înalte. Papua Noua Guinee este un stat din Oceania, situat în vestul Oceanului Pacific, la nordul Autralialiei şi la est de Indonezia. Este una din cele mai diverse ţări ale Pământului cu peste 850 de limbi indigene. Suprafaţă statului este de 462.840 km², 2% reprezentând apele. Viaţa rurală este foarte dezvoltată, numai 18% din populaţie locuind în centrele urbane. Este una dintre ţările cel mai puţin exploatate, atât geografic cât şi cultural. Port Moresby (sau Pot Mosbi în limba Tok Pisin), cu o populaţie de 255.000 (estimare din 2000), este capitala Papua Noua Guinee. Oraşul este localizat pe ţărmul golfului Papua, pe coasta sud-estică a insulei Noua Guinee. Statul are o populaţie de 5.887.000 locuitori (est.2005) şi prezintă o densitate de 13 loc/km². 1.2 Împărţire administrativă Confederaţia Elveţiană se împarte în 26 de cantoane: Appenzell Extern, Appenzell Intern, Argovia, Basel-Oraş, Basel-Provincie, Berna, Fribourg, Geneva, Glarus, Graubünden, Jura, Lucerna, Neuchâtel, St. Gall, Schaffhausen, Schwyz, Solothurn, Ticino, Turgovia, Obwald Nidwald, Uri, Valais, Vaud, Zug, Zürich Papua Noua Guinee este împărţită în 20 provincii: Bougainville, Central, Chimbu, Eastern Highlands, East New Britain, East Sepik, Enga, Gulf, Madang, Manus, Milne Bay, Morobe, National Capital, New Ireland, Northern, Sandaun, Southern Highlands, Western, Western Highlands, West New Britain. 1.3 Geografie Peisajul elveţian caracteristic este legat de un lanţ muntos înalt situat în zona central-sudică a ţării. Între vârfurile înalte ale Alpilor Elveţieni, Vârful Dufour, care atinge 4.634 metri peste nivelul mării, este cel mai înalt. Pe muntele Dufour se găsesc numeroase văi, inclusiv câteva glaciare. De aici izvorăsc câteva dintre râurile principale ale Europei, precum râul Rin, Rhon, Inn, Aare sau Ticino, care se leagă de câteva lacuri alpine precum Lacul Geneva (Lac Leman), Lacul Zürich (Zürcher See), Lacul Neuchâtel şi Lacul Constanţa (Bodensee). Singurul parc naţional al Elveţiei este „Parcul Naţional Elveţian” care a fost creat în 1914 în partea de sud-est a ţării. Acesta conţine păduri de conifere, păşuni montane şi un peisaj montan aspru foarte impresionant. Partea de nord a Elveţiei, cea mai populată, este mai deschisă, are însă mulţi munţi de înălţime medie. Clima elveţiană este temperată, dar poate varia mult, în funcţie de regiune, de la clima aspră pe culmile muntoase până la clima plăcută, mediteraneană, în partea de sud. Papua Noua Guinee, a doua insulă ca întindere de pe glob, situată în sud-vestul Oceanului Pacific, la 100 km de ţărmurile nordice ale Australiei, la sud de Ecuator, alungită pe direcţia V-E, este separată de Australia prin strâmtoarea Torres, iar ţărmurile sunt udate de apele Mării Ceram (în V), Marea Arafura (în SV), Marea Coralilor (în S), Marea Solomon (în E), Marea Bismarck (in NE) şi ale Pacificului (în N). Insulă muntoasă, Noua Guinee este strabatută de la V către E de munţii Maoke, cei mai înalţi (varful Jaja, cunoscut sub numele de Carstenz şi apoi Sukarno- 5.030 m), Catena Centrală (vârful Capella- 3.960 m), munţii Bismarck (vârful Mount Wilhelm- 4.508 m), încheindu-se cu lanţul Owen Stanley . Pădurile dese ecuatoriale acoperă cea mai mare parte a insulei (69,8 % din suprafaţa insulei), indinzându-se de la ţărm până la peste 3.000 m altitudine pe culmile muntoase. Din aceste păduri se extrag importante cantităţi de lemn de esenţe tari, cauciuc natural, uleiuri şi copra din palmieri . 1.4 Climă În nordul Alpilor este o climă temperată, iar în sudul Alpilor domină o climă mediteraneană. Clima în Elveţia diferă mult de la o regiune geografică la alta. Astfel Elveţia se poate împărţi în patru zone climatice: Regiunea munţilor jurasici (nordul-vestul Elveţiei), Regiunea centrală, teritoriul dintre Alpi şi munţii jurasici, Regiunea prealpină şi alpină în sudul Elveţiei regiunii centrale, Regiunea din sudul Elveţiei (Cantonul Walis, Tessin, Engadin şi Graubünden) În principiu domneşte în zona centrală, a munţilor jurasici şi în regiunea alpină o climă asemănătoare, diferenţe mai mari climatice fiind în regiunea de sud a Elveţiei. Pe când în regiunea centrală şi alpină precipitaţiile medii sunt cca. 2.000 mm/an, în Walis (valea Rhôneului) sunt numai 550 mm/an fiind zona cea mai uscată. Cantitatea de precipitaţii vara, cu excepţia Valea Rhôneului, este dublă în comparaţie cu iarna. Temperatura depinde mult de altitudinea locului, având spre vest o tendinţă uşoară de creştere (în medie de cca. 1°C) Luna cea mai călduroasă, iulie, cu o temperatură medie între 16 - 19 °C, iar temperatura medie anuală este de cca. 7 - 9 °C. În Alpi este o climă aspră caracteristică munţilor înalţi. Ca vânturi permanente se poate aminti Föhnul un vânt călduţ (nu bate în regiunea munţilor jurasici), iar Bise este un vânt rece care nu bate de obicei în sudul Elveţiei. În Papua Noua Guinee clima este tipic musonică: fierbinte, umedă, cu ploi tot timpul anului. Sezonul ploios durează din decembrie până în martie, cel uscat din mai până în octombrie, dar există şi variaţii regionale, mai ales pe unele insule. Temperaturile sunt în general între 25 - 30 °C, constante tot timpul anului, variind doar gradul de umiditate şi intensitatea vântului. În munţi temperaturile sunt foarte scăzute, mai ales în Highlands. 1.5 Faună & Floră Pădurile ocupă o suprafaţă de 30 % din suprafaţa Elveţiei, astfel în zona alpină domină răşinoasele ( bradul, molidul, zada (larix), pinul (pinus cembra)), pădurile jucând în munţi un rol important de reducere a formării lavinelor şi inundaţiilor. La altitudinea de sub 1000 de m cresc pădurile de foioase, iar în Tessin ca o caracteristică regională s-au extins pădurile de castan domestic, servind în trecut o resursă de hrană a populaţiei. In Elveţia sunt în total 40.000 de specii de animale din care 30.000 sunt insecte. Numărul mamiferelor se cifrează la un număr de 83 de specii, din care o mare parte sunt lilieci şi mamifere mici. Toate animalele mari de pradă sunt dispărute de câteva secole printr-o vânare excesivă, azi prin cunoaşterea importanţei acestor animale în menţinerea echilibrului în sistemul ecologic, s-au luat măsuri de repopulare din Italia sau Polonia cu râs, lup şi ursul brun care sunt încadrate în grupa animalelor ocrotite, precum şi la o vânare limitată a celorlalte animale carnivore vulpe, vidră, jder şi pisica sălbatică. Sunt de asemenea prezente şi alte animale sălbatice ca şi căprioara, cerbul, elanul, bourul, capra sălbatică, capra neagră, muflonul, mistreţul şi castorul. Principalele insule aparţinând de Papua Noua Guinee sunt New Ireland, Bougainville şi New Britain, înconjurate de stranii formaţiuni de corali. Peste 9.000 de specii de plante cresc în acest tinut exotic, majoritatea în pădurile tropicale din ţinuturile mai joase ca altitudine. În ceea ce priveşte fauna, întâlnim peste 250 de specii de mamifere (în special şobolani şi lilieci, dar şi marsupiale, cum ar fi cangurul de copac), 700 de specii de păsări (o diversitate de papagali neîntâlnită în altă parte a lumii), fluturele uriaş Queen Alexandra Birdwing ce poate fi doborât cu arme de foc, scarabeii adesea folosiţi pentru confecţionarea bijuteriilor. Papua Noua Guinee are doar patru rezervaţii naturale, dintre care cele mai renumite sunt Varirata National Park şi McAdam National Park. Se intenţionează crearea mai multor parcuri naturale, deoarece flora şi fauna sunt ameninţate de poluarea tot mai intensă cauzată de minele de cupru. Această ţară este o destinaţie mai degrabă pentru turistul aventurier, ce doreşte să exploreze ţinuturi exotice, decât pentru cel care caută doar o vacanţă relaxantă. 1.6 Populaţie Elveţia a fost influenţată de câteva dintre cele mai importante culturi europene, de la practicile sale culturale până la limbile vorbite. În Elveţia există patru limbi oficiale: germana în nordul şi centrul ţării (64%), franceza în vest (19%), italiana în sud (8%) şi o mică comunitate vorbeşte romanşa în cantonul sud-estic Graubünden (<1%). Dialectul german vorbit în Elveţia este cunoscut sub numele de germană elveţiană, dar în mediile de informare se foloseşte germana literară. Mulţi elveţieni vorbesc mai mult de o limbă. 20% din populaţie este formată din rezidenţi şi muncitori temporari străini. Populaţia numără un total de 7.399.100 locuitori cu o densitate de 181 loc/km², Religiile cele mai întâlnite în Elveţia sunt Romano-Catolicismul, confesiune de care aparţine 43% din populaţie, şi protestantismul (35%), însă datorită imigrărilor s-au mai stabilit şi Islamul cu 4% din populaţie şi Ortodoxismul cu 2%. Stabilitatea şi prosperitatea Elveţiei, combinate cu diversitatea populaţiei au adus la o situaţie pe care unii o numesc acum stat consociaţional. În Papua Noua Guinee 20% din populatie vorbeste engleza, ceilalţi utilizând chineza, pidgin, germana, olandeza, hiri motu şi alte dialecte tribale. Papua Noua Guinee are o populaţie de 5.887.000 locuitori (est.2005) şi prezintă o densitate de 13 loc/km². Majoritatea polpulaţiei din Papua Noua Guinee sunt adepţi ai religiilor indigene, şi anume 34 %. Ceilalţi locuitori împărţindu-se după cum urmează: romano-catolici 22%, luterani 16%, protestanţi 10%, I.7 Economie Economia Elveţiei este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plină de succes pe termen lung în domeniul siguranţei monedei naţionale, dublată de secretul operaţiilor financiare efectuate în băncile elveţiene a făcut din Elveţia un "rai financiar" al investitorilor şi al investiţilor acestora. În acelaşi timp, a creat o economie care se bazeză masiv pe afluxul extern constant de investiţii. Din cauza micimii ţării şi a specializării înguste a forţei sale de muncă, industria fină şi de precizie, respectiv comerţul şi finanţele sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii economice a ţării. Elveţia a înregistrat în 2006 un PIB de 252,9 milioane dolari, adică 33,6 mii dolari pe cap de locuitor, şi având o rată a inflaţiei de 1,2% şi a şomajului de 3,3%. Moneda de schimb fiind francul elveţian, simbol CHF. Economia din Papua Noua Guinee depinde foarte mult de activitatea agricolă, de sivicultură, de pescuit precum şi de exportul produselor primare. Aproape 29% din PIB derivă din agricultură, sivicultură şi pescuit, iar 42% din industria prelucrătoare şi construcţii. În anul 2004 PIB-ul a fost de 3.9 bilioane de $, adică 680 $/persoană. Moneda de schimb fiind kina, simbol PGK. În ciuda eforturile depuse de către guvern pentru a promova turismul, rata mare a criminalităţii şi instabilitatea politică au dus la stagnarea industriei turismului. 1.8 Turism Elveţia traieşte în mare parte din turism, ştiind să profite din plin de darurile cu care a înzestrat-o natura, dar şi graţie infrastructurii care asigură condiţii deosebite de cazare, masă, transport. Anual îi trec graniţele în jur de 11 milioane de turişti din toată lumea. Deşi capitala este la Berna, Zurich-ul rămâne emblema Elveţiei, considerat capitala culturală a ţării. În turnul Bisericii Sf. Petru, din secolul al XIII-lea, se gaseşte cel mai mare cadran de ceas din Europa. Vorbind de artă, la Biserica Fraumunster, pot fi admirate vitraliile viu colorate, creaţie a renumitului pictor Marc Chagall. Muzeul de Artă îi întâmpină pe vitatori cu tablourile lui Manet şi Monet, dar şi cu opere de artă religioasă din secolul al XV-lea. Pe romantici îi aşteaptă castelele medievale, cu ziduri groase, creneluri şi foişoare, colecţii de arme şi heraldică. În apropiere de Montreux, se află Castelul Chillon, construit în secolul al XI-lea, de unde se vede Lacul Geneva. Iar în zona Lacului Thun, se pot vizita intr-o singură zi două bătrâne fortăreţe: Schloss Thun şi Schloss Oberhofen, ridicate în secolele al XII-lea, respectiv al XIII-lea, şi pe mai tânărul Schloss Hunegg (sec.al XIX-lea). Împătimiţii de schi sau drumeţii montane, îşi pot îndrepta paşii spre regiunile Jungfrau sau Franches Montagnes ori spre staţiunea Zermatt, unde kilometri întregi de pârtii şi trasee marcate sunt disponibile. Panoramele încântătoare merită efortul tau de a ajunge până în inima munţilor. La Ascona, pe malul Lacului Maggiore, întâlnim un orăşel care respiră prin artă, o dovadă fiind şi multele galerii şi magazine cu artizanaturi răspândite peste tot. Chiar dacă scriitorul Harry Lime spunea că 500 de ani de democraţie şi pace nu au produs decât ciocolată şi ceasuri cu cuc, tot ce turiştii vor gasi aici, le va demonstra că Elveţia nu s-a rezumat la atat. Iar un sejur ţn "ţara ciocolatei" nu poate fi decât delicios. Capitala statului, Port Moresby este cel mai important punct de intrare/ieşire pentru turişti, cu numeroase puncte de atracţie, dar şi cu o mare rată a criminalităţii, deşi se spune sugestiv că mai degrabă latră decât muşcă. La nord-est se afla minunata cascaă Rouna şi parcul naţional Varirata, iar la nord Brown River, un loc excelent pentru înot, rafting şi picnicuri. Soseaua Kokoda leagă coasta de nord de cea de sud; este unul din cele mai frumoase drumuri pentru plimbări pe jos, intrat în istorie datorită luptei dintre japonezi şi forţele aliate în cel de-al doilea razboi mondial. Rabaul, situat într-un peisaj montan spectaculos, a fost distrus în septembrie 1994 de erupţia vulcanului Tuvurvur. Astăzi, deşi îngropat în cenusa, merită vizitat: ruinele par aripile frânte ale unor păsări moarte, într-un ţinut ireal, apocaliptic, desprins parcă din scenariul unui film S.F. Aici turiştii se pot plimba fără a se expune vreunui pericol pe străzile astăzi pustii, şi pot urca până în vârful vulcanilor, evitând totuşi vulcanul Tuvurvur, care încă mai fumegă. Highlands este regiunea cea mai populată şi cea mai fertilă a insulei, unde se află trei oraşe importante: Kainantu, Mt Hagen şi Mendi, iar tradiţionalul se îmbină armonios cu modernul. În anii '30 căutătorii de aur au găsit aici o populaţie care trăia parcă în epoca de piatră; şi astăzi pot fi admirate numeroase artefacte ce amintesc de vremuri preistorice. În această zonă se află muntele Gahavisuka (rezervaţie naturală cu trasee marcate, locuri pentru picnic şi floră exotică), muntele Wilhelm, cel mai înalt din ţară (4000 m), lacul Kutubu ce ofeă un peisaj mirific. Sepik, cu insulele sale, cu plajele mirifice şi munţii săi prăpăstioşi este, poate, cel mai fascinant ţinut al acestui stat. Peisajul este dominat de râul Sepik, cu o lungime de 1126 km, cu apa de culoarea petrolului. Casele tradiţionale de pe malurile sale, lungile canoe cu cap de crocodil, fauna, lacurile acoperite de flori, apusurile învăluite în ceaţă şi răsăriturile strălucitoare, plajele de la Cape Moem sau Vanimo, cultura tribului Abalem (haus tambarans, cultul Yam, sculpturile unice în lume) oferă celor ce îl vizitează amintiri de neuitat. Concluzie Se ştie că ţările dezvoltate din punct de vedere economic sunt şi principaele destinaţii turistice, şi asta datorită posibilităţilor financiare şi a investiţiilor puternice în infrastructura necesară turismului. Acest lucru este vizibil şi în comparaţia dintre cele două ţări. In tip ce Elveţia este un important pion în industria turismului datorită puterii financiare, Papua Noua Guinee se situeaza printre ultimele destinaţii turistice, fiind o ţară săracă, investiţiile în domeniul turismului sunt mult mai scăzute. CAPITOL II INDICATORII FLUXURILOT TURISTICE 2.1 Cererea totală Tabel nr.2.1 Cererea totală (miliarde $) cererea totală ELVEŢIA PAPUA NOUA GUINEE 2002 43.64 0.386 2003 49.75 0.431 2004 56.95 0.525 2005 59.58 0.531 2006 62.28 0.568 Sursa: www.wttc.org Urmărind tabelul realizez că în Elveţia cererea în industria turismului a înregistrat în anul 2002 o sumă de 43.64 miliarde de dolari. Această cerere este în creştere continuă, ca rezultat în anul 2004 cererea ajunge la 56.95 miliarde dolari, iat în anul 2006 la 62.28 miliarde dolari. De asemenea şi în Papua Noua Guinee cererea este în creştere, însa aici se înregistrează sume ceva mai scăzute. Astfel avem în anul 2003 o cerere de numai 0.43 miliarde dolari, iar în anul 2006 0.56 miliarde. 2.2 Produsul Intern Brut Tabel nr.2. 2 Produsul intern brut (miliarde $) produsul intern brut ELVEŢIA PAPUA NOUA GUINEE 2002 16.17 0.052 2003 18.59 0.053 2004 21.22 0.060 2005 22.01 0.072 2006 23.30 0.082 Sursa: www.wttc.org Industria Turismului din Elveţia contribuie la Produsul Inten Brut în 2002 cu suma de 16.17 miliarde de dolari, această sumă crescănd cu aproximativ 15% în anul 2003, ajungând la 18.59 miliarde $. Analizând evoluţia menţionez o diferenţă de 44% a contribuţiei la PIB a turismului între anul 2002 şi anul 2006. Turismul dezvoltat în Papua Noua Guinee contribuie cu doar 0.052 miliarde de dolari la PIB, acestă sumă înregistrându-se în anul 2002. In anii următori această sumă creşte, înregistrând în 2003 o creştere de doar 1.9% faţă de anul trecut, ajungând la suma de 0.053 miliarde $. Insă începând cu anul 2004 acest procent de creştere are un ritm mai alert, suma crescând cu 13% faţă de anul anterior. Cea mai mare diferenţă se obţine în anul 2005, cănd totalul contribuţiei sporeşte cu 0.012 miliarde de dolari, acestă valoare simbolizează un salt de 20% fată de anul precedent. 2.3 Angajaţii Tabel nr.2.3 Angajaţi (miliarde $) angajaţi ELVEŢIA PAPUA NOUA GUINEE 2002 309.36 0.030 2003 309.27 0.026 2004 321.01 0.029 2005 328.71 0.029 2006 347.27 0.031 Sursa: www.wttc.org Resursele umane din domeniul turismului generează sume similare în anii 2002 şi 2003, 309.36 miliarde $, respectiv, 309.27 miliarde dolari. Aceste valori cresc domol ajungând în anul 2006 la totalul de 347.27 mld USD, şi anume 392.53 mld CHF, constituind o creştere de circa 12% faţă de anul 2003, de când acest progress este perpetuu. In Papua Noua Guinee numărul de angajaţi este decisiv mult mai redus faţă de cel estimat în Elveţia, în concluzie şi sumele generate de industria turismului sde aici sunt cu certitudine mai scăzute. Astfel în anul 2003 se menţionează o scădere a acestei sume cu aproximativ 19% faţă de anul precedent, acestă suma înfăţisând 0.004 mld USD. Valorile încep să urce lent, şi în anul 2006 este declarată suma de 0.031 mld USD. 2.4 Exporturi Tabel nr.2.4 Exporturi (miliarde $) exporturi ELVEŢIA PAPUA NOUA GUINEE 2002 9.74 0.058 2003 11.05 0.014 2004 12.35 0.019 2005 12.96 0.023 2006 14.02 0.024 Sursa: www.wttc.org Turiştii plecaţi peste graniţă reprezintă un rol important în industria turismului din Elveţia, aceştia producând la economia ţării sume notabile. Aceste sume au evoluat de la an la an, ajungându-se ca în anul 2006 ele să atinga punctul de 14.02 mld USD, adică 15.84 mld CHF. Anul 2002 a reprezentat pentru Papua Noua Guinee un an important din punctul de vedere al acestui indicator, menţionadu-se o valoare de 0.058 mld USD. In anii ce se succedă acestuia valorile scad neîndoielnic. In consecinţă în anul 2003 este estimată o sumă de 4 ori mai mică decât anul anterior, şi anume 0.014 mld USD. Din acest an valoarea este în creştere neîntreruptă, însă până la finele anului 2006 acesta nu reuşeşte să o egaleze pe cea din anul 2002 care este cu aproximativ 24% mai mare. 1 2.5 Turismul de afaceri şi personal Tabel nr.2.5 Turismul de afaceri şi personal (miliarde $) turism de afaceri şi personal ELVEŢIA PAPUA NOUA GUINEE 2002 32.61 0.374 2003 37.16 0.411 2004 43.41 0.500 2005 44.93 0.502 2006 46.58 0.534 Sursa: www.wttc.org Turismul este un sector esenţial în economia Elveţiei, generând sume importante de bani. Insă turismul personal atârnă mai greu, încasările fiind aproximativ de trei ori mai mari faţă de turismul de afaceri, un exemplu fiind anul 2002, când valoarea turismului personal se ridică la 26.11 mld USD, adică 29.5 mld CHF, iar cel de afaceri atinge suma de 6.5 mld USD, şi anume 7.34 mld CHF. Valorile sunt în creştere continuă, ajungându-se ca în anul 2006 sumele încasate atât din turismul de afaceri cât şi cel personal să însumeze valoarea de 46.58 mld USD, respectiv 52.62 mld CHF. In Papua Noua Guinee lucrurile sunt asemănătoare, dar la valori mai joase. Si aici sumele estimate pentru turismul personal sunt de asemenea de trei ori mai mari decât cele ale turismului de afaceri, având ca exemplu anul 2004 când valorile estimate pentru turismul personal fiind de 0.304 mld USD, iar cele din turismul de afaceri atingând suma de 0.070 mld USD. 2.6 Investiţii de capital Tabel nr.2.6 Investiţii de capital (miliarde $) investiţii de capital ELVEŢIA PAPUA NOUA GUINEE 2002 4.53 0.089 2003 6.03 0.097 2004 7.46 0.105 2005 6.36 0.115 2006 7.12 0.129 Sursa: www.wttc.org Investitiile de capital din Elveţia înregistrează sume în creştere, acesată chestiune aplicânduse şi în cazul Papuei Noua Guinee. In Elveţia evaluând valoarea de 6.03 mld USD în anul 2003, iar in Papua Noua Guinee avem suma de 0.097 mld USD. Aici sumele cresc cu cca. 8-9% pe an, ajungând în anul 2006 ca aceste valori sa fie de 0.129 mld USD. 2.7 Cheltuieli guvernamentale Tabel nr.2.7 Cheltuieli guvernamentale (miliarde $) cheltuieli guvernamentale ELVEŢIA PAPUA NOUA GUINEE 2002 2.23 0.014 2003 2.56 0.017 2004 2.91 0.019 2005 2.90 0.021 2006 2.88 0.023 Sursa: www.wttc.org Valoarea estimată pentru cheltuielile guvernamentale se situează în anul 2002 la 2.23 mld USD. Acestea sunt în crestere până în anul 2005, de când încep sa scadă lent, si ajung ca în anul 2006 suma să accede la valoarea de 2.88 mld USD, adică 3,25 CHF. In schimb în Papua Noua Guinee aceste sume sunt în creştere neîntreruptă, valorile evoluând de la 0.014 mld USD în anul 2002 la 0.023 mld USD în anul 2006, o majorare cu peste 50%. CAPITOL III ANALIZA SWOT ALE CELOR DOUĂ ŢĂRI 3.1. PUNCTE FORTE 3.1.1 Elveţia RELIEFUL Elveţia este una dintre cele mai frumoase ţări ale Europei. Mai mult de 70% din suprafaţa ţării este acoperită de munţii Alpi, în special în partea centrală şi cea de sud. Iar în partea de nord Elveţia este acoperită de Munţii Jura. Munţii Alpi fac parte din cel mai mare lanţ muntos al Europei, fiind faimoşi pentru extraordinarele pârtii. Munţii oferă numeroase văi pitoreşti, majoritatea fiind traversate de strâmtori şi râuri. De asemenea numeroase cascade izvoresc din versanţii înalţi. Unele dintre ele fiind excepţional de înalte. Elveţia este faimoasă mai ales pentru lacurile pitoreşti, mai ales cele din zona Alpilor. Lacurile prezintă o importanţă majoră în aria transporturilior. ECONOMIA Economia puternică a Elveţiei îi permite să investească în infrastructura necesară dezvoltării turismului. Fiind o naţiune neutră, după al doilea război mondial Elveţia a reuşit să-şî păstreze economia puternică şi stabilitatea francului. Puterea francului elveţian şi stabilitatea acestuia fac din Elveţia o destinaţie cautată de cei din afară. Tot datorită puterii de cumpaărare a monedei, elveţienii sunt încurajaţi sa plece peste hotare în exploatarea altor destinaţii. TARNSPORTUL Elveţia are un puternic sistem de transporturi dezvoltat, cu o reţea de şosele mare şi confortabilă, şi de asemenea dispune de o reţea eficentă de linii feroviare. Sute de tuneluri modernizate şi poduri traversează ţara . Cele mai importante tuneluri sunt cele care traversează munţii Alpi, permiţănd traversarea acestora, legănd partea sudică de cea nordică. Toate aceste atuuri ale Elveţiei fac din turism unul şi mai puternic, transportul spre acestă tară şi în interiorul sau fiind foarte facile. COMUNICAŢIILE Guvernul Elveţiei plăteste sume importante pentru dezvoltarea serviciilor de poştă şi telecomunicaţii. Agenţiile de poştă şi telecomunicaţii sunt împarţite în două sectoare importante: Poşta Elveţiei şi Telecom PTT. De asemenea ţara are o reţea dezvoltată de canale TV în limbi precum germana, franceza, itaiana, precum şi o reaţea radio dezvoltată. Elveţia are un numar de 81 de ziare zilnice cu reputaţie internaţională. Comunicarea avansată nu poate decăt sa aducă mari beneficii industriei turismului de aici, prin uşurinţa de transmitere de date, surse importante prin care acestă tără işi poate face cunoscute destinaţiile turistice. Tot cu ajutorul comunicaţiilor Elveţia se poate face cunoscută şi peste hotare prin publicitate. STABILITATEA POLITICĂ Una dintre cererile majore atunci când un turism alege o destinaţie turistică se referă la stabilitatea politică. Instabilitatea politică afectează în mod negativ dezvoltarea turismului într-o ţară. Insă Elveţia având o stabilitatea politica demontrată, ţara nu suferă din acest motiv. Turiştii preferă să aleagă ţări liniştite din acest punct de vedere, aceştia nevrând să le fie ameninţată siguranţa personală. 3.1.2 Papua Noua Guinee RELIEFUL Datorită statutului de insulă, Papua Noua Guinee reprezintă un magnet de atragere al turiştilor, fie ei şi în număr mic. Fiind înconjurată de apă, turismul de litoral poate fi practicat pe arii dense. Turiştii vin aici pentru priveliştile extraordinare pe care natura sălbatică din acestă zone le oferă. FLORA ŞI FAUNA Trei sferturi de insulă sunt acoperite de păduri. Vgetaţia unică din această zonă dă naştere la peisaje unice, un punct de atracţie pentru turişti. Papua Noua Guinee are o varietate mare de animale sălbatice. Majoritatea animalelor care se găsesc aici sunt asemănătoare cu cele din Australia. Insa aici sunt şi o mulţime de specii de animale şi plante care se gasesc numai pe teritoriul insulei. De asemenea Papua Noua Guinee are o mulţime de păsări tropicale, unele dintre ele protejate prin lege. Toate aceste lucruri atrag în mod special turiştii dornici de aventura, acest mic paradis al diverselor specii de plante şi animale fiind mai degrabă un loc perfect pentru practicarea turismului de aventură, şi mai puţin al celorlalte forme de turism. CULTURA ŞI POPULAŢIA Majoritatea polpulaţiei aparţine unui grup etnic. Cei mai mulţi locuiesc în munţi sau în sudul insulei. Doar 13% din populaţie traieşte la oraş, restul reprezentând polupaţia rurală. Cei ce locuiesc în zona rurală sunt conduşi de tradiţii moştenite din stramoşi în strămoşi. Majoritatea triburilor sunt conduse de bărbaţi, femeile nu prea având dreptul la decizii. Aceştia trăiesc în case ale căror rame sunt făcute din lemn, pereţii dunt facuţi din frunze de bambus, iar acoperişurile din crangi sau frunze de palmieri. Cultura lor foarte diferită, este susţinută de către guvern. Aceştia işi păstrează tradiţia prin sculpturi în lemn, picturi pe corpuri, dansuri. Toate aceste elemente fac din Papua Noua Guinee o destinaţie turistică departe de lumea de astăzi. Lumea călătoreşte spre aceste ţinuturi mai mult din curiozitate pentru a cunoaşte acestă lume atăt de diferită. Obiceiurile şi stilul de viaţă a majorităţii populaţii atrag turiştii dornici să-şi imbogăţească cultura. 3.2 Puncte slabe 3.2.1 Elveţia NU ARE IEŞIRE LA MARE Aşezarea geografică a Elveţiei îi aduce acesteia atât avantaje cât şi dezavantaje. Situată în centrul continentului, acesta nu are ieşire la mare. Acest lucru duce la imposibilitatea practicării anumitor forme de turism, în special al turismului de litoral. Elveţia pierde un număr important de turişti, turiştii care practică in special turismul de litoral. De asemenea locuitorii Elveţiei aduc venituri mari altor ţări care le ofera posibilitatea practicării formei de turism menţionată mai sus. Acesţia se îndreaptă în deosebi spre bazinul Mediteranei, alegând ţări ca Franţa, Italia, Spania. NEAPARTENENŢA LA UNIUNEA EUROPEANĂ Elveţia nu este un membru al Uniunii Europene. Acest lucru duce la îngreunarea formalitătilor necesare pentru a vizita această ţară. Controalele ce au loc la graniţele acestei ţări fac mai grea trecerea pe teritoriul ţării. Moneda reprezintă şi ea un minus din acest punct de vedere. Turiştii din ţările membre ale Uniunii Europene ce vor să viziteze această ţară pot fi daţi inapoi datorită neexistenţei unei monede unice, şi anume Eur, precum şi de controalele la care ar fi supuşi. DESTINAŢE SCUMPĂ Elveţia este una dintre cele mai căutate destinaţii turistice datorită peisajelor şi posibilitătilor de practicare a formelor de turism specifice zonei muntoase. Insă pe cât de frumoasă şi faimoasă este Elveţia, este totuşi greu accesibilă populaţiei cu venituri medii sau mici. Ţara fiind mai degraba vizitată şi căutată de turiştii potenţi din punct de vedere financiar. 3.2.2 Papua Noua Guinee TRANSPORTUL Terenul accidentat al insulei face construcţia de şosele şi alte căi de transport foarte dificilă. Aici întâlnim puţine autostrăzi, căile ferate neexistând deloc. Dintre şoselele existente pe teritoriul insulei, numai 4% sunt asfaltate. Serviciile de transport aerian oferă legături cu diferite arii. Air-Niugini, principalul aeroport de aici, deţinut de către guvern, operează zboruri interne şi internaţionale. Capitala, Port Moresby fiind principalul port şi aeroport. Aceste lucruri reprezintă un minus mare în industria turismului de aici. Imposibilitatea călotoriei în condiţii de siguranţă face din Ppaua Noua Guinee o ţară greu accesibilă. COMUNICAŢIILE Papua Noua Guinee are o reţea de ziare foarte slab dezvolatată, iar numarul de posturi de radio se ridică numai la 3. De asemenea semnalele de televiziune nu reuşesc să ajungă în toate colţurile ţării, în anul 2000 înregistrându-se doar un număr de 16 televizoare la 1000 de locuitori. Sistemul slab de comunicaţii fac accesibilitatea la informaţii noi foarte grea. Probabil că majoritatea turiştilor nu cunosc această regiune deloc. De asemenea marii tour-operatori nu fac publicitate acestei zone, pentru ei zona reprezentănd dezavantaje numeroase. INSTABILITATE POLITICĂ De când ţara şi-a câştigat independenţa faţă de Australia în 1975, sistemul politic a început să dea semne de instabilitate. Regimurle politice instabile din acestă zonă au repercursiuni grave asupra turismului. De asemenea rata criminalităţii şi a violenţei sunt foarte crescute. “Atunci când condiţiile politice sunt precare, turismul intră rapid în declin”, afirma în 1986 Richter. Fără dar şi poate aceasta ţară nu face excepţie de aici. Turiştii nu caută să se îndrepte spre ţări instabile din punct de vedere politic. Pur şi simplu aleg alte destinaţii. Cu toate aceste minusuri există un număr foarte redus de turişti şi care nu influenţează rapoartele statistice, ce vin în această zonă de risc, căutând în special turismul de aventură. Cu toate eforturile usiaşe depuse de Guvernul pentru a promova turismul de aici , instabilitatea polotică şi rata mare a criminalităţii au dus la stoparea industriei turismului de aici. SAR ĂCIA Papua Noua Guinee este o ţară săracă. In anul 2004 ţara a avut produsul intern brut de 3,9 miliarde $, sau altfel spus 680$ de persoană. Neexistanţa unor fonduri financiare puternice, face imposibilă dezvoltarea acestei ţări. Infrastructura precară de aici este cel mai mare dezavantaj. Se ştie că o ţară puternică din punct de vedere economic este şi o ţară dezvoltată turistic, fiind un important emiţător şi receptor de turişti. Insă, din păcate, Papua Noua Guinee nu se înscrie pe lista principalelor destinaţii turistice. 3.3 Oportunităţi 3.3.1 Elveţia PACHETE TURISTICE LA PREŢURI MICI Elveţia este cunoscută ca fiind o destinaţie turistică scumpă, luată cu asalt mai ales de tuiştii potenţi economic. Prin lansarea pe piaţă a unor pachete turistice la preţuri scăzute, Elveţia ar putea să atragă un număr de turişti dornici să viziteze acestă ţară, dar care nu au posibilităti financiare. economic. ADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANĂ Dacă Elveţia ar adera la Uniunea Europeană, circulaţia dintre ea şi celelalte ţari ale uniunii ar fi mult mai liberă, făcând posibilă trecerea frontierei fără acte şi fără opriri pentru control. De asemenea Elveţia face parte din spaţiul Schengen, dar nu a începu să pună în aplicare prevederile tratatului privind libera circulaţie între statele membre, iar cetăţenii se pot aştepta în continuare la controale de graniţǎ . 3.3.2 Papua Noua Guinee MODERNIZAREA INFRASTRUCTURII Daca ţara ar putea dispune in viitor de resurse financiare suficiente, acesta ar putea investi în infrastrutură, ducând astfel la dezvoltarea turismului de aici. Lipsa unor căi favorabile de transport, spaţii de cazare uşor modernizate duc la stoparea turismului. De asemenea dispunând de resurse economice, Papua Noua Guinee poate investii în publicitate, făcându-şi beneficiile cunoscute în lume. Promovarea acestei zone este un necesar absolut, lumea trebuie să ştie de aceste locuri. LEGI MAI STRICTE Guvernul depune eforturi mari pentru a reduce rata criminalităţii şi a violenţei pe aceste meleaguri. Apariţia unor legi mai stricte ar putea duce la scăderea acestor situaţii negative. De asemenea se pot depune eforturi pentru a da naştere unei stabilităţi mai bine fondate a regimului politic. TURISMUL TRIBAL Turismul contribuie esenţial la dezvolatarea unei regiuni turistice, precum şi la promovarea unor aspecte socio-culturale. In ultima perioadă, moştenirea culturlă a triburilor atrage un număr tot mai mare de turişti. O astfel ze zonă este şi Papua Noua Guine. Turiştii vin aici pentru a intra direct în contact cu obiceiurile şi tradiţia gazdelor. 3.4 Ameninţări 3.4.1 Elveţia O MONEDĂ PREA PUTERNICĂ O monedă foarte puternică descurajază turismul internaţional, dar incurajează locuitorii să calătorească peste graniţele ţării. O astfel de situaţie s-a întâmplat în 1990 când datorită cursului puternic al francului elveţian a făcut din Elveţia o destinaţie mult prea scumpă. Acest lucru simţându-se mai ales în industria hoteliră care s-a confruntat cu scăderea nivelului de ocupare al camerelor. DEGRADAREA MEDIULUI INCONJURĂTOR Elveţia dispune în momentul de faţă de un mare potenţial din puncte de vedere al exploatârii resurselor naturale. Acest lucru prezintă un avantaj, însă în timp prin exploatarea în exces al zonelor naturale, mediul înconjurător poate avea de suferit. Reconstrucţia acestuia putând să dureze mai mult sau mai puţin, în funcţie de daunele produse sau de reacţia autorităţilor. 3.4.2 Papua Noua Guinee CRESTEREA NIVELULUI OCEANULUI PLANETAR Ţările de pe coastă precum şi insulele se confruntă cu această problemă. Creşterea nivelului oceanului planetar ar duce la dispariţia importantelor oraşe de pe coastă. Capitala statului este un principal nod aerian şi portual, degradarea acestui oraş aducând pagume mari industriei turismului de aici. FENOMENE NATURALE ALE NATURII Clima tropicală atrage turiştii cu temperaturile sale ridicate şi vegetaţia unică. Insă aceste zone sunt şi cele mai predispuse unor furtuni tropicale care se pot transforma în uragane. De asemenea erupţiile vulcanice care pot duce la pierderi importante de vieţi omeneşti, precum şi pierderi materiale reprezintă un alt fenomen natural negtiv. Un astfel de exemplu care marchează acest stat, este erupţia vulcanică din 1994 petrecutăîn apropierea oraşului Rabaul. CAPITOL IV FORME DE TURISM APLICABILE ŞI ÎN ROMÂNIA România prezintă unele aspecte şi forme de turism întâlnite şi în ţările prezentate în capitolele anterioare. Turismul montan cunoaşte aici o dezvoltare în plină ascensiune, precum şi cel de litoral. O ţară în curs de dezvltare, România ar trebui sa-şi îndrepte atenţia spre forma sub care sunt aplicare formale de turism din cele două ţări, serviciile oferite, modul de promovare, precum şi felul de atracţie al turiştilor. TURISMUL MONTAN A cunoscut în ultimii ani o expansiune majoră, tot mai mulţi turişti atât din interiorul ţării cât şi cei din afara graniţelor. Aici ar trebui să se investescă mai mulţi bani în infrastructură. TURISMUL DURABIL O altă forma de turism care ar trebui îmbunătăţită ar fi turismul durabil, prin protecţia şi conservarea mediului înconjurător. In acest sens ar trebui promovat mai intens Parcul Naţional din Munţii Retezat, Meridionali. Acesta este declarat parc naţional din 1935, cu o zonă de strictă ocrotire de 1840 ha. FOTO-TURISMUL România oferă turiştilor peisaje extraordinar de frumoase. Mulţi turişti veniţi pentru prima dată pe meleagurile României sunt uimiţi de frumuseţea acestora. Acest tip de turism are mari şanse de dezvoltare pe teritoriul României. TURISMUL PENTRU PESCUIT Acest tip de turism este întâlnit în Papua Noua Guinee, aici pescuitul fiind şi una dintre principalele surse de hrană ale locuitorilor. Aici s-ar putea promova zone ca: Barajul de la Călimăneşti sau Delta Crişanei. BIBLIOGRAFIE 1. www.wttc.org 2. Ulack, Richard: Papua New Guinea” Microsoft Encarta 2007 3. Heatwole, Charles, “Switzerland.” Microsoft Encarta 2007 CUPRINS CAP 1 Prezentarea ţărilor Elveţia şi Papua Noua Guinee 1 1.1 Noţiuni generale 1 1.2 Impărţire administrativă 2 1.3 Geografie 2 1.4 Clima 3 1.5 Fauna & Flora 4 1.6 Populaţie 5 1.7 Economie 5 1.8 Turism 6 CAP 2 Indicatorii fluxurilor turistice 9 2.1 Cererea totală 9 2.2 Produseul intern brut 10 2.3 Angajaţi 11 2.4 Exporturi 12 2.5 Turismul de afaceri şi personal 13 2.6 Investiţii de capital 14 2.7 Chieltuieli guvernamentale 15 CAP 3 Analiza SWOT a celor două ţări 16 3.1 Puncte forte 16 3.1.1 Elveţia 16 3.1.1 Papua Noua Guinee 17 3.2 Puncte slabe 18 3.2.1 Elveţia 18 3.2.2 Papua Noua Guinee 19 3.3 Oportunităţi 20 3.3.1 Elveţia 20 3.3.2 Papua Noua Guinee 21 3.4 Ameninţări 21 3.4.1 Elveţia 21 3.4.2 Papua Noua Guinee 22 CAP 4 Forme de turism aplicabile şi în România 23 |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
