Teoria ciclului de viata privind consumul si economisirea

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Teoria ciclului de viata privind consumul si economisirea
Când lucrează ore suplimentare ÅŸi primeÅŸte un salariu mare, trăieÅŸte pe picior mare. Când găseÅŸte greu de lucru, în timpul perioadelor cu cerere scăzu-tă, venitul lui este mic ÅŸi cheltuielile sale trebuie reduse corespunzător. Cheltuielile săptămânale ale acestei persoane sunt direct corelate cu veniturile săptămânale, adică cu venitul curent disponibil .

Teoria ciclului de viaţă privind consumul şi economisirea

Cunoaşterea veniturilor şi a posibilităţilor de transformare a lor în cheltuieli pentru consumul personal şi cheltuieli pentru investiţii reprezintă cheia înţelegerii desfăşurării activităţii agenţilor economici a circuitului economic în cadrul unei economii naţionale.

            Astfel, oamenii pot face două lucruri cu venitul de care dispun. Îl pot cheltui pentru consum sau îl pot economisi . Economiile reprezintă partea neconsumată din venitul disponibil.

1. Funcţia de  consum

Consumul constă din utilizarea de bunuri şi servicii (satisfactori) pentru împlinirea nevoilor subiecţilor şi ale societăţii . El se realizează practic în multiple forme, care se delimitează între ele după mai multe criterii .

După rolul său, se distinge :

Ø  consum intermediar, reprezentat de consumul produselor care servesc la obţinerea altor produse şi se ,,pierd“ prin încorporaerea lor în alte bunuri

Ø  consum final, care constă în consumarea bunurilor care nu mai suportă alte prelucrări sau transformări

După subiecţii consumului final :

Ø  consumul personal sau individual, care cuprinde, la rândul său, consumul de bunuri durabile (îmbrăcăminte, încălţăminte, aparate electrocasnice, mobilă, etc.), consumul de bunuri nondurabile şi consumul de servicii

Ø  consumul public sau guvernamental, reprezentat de consumul instituţiilor publice

Ø  consumul colectiv al unor asociaţii sau organisme neguvernamentale

Ø  consumul social marcat de utilizarea în comun de către grupuri mari de subiecţi a unor infrastructuri colective (spitale, şcoli, muzee, baze sportive, etc.)

După natura bunurilor care fac obiectul consumului :

Ø  consumul de bunuri materiale

Ø  consumul de bunuri spirituale .

După momentul în care are loc consumul :

Ø  consumul permanent, ca cel de bunuri strict necesare

Ø  consumul ocazional, numai în anumite momente

Ø  consumul rar şi foarte rar .

Trebuie să se facă distincţia între consumul final şi consumul intermediar. Prin con-

sum final se înţelege totalitatea cumpărărilor care permit satisfacerea directă a nevoilor  agenţilor economici fără a participa sau a contribui la sporirea producţiei . Opusul aces-tuia, consumul intermediar desemnează consumul efectuat în vederea producerii de bu-nuri; consumul intermediar al unui produs desemnează cantitatea din acest produs care dispare, fie prin încorporare în produse mai elaborate (materii prime), fie prin distruge-re în procesul de producţie (cazul energiei) . În continuare prin cuvântul consum se va înţelege consum final .

Economistul-statistician E. Engel a analizat în ultimii ani ai secolului al XIX-lea relaţia dintre venitul disponibil şi consum. Mai exact el a analizat corelaţiile dintre creşterea veniturilor disponibile şi creşterile diferitelor capitole de cheltuieli de consum . El a ajuns la concluzia că pornind de la un anumit nivel al venitului şi pe baza unei anumite creşteri a acestuia (de exemplu 15%), modificările diferitelor articole de cheltuieli de consum vor înregistra următoarele ritmuri şi sensuri :                                                              

ü  cele destinate achiziţionării produselor alimentare sporesc într-o măsură mai mică (de pildă 10%) ceea ce înseamnă că-şi reduc ponderea în totalul cheltuielilor de consum

ü  cheltuielile destinate cumpărării articolelor de îmbrăcăminte şi de încălţăminte cresc în aceeaşi proporţie cu venitul (cu 15%), deci îşi menţin ponderea anterioară

ü  cheltuielile cu locuinţa cresc şi ele cu 15%

ü  cheltuielile pentru asigurarea confortului şi pentru recreere cresc într-o măsură mai mare decât creşte venitul disponibil (cu 20%), sporindu-şi ponderea în total

            Modificările de mai sus s-au produs în ţările dezvoltate economic, însă în ţările pu-ţin dezvoltate ponderea cheltuielilor pentru hrană a sporit considerabil, ajungând la peste 60%  din bugetul mediu de familie .

Pe baza variaţiei venitului disponibil respectiv cea a consumului se pot calcula :

Înclinaţia medie spre consum reprezintă raportul dintre cheltuielile totale de con-sum şi venitul disponibil total : c = C/Yd .Înclinaţia medie spre consum scade pe măsu-ră ce venitul disponibil creşte . 

            Înclinaţia marginală spre consum este raportul dintre modificarea rezultată a consu-mului şi modificarea venitului disponibil : c’ = ΔC/ΔYd . Înclinaţia marginală spre con-sum este constantă .

2. Funcţia de economisire

            Fiecare persoană decide cât de mult să consume şi cât de mult să economisească . Acest lucru este practic dat de împărţrea venitului disponibil între consum şi economii . Deci, o dată ce ştim dependenţa consumului de venitul disponibil, de asemenea, ştim automat dependenţa economiilor de venitul disponibil . Aceste dependenţe sunt ilustrate în următorul tabel :