Deontologia functionarului public

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Un alt obiectiv al cercetarii noastre, menÅ£ionat ÅŸi în paragrafele anterioare, se bazează pe fundamentul real în care membrii echipei, pe baza cercetării, fie directă în instituÅ£ii publice specifice fie indirectă, consultând articole din presa, studii de caz, cărÅ£i de specialitate, vor observa modul de aplicare efectiv a prevederilor deontologice cuprinse în cele două documente...

Prevederi deontologice cuprinse �n Statut şi �n Codul de Conduită

I. INTRODUCERE

         Partea introductivă a proiectului nostru va evidenţia, �n primul r�nd, modalitatea de abordare a acestuia, g�ndită de noi sub forma unei cercetari �n urma căreia sperăm să evidenţiem, baz�ndu-ne pe o analiza obiectivă, cum se reflectă �n practică, prevederile deontologice cuprinse �n Statutul Funcţionarilor Publici dar şi-n Codul de Conduită. De asemenea un punct important al proiectului nostru �l reprezintă şi redarea principalelor caracteristici ale celor două acte normative de maximă imporanţă pentru conduita funcţionarilor publici dar şi analiza principalelor prevederi pe care acestea le conţin.

a) Abordare şi metodologie

         Referatul va fi abordat, aşadar, din prisma unei metodologii ce vizează o analiză comparativă �ntre prevederile deontologice cuprinse �n documentele sus-enumerate şi care sunt importante dar şi relevante at�t pentru studiul comportamentului funcţionarilor publici c�t şi a drepturilor şi �ndatoririlor acestora, şi modul �n care ele se aplică �n practică. Mai exact �n ce masură funcţionarii care lucrează �n administraţia publică respectă prevederile cuprinse �n Legea 188/1999, ce face referire la Statutul funcţionarilor publici, lu�nd �n considerare şi conţinutul stabilit �n Codul de Conduită al acestora.

         Ne propunem prin �ntocmirea acestui proiect să redăm printr-o viziune realistă şi bazată pe documente dar şi situaţii concrete (gen observarea directa a comportamentului funcţionarilor prin interacţiunea directă cu aceştia, �n cadrul unor anumite instituţii publice) elemente ce ţin de conduita funcţionarilor publici. Pentru sublinierea acestui aspect vom face referire şi la perioada �n care studenţii au efectuat un stagiu de practică �n cadrul instituţiilor �n care au fost repartizaţi de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Perioada de practică a fost un bun prilej pentru noi, studenţii de a interacţiona cu angajaţii instituţiilor respective, şi de aceea, pe baza prevederilor din Lege şi Cod, la care se vor adăuga şi părerile noastre subiective formate �n urma colaborării cu aceştia vom putea contura o scurtă analiză care să reflecte �n ce măsură conduita acestora se armonizează sau corespunde cu cea impusă de Cod.

         Pentru ca proiectul nostru să se �ncadreze �n liniile unei analize c�t mai obiective şi realiste vom ţine cont �n primul r�nd, �n realizarea lui de principalele aspecte prevăzute de Legea 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici şi de Codul de Conduită al funcţionarilor publici.

b)Obiective

         �n realizarea proiectului nostru se impune să conturăm şi c�teva obiective pe care urmează să le atingem.

         Vom �ncepe cu prezentarea unui mic istoric al celor două documente, �n care se vor regăsi aspecte ce ţin at�t de data apariţiei c�t şi a importanţei prevederilor cuprinse �n Statut şi �n Codul de Conduită. 

          �n continuare, vom realiza distincţia �ntre cele două documente a căror caracter se distinge clar prin faptul că �n Statut, pe l�ngă prevederile referitoare la conduita funcţionarilor sunt inserate şi elemente generale cu privire la drepturile şi obligaţiile acestora, mai precis se pune accent pe raporturile juridice care au loc �ntre funcţionarii publici şi autorităţile administraţiei publice locale sau centrale şi care sunt denumite raporturi de serviciu. Se impune aşadar sublinierea acestei distincţii şi axarea apoi strict asupra prevederilor cuprinse �n cele două documente.

         Pentru mai buna conturare a acestei distincţii, �n conţinutul proiectului vom realiza nişte comentarii amănunţite a prevederilor cuprinse �n cele două documente de o reală importanţă pentru tematica noastră. Această analiză amănunţită a prevederilor este importantă nu numai pentru evidenţierea distincţiilor �ntre aspectele conţinute de Statutul Funcţionarilor Publici şi cele ale Codului de Conduită dar şi pentru familiarizarea cu  aceste prevederi legislative şi stabilirea coordonatelor �ntre pura teoretizare a acestora şi aplicarea lor concretă.

         Un alt obiectiv al cercetarii noastre, menţionat şi �n paragrafele anterioare, se bazează pe fundamentul real �n care membrii echipei, pe baza cercetării, fie directă �n instituţii publice specifice fie indirectă, consult�nd articole din presa, studii de caz, cărţi de specialitate, vor observa modul de aplicare efectiv a prevederilor deontologice cuprinse �n cele două documente.

         Observarea aplicării prevederilor din Statut se poate baza şi pe lecturarea unor acte specifice, a unor studii de specialitate, articole din presă care evidenţiază comportamentul funcţionarilor publici.

         Rezum�nd toate aceste idei putem spune că obiectivul major pe care ne propunem să-l atingem prin prezenta lucrare este să expunem publicului, �ntr-o manieră clară şi realistă prevederile deontologice descrise �n cele două legi şi modul �n care ele sunt aplicate de funcţionarii din administraţia publică rom�nească.

c) Sursele de documentare

         C�t priveşte sursele de documentare acestea vor fi de mai multe tipuri. �n primul r�nd, vom avea �n vedere legislaţia care se reflectă �n Legea nr. 7/2004 cu prevederile şi completările ulterioare (Codul de Conduită) şi Legea 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici. �n Statutul Funcţionarilor Publici sunt reglementate două mari aspecte. �n primul r�nd regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală, mai precis raporturile de serviciu ale acestora. �n al doilea r�nd, Legea 188/1999 are ca scop şi asigurarea, �n conformitate cu dispoziţiile acesteia, a unui serviciu stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, �n interesul cetăţenilor precum şi al autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia centrală şi locală.

         Referitor la Legea 7/2004, aceasta priveşte strict normele de conduită profesională a funcţionarilor publici. Aşa cum este clar precizat �n lege, normele de conduită profesională prevăzute de Codul de conduită sunt obligatorii pentru funcţionarii publici, precum şi pentru persoanele care ocupă temporar o funcţie publică, din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.

         De asemenea �n documentarea noastră vom folosi pe l�ngă sursele legislative şi sursele electronice şi studiile, rapoartele şi cercetarile. Urmează ca pe baza căutarilor realizate pe internet să găsim cazuri concrete ale aplicării prevederilor prevăzute �n cele două acte legislative. O bună sursă de informare o reprezintă articolele din presă care relevă de multe ori �ncălcări ale legii realizate de funcţionarii publici. Ne referim aici la celebrele cazuri de luare de mită, comportamentele inadecvate la adresa cetăţenilor şi alte aspecte ce pot viza �ncălcări ale raporturilor de serviciu. Despre acestea urmează să vorbim mai pe larg �n conţinutul propriu-zis al referatului.

         �n ceea ce priveşte cărţile de specialitate, vom face referire �n proiectul nostru la lucrarile unor autori precum Verginia Verdinaş av�nd ca suport informativ cartea acesteia „Statutul funcţionarilor publici”, la tratatul de drept admnistrativ al Profesorului Ion Alexandru intitulat „Drept Administrativ” şi la notitele din suportul de curs cu privire la Deontologia funcţionarului public.

categoriile de profesionişti, codurile �n sine fiind instrumente de reglementare. Ele sunt inspirate de considerente morale, iar consfinţirea acestora este inspirata de lege.

II) DEFINIREA CONCEPTELOR UTILIZATE[1]

         �n continuare vom defini conceptele şi noţiunile �n sensul �n care intenţionăm să le utilizam �n prezenta lucrare:

Abatere - orice  �ndepărtare de la o regulă, normă de conduită sau direcţie prestabilită.

Abatere administrativă - fapta ilicită a persoanei care �ncalcă normele de procedură, comite fapte sau emite acte administrative neconforme cu normele dreptului administrativ.

Abatere disciplinară - forma de abatere administrativă manifestată prin fapta ilicită comisă de către o persoană care are calitatea de salariat �n legătură cu sarcinile sale de serviciu. Abaterile disciplinare sunt sancţionate �n funcţie de gravitatea  lor (măsura �n care afectează  instituţia) şi caracterul repetat al faptelor.

Abuz de drept - forma ilicită de exercitare a unui drept subiectiv de către o persoană, av�nd ca scop prejudicierea intereselor altor persoane.

Abuzul  de putere - reprezintă fapta persoanei care a fost investită  cu o funcţie publică, dar a fost folosită dincolo de limitele stabilite prin actul de investitură. Actul unei autorităţi sau instituţiilor publice prin care  �ncalcă competenţa, ori  regulile de funcţionare stabilite prin lege.

Acord - act administrativ prin care se exprimă manifestarea unilaterală de voinţă a mai multor autorităţi publice de a se asocia, de a colabora sau de a coopera �n scopul realizării unui obiectiv de interes comun.

Actul administrativ - manifestarea unilaterală  de  voinţă a unei autorităţi a  administraţiei publice cu scopul  de  a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice �n regim de putere publică. Actele administrative pot avea caracter intern, produc efecte �n  interiorul instituţiilor sistemelor administrative sau extern, produc efecte �n  afara sistemului.

Act normativ - actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală.

Administraţia publică - folosirea teoriilor şi proceselor manageriale, politice şi juridice �n vederea realizării mandatelor guvernării legislative, executive şi judecătoreşti, pentru a asigura reglementările şi serviciile pentru societate �n ansamblu, c�t şi pentru segmentele acesteia.

Angajament – actul prin care se constituie o anumită obligaţie �n raport cu terţii, ansamblul obligaţiilor contractate care nu au fost �ncă executate; actul prin care o autoritate publică creează sau constată o obligaţie ce urmează a se stinge prin plata ulterior �ncheierii actului.

Aprobare – este o condiţie de valabilitate a actului administrativ atunci c�nd legea prevede confirmarea lui de către o autoritate publică ierarhic superioară.

Autonomie locală – dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, �n numele şi �n interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice.

Autoritate publică - este reprezentată de orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, �n regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Avansare – procedura după care funcţionarul public trece de la un grad/treaptă profesională la alt grad/treaptă �n cadrul aceleiaşi funcţii sau de la o funcţie inferioară la una superioară.

Avizul – reprezintă opinia de specialitate, solicitată de autoritatea administrativă competentă să emite/adopte actul administrativ, cu privire la necesitatea şi oportunitatea emiterii/adoptării şi la conţinutul actului.

Codul – desemnează normele, principiile şi valorile specifice funcţionarilor publici sau, altfel spus, ale deontologiei profesionale.

Colaborare -  prin raportul de colaborare se definesc relaţiile dintre doua autorităţi ale administraţiei bazate pe egalitate �n scopul producerii unor fapte sau emiterii unor acte administrative.

Competenţa - capacitatea unei persoane de a realiza �n mod corespunzător şi cu eficienţa maximă, sarcinile care �i revin, tot ea fiind cea care generează performanţa, respectiv productivitatea şi eficacitatea.

Compartiment – noţiunea desemnează un sector de activitate, din cadrul unei instituţii.

Concurs – forma principală de recrutare a funcţionarilor publici prin verificarea pregătirii acestora �n domeniul �n care urmează să-şi exercite atribuţiile.

Conflict de interese - acea situaţie sau �mprejurare �n care interesul personal, direct sau indirect, al funcţionarului public contravine interesului public, astfel �nc�t afectează sau ar putea afecta independenţa si imparţialitatea sa in luarea deciziilor ori �ndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a �ndatoririlor care ii revin �n exercitarea funcţiei publice deţinute.

Conformitate – reprezintă una dintre condiţiile valabilităţii actului, şi anume concordanţa conţinutului cu legile sau alte acte normative.

Control – se utilizează pentru a defini un atribut informaţional al conducerii, o formă de transmitere a informaţiei de către autoritatea de decizie.

Datorie publică – reprezintă obligaţiile de plată angajate de o autoritate a administraţiei publice locale pe baza de acorduri sau contract de �mprumut cu un creditor persoană fizică sau juridică.

Decizie – hotăr�re luata de către o autoritate administrativă ierarhic superioară asupra celor aflaţi �n subordine.

Decizie administrativă – specie a genului deciziei manageriale caracterizată prin faptul că hotăr�rea adoptată aparţine unei autorităţi a administraţiei publice, are ca obiect organizarea executării şi executarea �n concret a legilor, �mbracă forma actului scris şi produce efecte juridice �n regim de putere publică.

Deontologia - reprezintă ansamblul normelor care conturează un anumit tip de comportament profesional sau privat.

[1] Anton P. Parlagi, Dictionar de administratie publica, Editura economica, editia a 2-a