1

Prevederi deontologice cuprinse în Statut şi în Codul de Conduită

I. INTRODUCERE

         Partea introductivă a proiectului nostru va evidenţia, în primul rând, modalitatea de abordare a acestuia, gândită de noi sub forma unei cercetari în urma căreia sperăm să evidenţiem, bazându-ne pe o analiza obiectivă, cum se reflectă în practică, prevederile deontologice cuprinse în Statutul Funcţionarilor Publici dar şi-n Codul de Conduită. De asemenea un punct important al proiectului nostru îl reprezintă şi redarea principalelor caracteristici ale celor două acte normative de maximă imporanţă pentru conduita funcţionarilor publici dar şi analiza principalelor prevederi pe care acestea le conţin.

a) Abordare şi metodologie

         Referatul va fi abordat, aşadar, din prisma unei metodologii ce vizează o analiză comparativă între prevederile deontologice cuprinse în documentele sus-enumerate şi care sunt importante dar şi relevante atât pentru studiul comportamentului funcţionarilor publici cât şi a drepturilor şi îndatoririlor acestora, şi modul în care ele se aplică în practică. Mai exact în ce masură funcţionarii care lucrează în administraţia publică respectă prevederile cuprinse în Legea 188/1999, ce face referire la Statutul funcţionarilor publici, luând în considerare şi conţinutul stabilit în Codul de Conduită al acestora.

         Ne propunem prin întocmirea acestui proiect să redăm printr-o viziune realistă şi bazată pe documente dar şi situaţii concrete (gen observarea directa a comportamentului funcţionarilor prin interacţiunea directă cu aceştia, în cadrul unor anumite instituţii publice) elemente ce ţin de conduita funcţionarilor publici. Pentru sublinierea acestui aspect vom face referire şi la perioada în care studenţii au efectuat un stagiu de practică în cadrul instituţiilor în care au fost repartizaţi de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Perioada de practică a fost un bun prilej pentru noi, studenţii de a interacţiona cu angajaţii instituţiilor respective, şi de aceea, pe baza prevederilor din Lege şi Cod, la care se vor adăuga şi părerile noastre subiective formate în urma colaborării cu aceştia vom putea contura o scurtă analiză care să reflecte în ce măsură conduita acestora se armonizează sau corespunde cu cea impusă de Cod.

         Pentru ca proiectul nostru să se încadreze în liniile unei analize cât mai obiective şi realiste vom ţine cont în primul rând, în realizarea lui de principalele aspecte prevăzute de Legea 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici şi de Codul de Conduită al funcţionarilor publici.

b)Obiective

         În realizarea proiectului nostru se impune să conturăm şi câteva obiective pe care urmează să le atingem.

         Vom începe cu prezentarea unui mic istoric al celor două documente, în care se vor regăsi aspecte ce ţin atât de data apariţiei cât şi a importanţei prevederilor cuprinse în Statut şi în Codul de Conduită. 

          În continuare, vom realiza distincţia între cele două documente a căror caracter se distinge clar prin faptul că în Statut, pe lângă prevederile referitoare la conduita funcţionarilor sunt inserate şi elemente generale cu privire la drepturile şi obligaţiile acestora, mai precis se pune accent pe raporturile juridice care au loc între funcţionarii publici şi autorităţile administraţiei publice locale sau centrale şi care sunt denumite raporturi de serviciu. Se impune aşadar sublinierea acestei distincţii şi axarea apoi strict asupra prevederilor cuprinse în cele două documente.

         Pentru mai buna conturare a acestei distincţii, în conţinutul proiectului vom realiza nişte comentarii amănunţite a prevederilor cuprinse în cele două documente de o reală importanţă pentru tematica noastră. Această analiză amănunţită a prevederilor este importantă nu numai pentru evidenţierea distincţiilor între aspectele conţinute de Statutul Funcţionarilor Publici şi cele ale Codului de Conduită dar şi pentru familiarizarea cu  aceste prevederi legislative şi stabilirea coordonatelor între pura teoretizare a acestora şi aplicarea lor concretă.

         Un alt obiectiv al cercetarii noastre, menţionat şi în paragrafele anterioare, se bazează pe fundamentul real în care membrii echipei, pe baza cercetării, fie directă în instituţii publice specifice fie indirectă, consultând articole din presa, studii de caz, cărţi de specialitate, vor observa modul de aplicare efectiv a prevederilor deontologice cuprinse în cele două documente.

         Observarea aplicării prevederilor din Statut se poate baza şi pe lecturarea unor acte specifice, a unor studii de specialitate, articole din presă care evidenţiază comportamentul funcţionarilor publici.

         Rezumând toate aceste idei putem spune că obiectivul major pe care ne propunem să-l atingem prin prezenta lucrare este să expunem publicului, într-o manieră clară şi realistă prevederile deontologice descrise în cele două legi şi modul în care ele sunt aplicate de funcţionarii din administraţia publică românească.

c) Sursele de documentare

         Cât priveşte sursele de documentare acestea vor fi de mai multe tipuri. În primul rând, vom avea în vedere legislaţia care se reflectă în Legea nr. 7/2004 cu prevederile şi completările ulterioare (Codul de Conduită) şi Legea 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici. În Statutul Funcţionarilor Publici sunt reglementate două mari aspecte. În primul rând regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală, mai precis raporturile de serviciu ale acestora. În al doilea rând, Legea 188/1999 are ca scop şi asigurarea, în conformitate cu dispoziţiile acesteia, a unui serviciu stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, în interesul cetăţenilor precum şi al autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia centrală şi locală.

         Referitor la Legea 7/2004, aceasta priveşte strict normele de conduită profesională a funcţionarilor publici. Aşa cum este clar precizat în lege, normele de conduită profesională prevăzute de Codul de conduită sunt obligatorii pentru funcţionarii publici, precum şi pentru persoanele care ocupă temporar o funcţie publică, din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.

         De asemenea în documentarea noastră vom folosi pe lângă sursele legislative şi sursele electronice şi studiile, rapoartele şi cercetarile. Urmează ca pe baza căutarilor realizate pe internet să găsim cazuri concrete ale aplicării prevederilor prevăzute în cele două acte legislative. O bună sursă de informare o reprezintă articolele din presă care relevă de multe ori încălcări ale legii realizate de funcţionarii publici. Ne referim aici la celebrele cazuri de luare de mită, comportamentele inadecvate la adresa cetăţenilor şi alte aspecte ce pot viza încălcări ale raporturilor de serviciu. Despre acestea urmează să vorbim mai pe larg în conţinutul propriu-zis al referatului.

         În ceea ce priveşte cărţile de specialitate, vom face referire în proiectul nostru la lucrarile unor autori precum Verginia Verdinaş având ca suport informativ cartea acesteia „Statutul funcţionarilor publici”, la tratatul de drept admnistrativ al Profesorului Ion Alexandru intitulat „Drept Administrativ” şi la notitele din suportul de curs cu privire la Deontologia funcţionarului public.

categoriile de profesionişti, codurile în sine fiind instrumente de reglementare. Ele sunt inspirate de considerente morale, iar consfinţirea acestora este inspirata de lege.

II) DEFINIREA CONCEPTELOR UTILIZATE[1]

         În continuare vom defini conceptele şi noţiunile în sensul în care intenţionăm să le utilizam în prezenta lucrare:

Abatere - orice  îndepărtare de la o regulă, normă de conduită sau direcţie prestabilită.

Abatere administrativă - fapta ilicită a persoanei care încalcă normele de procedură, comite fapte sau emite acte administrative neconforme cu normele dreptului administrativ.

Abatere disciplinară - forma de abatere administrativă manifestată prin fapta ilicită comisă de către o persoană care are calitatea de salariat în legătură cu sarcinile sale de serviciu. Abaterile disciplinare sunt sancţionate în funcţie de gravitatea  lor (măsura în care afectează  instituţia) şi caracterul repetat al faptelor.

Abuz de drept - forma ilicită de exercitare a unui drept subiectiv de către o persoană, având ca scop prejudicierea intereselor altor persoane.

Abuzul  de putere - reprezintă fapta persoanei care a fost investită  cu o funcţie publică, dar a fost folosită dincolo de limitele stabilite prin actul de investitură. Actul unei autorităţi sau instituţiilor publice prin care  încalcă competenţa, ori  regulile de funcţionare stabilite prin lege.

Acord - act administrativ prin care se exprimă manifestarea unilaterală de voinţă a mai multor autorităţi publice de a se asocia, de a colabora sau de a coopera în scopul realizării unui obiectiv de interes comun.

Actul administrativ - manifestarea unilaterală  de  voinţă a unei autorităţi a  administraţiei publice cu scopul  de  a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice în regim de putere publică. Actele administrative pot avea caracter intern, produc efecte în  interiorul instituţiilor sistemelor administrative sau extern, produc efecte în  afara sistemului.

Act normativ - actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală.

Administraţia publică - folosirea teoriilor şi proceselor manageriale, politice şi juridice în vederea realizării mandatelor guvernării legislative, executive şi judecătoreşti, pentru a asigura reglementările şi serviciile pentru societate în ansamblu, cât şi pentru segmentele acesteia.

Angajament – actul prin care se constituie o anumită obligaţie în raport cu terţii, ansamblul obligaţiilor contractate care nu au fost încă executate; actul prin care o autoritate publică creează sau constată o obligaţie ce urmează a se stinge prin plata ulterior încheierii actului.

Aprobare – este o condiţie de valabilitate a actului administrativ atunci când legea prevede confirmarea lui de către o autoritate publică ierarhic superioară.

Autonomie locală – dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice.

Autoritate publică - este reprezentată de orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Avansare – procedura după care funcţionarul public trece de la un grad/treaptă profesională la alt grad/treaptă în cadrul aceleiaşi funcţii sau de la o funcţie inferioară la una superioară.

Avizul – reprezintă opinia de specialitate, solicitată de autoritatea administrativă competentă să emite/adopte actul administrativ, cu privire la necesitatea şi oportunitatea emiterii/adoptării şi la conţinutul actului.

Codul – desemnează normele, principiile şi valorile specifice funcţionarilor publici sau, altfel spus, ale deontologiei profesionale.

Colaborare -  prin raportul de colaborare se definesc relaţiile dintre doua autorităţi ale administraţiei bazate pe egalitate în scopul producerii unor fapte sau emiterii unor acte administrative.

Competenţa - capacitatea unei persoane de a realiza în mod corespunzător şi cu eficienţa maximă, sarcinile care îi revin, tot ea fiind cea care generează performanţa, respectiv productivitatea şi eficacitatea.

Compartiment – noţiunea desemnează un sector de activitate, din cadrul unei instituţii.

Concurs – forma principală de recrutare a funcţionarilor publici prin verificarea pregătirii acestora în domeniul în care urmează să-şi exercite atribuţiile.

Conflict de interese - acea situaţie sau împrejurare în care interesul personal, direct sau indirect, al funcţionarului public contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta independenţa si imparţialitatea sa in luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a îndatoririlor care ii revin în exercitarea funcţiei publice deţinute.

Conformitate – reprezintă una dintre condiţiile valabilităţii actului, şi anume concordanţa conţinutului cu legile sau alte acte normative.

Control – se utilizează pentru a defini un atribut informaţional al conducerii, o formă de transmitere a informaţiei de către autoritatea de decizie.

Datorie publică – reprezintă obligaţiile de plată angajate de o autoritate a administraţiei publice locale pe baza de acorduri sau contract de împrumut cu un creditor persoană fizică sau juridică.

Decizie – hotărâre luata de către o autoritate administrativă ierarhic superioară asupra celor aflaţi în subordine.

Decizie administrativă – specie a genului deciziei manageriale caracterizată prin faptul că hotărârea adoptată aparţine unei autorităţi a administraţiei publice, are ca obiect organizarea executării şi executarea în concret a legilor, îmbracă forma actului scris şi produce efecte juridice în regim de putere publică.

Deontologia - reprezintă ansamblul normelor care conturează un anumit tip de comportament profesional sau privat.

[1] Anton P. Parlagi, Dictionar de administratie publica, Editura economica, editia a 2-a