referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Radiografierea interelatiilor umane

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

Prietenia are grade diferite de intimitate: de la simple „cunoÅŸtinÅ£e" pânã la prietenul cel mai bun „intim". De obicei avem multe „cunoÅŸtinÅ£e", mai puÅ£ini „prieteni apropiaÅ£i", iar „prieteni intimi" ÅŸi mai puÅ£ini, clasificare în care rãmâne discutabil nivelul de apropiere între parteneri...

Varianta Printabila 


1 RADIOGRAFIEREA INTERRELAŢIILOR UMANE


ncercnd s dm o definiţie a comunicrii, a fost nevoie s prezentm concepte, teorii, ipoteze,alternative psihoneurofiziologice şi nu avem pretenţia unei abordri exhaustive. Dac dorim s ptrundem n adncime, n interrelaţiile umane pentru a nţelege scopul, mijloacele, felurile comunicrii umane ne simţim datori s prezentm, mcar succint, aceast radiografie a relaţiilor, cu regulile lor, cu exemplificri pentru o posibil adecvare a conduitelor umane.
Regulile pe care le-am prezentat generic n paginile anterioare ca modusuri de rspuns guverneaz acţiunile, opţiunile, atitudinile noastre şi chiar se inser n viaţa noastr intim.
Dificultatea de ptrundere a interrelaţiilor umane n complexitatea şi dinamicitatea lor ne oblig la o sistematizare a domeniilor n care se resimte efectul regulilor formale sau informale, traversnd vrste, culturi, medii sociale diferite, cptnd nuanţe deosebire la femei şi brbaţi. Ca atare, noi ncercm s facem o secvenţiere a fenomenului complex care este COMUNICAREA şi care este prezent att n relaţiile de munc, n relaţiile intime dintre prieteni, n relaţiile dintre soţi, relaţii de familie etc.
Aceste secvenţe se refer la:
* Comunicarea şi relaţiile ntre prieteni
* Comunicarea şi relaţiile cuplului
* Comunicarea şi relaţiile de convieţuire
* Comunicarea şi relaţiile dintre soţi
* Comunicarea şi relaţiile intrafamiliale (prinţi-adolescenţi)
* Comunicarea şi relaţiile profesionale (şef-subordonat)
* Comunicarea şi relaţiile profesor-elev
* Comunicarea şi relaţiile medic-pacient
* Comunicarea şi relaţiile cu vecinii.
4.1. COMUNICAREA ŞI RELAŢIILE NTRE PRIETENI
Dicţionarele definesc prietenul drept „persoana care susţine o alt persoan, ori o ajut direct, ncurajnd-o, avnd ntre ele relaţii de bunvoinţ reciproc".
Prietenia nu se stabileşte şi nu se dizolv n cele mai multe culturi de pe glob printr-un ceremonial deosebit, aşa cum ar fi cstoria.
Prietenia ca interrelaţie uman nu depinde de legturile profesionale, nu se raporteaz la sisteme de obligativitate şi nici nu este impus ca n cazul relaţiilor de comunicare pe care le avem cu rudele. Prietenii sunt persoane care se simpatizeaz unul pe altul şi se bucur s fie mpreun n anumite ocazii s rezolve anumite acţiuni. Prietenia este totalmente voluntar ca atitudine a unei persoane faţ de alta şi de aceea nici regulile nu sunt foarte stricte privind cine sunt prieteni şi ce realizeaz mpreun.
Ca s putem enunţa unii itemi de esenţ privind o posibil comunicare interuman, modalitţile prin care se distinge prietenia şi ce anume o susţine dorim s accentum unele aspecte psihosociale.
Prietenia capt aspecte variate care difer n funcţie de vrst, sex şi statut socio-profesional. Oamenii par s ştie ce nseamn prietenia, ea este perceput ca un fapt obişnuit, veche de cnd lumea, iar studiile efectuate au ajutat la diferenţieri şi apropieri conceptuale şi practice.
Rspunsurile la chestionare privind nţelesul conceptului prietenie - ca mod de interrelaţionare uman variat de la o cultur la alta. Astfel, prietenii sunt oameni care se plac, sunt cei a cror companie le ofer satisfacţii, sunt cei care şi mprtşesc activitţile şi interesele, sunt cei care se ajut şi se nţeleg, sunt cei n care ai ncredere, sunt cei pe care te poţi baza oferindu-ţi un suport emoţional, sunt cei n compania crora te simţi relaxat, confortabil. Prietenia are grade diferite de intimitate: de la simple „cunoştinţe" pn la prietenul cel mai bun „intim". De obicei avem multe „cunoştinţe", mai puţini „prieteni apropiaţi", iar „prieteni intimi" şi mai puţini, clasificare n care rmne discutabil nivelul de apropiere ntre parteneri.
Diferenţele de apreciere a prieteniei sunt n funcţie de sex, de zona n care ne formm prietenii (activitate profesional, rude, familie).
Brbaţii sunt prieteni cu cei care ntreprind ceva mpreun: acţiuni, afaceri, plcerea jocurilor sportive etc.
Femeile apreciaz prietenia dup modul n care sunt ajutate emoţional şi sunt asigurate c se pstreaz secretele, confidenţele.
ncercnd s ptrundem n acest domeniu delicat al comunicrii afective, prietenia este influenţat şi depinde de o serie de itemi individuali ai partenerilor aflaţi n aceast ecuaţie benefic dar şi de alţi itemi extraindividuali. Putem menţiona c studiul prieteniei poate fi adncit de psihologi cnd ea este abordat drept un concept socio-uman care are la baz o reţea invizibil care se ţese ntre parteneri. Rolurile, importanţa şi efectele reţelei nevzute n „ochiurile" creia se gsesc prietenii sunt foarte variate. Legturile sunt planificate n cadrul reţelei, iar comportamentul trebuie s fie mcar tolerant pentru ca relaţiile s se consolideze.
Efectele reţelelor
> Exist mult mai multe „ciocniri" n reţelele care stau la baza prieteniei cnd sunt mai dense;
> Exist o mai mare presiune n ideea de a se conforma prieteniei, de a arta mai mult conformitate la grup;
> Perechile de prieteni, cuplurile de ndrgostiţi, soţi şi soţii rezist mpreun dac ambele persoane se distribuie n aceeaşi reţea;
> Subiecţii pot ajuta propria reţea dac include amabilitţi, ajutor specializat n plan medical, rezolvarea unor probleme concrete;
> Sntatea mental a subiecţilor ntr-o reţea dens este mai bun dect a altora, parţial pentru c ei au optat pentru prietenie, care este n acelaşi timp surs de ajutorare psiho-social;
> Ideile care se difuzeaz pot fi foarte diferite: filme, noutţi, mod, politic, medicamente, planuri profesionale etc.
Dup Duck, S.W. şi Lea, M. (1982), ntlnirile regulate ale prietenilor au la baz dorinţe, intenţii, gnduri similare, cadouri reciproce: unii vor s fie utili, alţii pot s arate c pot fi amabili, la baz fiind o atracţie individual şi nu doar aparenţa fizic mai ales abilitate şi competenţ social. Aceast abilitate social este parte component a atracţiei personale care a fost n multe cercetri abordat, dar accen-tundu-se doar perspectiva atracţiei fizice a fot trecut cu vederea.
ntlnirile obişnuite ale prietenilor şi interdependenţa constituie un alt pas important n dezvoltarea prieteniei ca şi activitţile care se realizeaz cu ajutorul persoanelor pe care le considerm prietene. Activitţile considerate caracteristice pentru prieteni include participri la petreceri, conversaţii intime, dansul, plimbri, invitaţii la restaurant sau cafenea, jocul de crţi şi tenisul.
Pe lng diferenţierile şi posibilitţile variate de abordare teoretico-metodologic a conceptului prieteniei n cadrul acţiunii de comunicare interuman mai putem aduga „teoria echitţii" ca rezultat al cercetrilor n univers, cu balanţe şi schimbri relative, ori cu schimbri calculate şi anticipate. Interrelaţia uman bazat pe prietenie presupune, conform studiilor lui Argyle & Furnham, Amy Campbell (1986), C.Gilligan (1982), Walster E.H. & G.W.Walster (1988), urmtoarele:
• Subiecţii din ecuaţia prietenie se simt mult mai bine dac ei constat c sentimentele lor sunt utile n relaţia respectiv, sunt meritate;
• Cei care descoper c sunt ntr-o relaţie inechitabil şi comunicarea lor devine disfuncţional ncearc refacerea echilibrului prin:
> ntrirea echitţii reale
> reinstalarea echitţii psihice
> ruperea relaţiei.
Walster & Walster (1978, 1982, 1988) ne sugereaz c mcar tacit partenerii aflaţi n comunicare prin intermediul prieteniei evalueaz costurile şi beneficiile acestei relaţii şi n funcţie de potenţialul satisfacerii afective relaţia se stinge, este continuat, se cimenteaz.
Prietenia nu reprezint doar modalitţi de petrecere a timpului liber n companie, n grup ori mers la plimbare, mers la cumprturi, mers la biseric, vizite etc. Ea presupune cel puţin de dou ori n viaţ n dou etape o influenţ benefic asupra sntţii, strii de bine, detectarea agenţilor stresori şi reducerea lor.
a) Prima perioad a vieţii cnd prietenia este benefic este adolescenţa. n acest interval de timp prietenii adevraţi ajut efectiv fetele ori bieţii n vrst de 18-20 de ani s capete experienţ pe multiple planuri, inclusiv n alegerea partenerului n viitoarea cstorie. Autorii accept c prietenia n aceast perioad este un factor al fericirii şi al strii de bine, de confort psiho-social.
Subiectul uman nu are posibilitatea permanent, sigur de a traversa doar evenimente pozitive n timpul vieţii. Din aceast cauz, prietenia este fermentul de nenlocuit al vieţii adulte.
b) A doua perioad n care prietenia poate interveni efectiv este vrsta maturitţii, accentul este pus mai ales pentru femei. Cele care nu au rude au nevoie n aceast perioad de prieteni care s ocupe golurile afective şi sociale. Acum, cnd prietenia nu poate suplini cstoria, femeile doresc, de obicei, ca prietenii s fie cei care fac orice pentru ele, care au calitţi superioare rudelor, care le ascult şi au soluţii n orice domeniu.
Opus acestei relaţii privit ca stare de bine este singurtatea, care este considerat cea mai obişnuit şi stresant condiţie a vieţii umane.
Oamenii se simt singuri, unii percep singurtatea n condiţii şi ocazii speciale, dar o recepteaz diferit dac ne raportm la sex, vrst, nivel cultural şi material.
Femeile se simt singure n proporţie mai mare dect brbaţii, ele au o nevoie mai stringent de a vorbi, de a comunica, de a avea prieteni. Persoanele care au depşit 50-60 de ani[1] şi destul de mulţi tineri ntre 15-24 de ani se simt singuri, La fel, ntr-o proporţie semnificativ un studiu din Marea Britanie gseşte c persoanele vduve şi divorţate se simt singure, orbii şi persoanele handicapate, nu pot comunica. Singurtatea este resimţit cnd oamenii se mbolnvesc, atunci cnd sunt ntr-o societate cu strinii, dup moartea unei rude sau a unui prieten apropiat, de srbtorile Crciunului sau de revelion.
Pentru „a depşi" singurtatea dorind s reia comunicarea, studiile arat c cei mai mulţi oameni singuri se duc s stea de vorb cu un prieten ori un vecin (mai ales cei tineri); se duc la plimbare, cei mai n vrst prefer s se uite la televizor ori s citeasc, femeile ncep s se ocupe de hobby-urile lor, brbaţii prefer s mearg la restaurant sau la cafenea.
Tinerii care se simt singuri[2] sunt trişti, depresivi, anxioşi, suprcioşi, emotivi, cu cenzur intern sever, cu autoaprecieri sczute, devin ostili faţ de grup.
Spre deosebire de tineri, oamenii n vrst „au nvţat" s fie singuri, mai ales dac au un nivel cultural ridicat, ei se angajeaz n diverse activitţi: şi gsesc ocupaţii, se uit la televizor, citesc ori se implic n activitţi artistice.
Studii numeroase au artat c anumite deprinderi sociale imperfecte conduc la singurtate, dintre care cea mai important este absenţa unei capacitţi de a stabili relaţii de prietenie ntr-o manier agreabil. Cei singuratici, de regul, nu au un tipar de autodezvluire, comunic puţin, sunt izolaţi şi tind s devin eficienţi prin redusa transmitere verbal ori prin semne non-verbale (faţa şi vocea); le scade capacitatea cognitiv, sunt mai pasivi şi mai puţin insistenţi; au un coeficient redus de ncredere n alţii şi, global, atitudine negativ faţ de oameni corelat cu un concept inadecvat privind prietenia, nerealiznd c starea de bine la care aspir individul presupune obligaţii şi loialitate[3].
Accentund ideea c prietenia nu se conduce dup legi şi reguli formale ca n cazul mariajului, subiecţii intervievaţi sunt conştienţi c exist un „cod" nescris de reguli, care respectate, determin respectarea ei.
Reguli pentru prieteni
1. Oferiţi-v voluntar, din timpul liber, cnd este nevoie de ajutor;
2. Respectaţi condiţiile particulare de viaţ ale prietenului:
3. Pstraţi confidenţele;
4. Aveţi ncredere unul n cellalt;
5. Sprijiniţi-v prietenul (prietena) n lipsa acestuia;
6. Nu v criticaţi unul pe altul n public;
7. Artaţi-v sprijinul afectiv;
8. Uitaţi-v n ochii celuilalt n timpul conversaţiei;
9. Strduiţi-v s-l faceţi fericit n timp ce sunteţi unul n compania celuilalt;
10. Nu fiţi gelos (geloas) şi nu i criticaţi alte relaţii, alte persoane cunoscute;
11. Fiţi toleranţi unul faţ de cellalt;
12. mprtşiţi veştile (noutţile) privind succesul;
13. Solicitaţi sfaturi personale;
14. Nu fiţi pislog (pisloag);
15. Angajaţi-v n glume sau ironii decente faţ de prieten();
16. Cutaţi s rspltiţi datoriile, favorurile şi complimentele;
17. Dezvluiţi-v sentimentele ori problemele personale n compania prietenului.
Aceste reguli, care se doresc doar o intenţie n consolidarea prieteniei şi adncirea comunicrii interumane, ţintesc dou arii speciale:
a) un set din acestea se refer la rsplata, recompensa „moral şi material" - criteriu omniprezent( ex., ajutorul ntre prieteni);
b) un alt set de reguli se refer la cauza obişnuit a pierderii prieteniei (ex., gelozia, lipsa confidenţialitţii).
4.2. COMUNICAREA ŞI RELAŢIILE DE CUPLU, DE CONVIEŢUIRE
Relativ acceptat ideea conform creia subiectul uman transmite, recepţioneaz prin diferite moduri verbale şi non-verbale este raportat de dou-trei decenii la fenomene extrem de frecvente n existenţa uman, perene şi oricnd specifice. Unul din aceste fenomene este dragostea care nu este studiat doar de psihologi şi sociologi, ci şi de mulţi alţi specialişti.
Punct de interes şi de atracţie din perspectiv practic, ea devine teoretico-metodologic un „generator" de idei, accepţii, confruntri, soluţii pentru convieţuire şi comunicare uman.
„Boal delicioas", necesar şi familiar, dragostea este un fenomen extraordinar, complex presupunnd existenţa a dou persoane (cuplu) care vin n aceast ecuaţie cu structura lor intim, cu aspiraţiile şi expectaţiile lor, cu dorinţa de a fi mpreun cu un alt semen.
Mulţi dintre noi am suferit, nu am gsit explicaţii, am rupt relaţii, am necjit colegi, prinţi, am ntrerupt comunicarea sau am comunicat afectiv prin descrcri puternice, nejustificate considernd c suntem ndrgostiţi.
A fi ndrgostit, a fi iubit, a iubi pe cineva, a nu fi mprtşit dragostea, sunt tot attea posibilitţi şi ipostaze ale comportamentului uman, sunt perspective din care noi ncercm s influenţm atitudinile noastre, chiar sistemul de autoevaluare.
Interrelaţiile umane bazate pe prietenie pe care le-am prezentat succint anterior sunt influenţate şi nu pot fi separate de dragoste, de mariaj, de convieţuirea n familie.
n relaţia, atitudinea sau sentimentul de prietenie trebuie inserat simpatia, preferinţa pentru o persoan, dragostea ca atracţie heterosexual şi relaţionarea ntre parteneri (comunicare afectiv).
Dragostea face obiectul tot mai multor studii n ultimele decenii ale secolului XX, ntruct ea nu mai este apanajul literaţilor, al poeţilor şi nu doar al ndrgostiţilor, este studiat ntre evenimentele pozitive ale vieţii, dar nu singurul - care pot determina pentru om stri de fericire, de mare bucurie, o stare de bine.
Investignd 100.000 americani - femei şi brbaţi -Freedman J.L. (1978) ncearc s gseasc ierarhizarea conceptului „a fi ndrgostit" şi constat c este plasat pe locul II ca importanţ pentru femeile singure, dup „prieteni şi mpliniri sociale" locul I; iar pentru brbaţii singuri acelaşi concept este ierarhizat pe locul III dup „prieteni şi mpliniri sociale" şi "activitate profesional".
M.Argyle & M.Henderson (1985) ncearc un studiu n Marea Britanie şi gsesc c „dragostea" sau „a fi ndrgostit" este evenimentul hotrtor al fericirii att pentru femeile ct şi pentru brbaţii de toate vrstele din eşantion.


1 Factorii care ar contribui la fenomenul „a te ndrgosti" sunt similari cu dorinţa de a impune altora o bun impresie:
a) s arţi simpatie şi iubire celeilalte persoane;
b) s ai sentimente şi concepte de referinţ similare cu cealalt persoan;
c) s fie o atracţie fizic reciproc.
n timp ce Z. Rubin (1976) identific factorii ataşamentului romantic ncercnd s msoare „dragostea romantic", Pope, Walster & Walster (1986) sunt diferenţieri psiho-sociale ntre" dragostea ptimaş" şi legturile de dragoste, de prietenie care rezist de-a lungul vieţii, „camaraderia".
Rubin apud I.Mitrofan & N. Mitrofan (1994) indic drept factori importanţi ai comportamentului romantic (dragostea romantic): ataşamentul, susţinerea emoţional, intimitatea.
Autorii sus-menţionaţi consider „dragostea ptimaş" ca o dorinţ vie puternic resimţit faţ de o persoan, de a fi iubit de acea persoan, este sentimentul c fr el sau ea nu putem tri, separarea (desprţirea) ar putea provoca trirea unor sentimente de chin, de reale necazuri dar cu anticiparea dorinţei de reunire imperioas, reunire care este perceput ca un sentiment de extaz, de euforie, pace şi mulţumire sufleteasc.
Pe de alt parte, camaraderia reprezint afecţiune prieteneasc şi ataşament puternic faţ de cineva. Este limitativ şi periculos metodologic s abordm ndrgostiţii ca fiind doar adolescenţii şi tinerii cstoriţi; fenomenul exist şi la persoane cstorite dar şi la cuplul de vrstnici.
Spre deosebire de „Dragostea ptimaş" care este o floare rar şi fragil, afecţiunea camaradereasc este mult mai rezistent şi poate rezista ntreaga viaţ.
E.Walster & G.Walster (1978) au concluzii mult mai optimiste dup studierea unor fenomene privind dragostea, patima, romantismul şi camaraderia la trei tipuri de cupluri:
a) cuplul care rezist n timp pe baz de prietenie
b) cuplul de logodnici
c) femei ntre 60-80 de ani.
Autorii au gsit c raporturile ntre dragoste şi prietenie se pstreaz la un nivel relativ de sinceritate faţ de un nivel mediu care exist n ambele tipuri de triri, ntr-o perspectiv de timp mai mare.
Argyle & Henderson (1985) trec n revist extrem de multe cercetri privind dragostea şi ncearc sugestii pentru reguli bine motivate şi susţinute de deprinderi (abilitţi) de tip interrelaţionare.
Fr s dorim ncorsetarea partenerilor, enumerm regulile pentru diferite tipuri de cupluri ca moment de meditaţie pentru subiecţi indiferent de vrst şi sex, dar şi ca model de posibil abordare a unei problematici pentru care nc nu fiinţeaz modele viabile, psihoterapii acceptate de persoane cu probleme intime n acest delicat sector al vieţii psihice.
Reguli pentru cuplurile care rezist n timp
1. Adresaţi-v unul altuia pe numele de botez;
2. Respectaţi unul altuia viaţa particular (intim);
3. Manifestaţi ncredere reciproc;
4. Fiţi punctuali;
5. Uitaţi-v n ochii interlocutorului n timpul conversaţiei;
6. Nu v criticaţi unul pe altul n public;
7. Sprijiniţi-v partenerul mai ales n absenţa acestuia;
8. Pstraţi secretele;
9. Artaţi-v interesul faţ de activitatea psihic a celuilalt;
10. Fiţi corecţi şi credincioşi unul faţ de cellalt;
11. Transmiteţi veştile bune;
12. Oferiţi-v unul altuia cadouri cu ocazia aniversrilor;
13. Toleraţi-v unul altuia prietenii;
14. Oferiţi cadouri, recompense şi favoruri;
15. Imaginaţi surprize plcute celuilalt.
Uneori persoanele care alctuiesc astfel de cupluri şi care rezist n timp au expectaţii mai mici, alteori mai mari n cuplurile de logodnici ori n cuplurile de cstoriţi.
Cei care convieţuiesc fr s fie cstoriţi se apropie ca expectaţii şi comportament de cuplurile de tip camaraderie, iar relaţiile din astfel de cupluri pot fi similare, uneori cu alte conduite de tip agresiv, conflictual.
Tiparele de conduit n cupluri sunt de asemenea foarte dinamice, observndu-se o evoluţie spre nou, deschidere şi iniţiativ personal n detrimentul altor conduite, dup anii 1950.
Brbaţii care atrag datorit aspectului fizic sunt mai insistenţi şi cu abilitţi sociale. Femeile care atrag datorit aspectului fizic sunt, n genere, mai puţin competente şi mai puţin pricepute social; ele nu au nevoie de abilitţi speciale pentru c se accept de obicei c iniţiativele faţ de ele le au brbaţii.
S-a constatat c tinerii, ori persoanele din cuplurile desfcute prin divorţ, sunt n situaţia de a accepta compromisuri. Pe de o parte ei au nevoie de autonomie şi independenţa omului singur, pe de alt parte doresc intimitate sexual şi companie afectiv ca n cadrul cstoriei. Convieţuirea, care are la baz obişnuinţa pare s fie singura form care ofer o combinaţie a calitţilor individuale diferite ale celor doi parteneri.
n perioada 1930-1945, ntr-o serie de ţri nordice şi vest-europene, se practica aşa-numita "cstorie de prob" („trial marriage") ntlnit mai ales n rndul femeilor singure, mai mari de 25 de ani sau dintre cele divorţate. n Anglia, femeile cu situaţie material modest spunea despre ele c sunt cstorite, ele fiind doar ntr-un cuplu de convieţuire. Oricum, dup Newcomb, M.D. (1981), Rosenblatt P.C. şi Bud L.G. (1975), se consider c exist o creştere evident, statistic, n ultimii 20 de ani a procentajului de cupluri care au convieţuit naintea cstoriei n Marea Britanie.
Pe populaţie studenţeasc american, Hill,Rubin & Peplau (1976) gsesc 45% dintre cuplurile premaritale dup doi ani de convieţuire desfiinţate, gsesc ruperea relaţiilor. Exist n astfel de cupluri lipsa unor angajamente privind mariajul, dar şi investiţii de timp, de bani, frica de a pierde relaţia ca şi conştientizarea nerespectrii unor reguli tradiţionale (chiar nclcarea lor). Statistic, se rezist 15-26 de ani ntr-o astfel de convieţuire cu reguli puţine, dar cu altele cerute de non-conformismul partenerilor.
Reguli pentru convieţuire
1. Artaţi-v unul altuia ncredere;
2. Respectaţi-v intimitatea;
3. Oferiţi-v ajutor afectiv (emoţional);
4. Adresaţi-v unul altuia pe numele de botez;
5. Fiţi corecţi şi credincioşi unul altuia;
6. Contribuiţi la cheltuielile casei (apartamentului);
7. Ajutaţi alte persoane cnd sunt bolnave;
8. Manifestaţi-v interesul pentru activitatea zilnic a celuilalt;
9. Nu v criticaţi unul pe altul cnd sunteţi mpreun n public;
10. Priviţi-v n ochi, unul pe altul, n timpul conversaţiei;
11. Apraţi cealalt persoan n absenţa ei (lui);
12. Fiţi tolerant unul cu prietenii celuilalt;
13. Cereţi sfaturi personale;
14. Pstraţi secretele;
15. Comunicaţi partenerului sentimentele şi problemele personale;
16. Scrieţi felicitri şi oferiţi cadouri partenerului n ziua de naştere;
17. Nu fiţi pislogi;
18. mprtşiţi partenerului prerile personale despre religie, politic, concepţia de viaţ;
19. Informaţi-v partenerul despre intenţiile de perspectiv;
20. Comunicaţi-v zilnic programul de activitţi personale.
Cu sau fr existenţa regulilor, oamenii se vor ndrgosti, vor suferi, vor fi fericiţi, se vor cstori, vor avea copii şi ciclurile afective şi biologice ale vieţii nu vor deveni fixe. n toate etapele pe care le traverseaz subiectul uman este prezent o participare afectiv, social, biologic şi, oricum, are loc o comunicare psihologic. Diferenţele mari n explicarea dragostei, a camaraderiei, a implicaţiilor cstoriei şi a responsabilitţilor de rol şi statut n familie fac din aceast „boal" ceva necesar. Ataşamentul intrafamilial, nevoia de prietenie, nevoia de a comunica ntre sexe şi vrste diferite nu elimin aspectul istoric al dragostei şi cstoriei.
Indisolubil legat de aspectul psihosocial al dragostei, mariajului şi ntemeierii familiei este cel biologic, dar nu crucial. Se spune c abilitatea (capacitatea, deprinderea) pentru dragostea sexual poate fi nvţat nc din copilrie. De aceea, ataşamentul intim, prietenia, cooperarea ntre prinţi şi copii este un model bazal pentru compor-tamentul sexual ulterior al tinerei generaţii. Cstoria nseamn un tip social de relaţii, nseamn o interrelaţionare foarte intens, este o interrelaţie sexual, care mbrac mai multe aspecte ale vieţii tinznd s devin permanent. Deşi mariajul a deczut ca popularitate, n Marea Britanie 92% din persoane sunt cstorite!
Nu ne propunem o prezentare a rolurilor femeii şi brbatului ntr-un mariaj, nici a etapelor acestui "contract". Dorim s subliniem c diferenţieri exist att din perspectiv psiho-social (rol şi statut), din perspectiv istoric şi biologic (accepţia egalitţii ntre sexe, drepturi şi implicaţii pentru familie şi copii). Mai sunt semnalate diferenţieri n conduita cuplului cnd sunt diferenţe foarte mari de educaţie, de instruire (mai ales cnd nivelul instrucţiei femeii l depşeşte pe cel al brbatului). n toat aceast etap a vieţii care este cstoria au fost studiate cupluri cstorite - fericite, cupluri cstorite - nefericite, probleme care determin acestea, cauzalitatea conflictelor maritale, deficienţele n comunicarea intrafamilial de multe ori generat de violenţ, infantilism, lipsa unor modele solide de conduit pariental.
Generic putem afirma c soţii şi relaţiile dintre ei n cadrul cstoriei sunt abordate prin prisma familiei n timp ce relaţiile de cuplu ntre tineri, ntre persoane divorţate, ntre persoane vrstnice, ntre persoane necstorite sunt abordate din perspectiva balanţei:
expectaţii - dorinţe - posibilitţi.
Reguli pentru ambii soţi
1. Artaţi-v suportul afectiv;
2. Comportaţi-v corect, fiţi credincioşi;
3. Creaţi o atmosfer armonioas de familie;
4. Respectaţi intimitatea partenerului;
5. Pstraţi cu stricteţe secretele;
6. Nu ntrerupeţi legturile sexuale cu soţul (soţia);
7. Oferiţi cadouri, complimente, favoruri;
8. Sprijiniţi-v soţul (soţia) chiar cnd este absent ();
9. Vorbiţi cu partenerul (a) despre problemele sexuale;
10. Comunicaţi partenerului (ei) sentimentele intime;
11. Informaţi partenerul despre programul zilnic;
12. Artaţi toleranţ faţ de prietenii soţului (soţiei);
13. Nu v criticaţi partenerul (a) n public;
14. Cereţi sfaturi personale pentru a v flata partenerul;
15. Vorbiţi cu partenerul despre viaţ, moarte, religie, politic;
16. Priviţi partenerul n ochi n timpul convorbirii;
17. Dezvluiţi soţului (soţiei) problemele financiare;
18. Comunicaţi cu partenerul prin mijloace verbale şi non-verbale;
19. Artaţi-v afecţiunea pentru partener n public;
20. Ajutaţi-v material soţul(soţia).
 
Reguli adugate pentru soţ    Reguli adugate pentru soţie
* Artaţi-v amabil chiar cnd sunteţi suprat.
* Cnd nu v nţelegeţi cu soţia cercetaţi familia acesteia;
* Manifestaţi interes deosebit pentru activitţile cotidiene ale soţiei;
* Consideraţi-v responsabil pentru problemele de regie ale casei;
* Oferiţi-v sprijin material dup ce v-aţi desprţit.     * Nu fiţi pisloag;
* Artaţi-v amabil chiar cnd sunteţi suprat.
 

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica