1

Teoria ciclului de viaţă privind consumul şi economisirea

Cunoaşterea veniturilor şi a posibilităţilor de transformare a lor în cheltuieli pentru consumul personal şi cheltuieli pentru investiţii reprezintă cheia înţelegerii desfăşurării activităţii agenţilor economici a circuitului economic în cadrul unei economii naţionale.

            Astfel, oamenii pot face două lucruri cu venitul de care dispun. Îl pot cheltui pentru consum sau îl pot economisi . Economiile reprezintă partea neconsumată din venitul disponibil.

1. Funcţia de  consum

Consumul constă din utilizarea de bunuri şi servicii (satisfactori) pentru împlinirea nevoilor subiecţilor şi ale societăţii . El se realizează practic în multiple forme, care se delimitează între ele după mai multe criterii .

După rolul său, se distinge :

Ø  consum intermediar, reprezentat de consumul produselor care servesc la obţinerea altor produse şi se ,,pierd“ prin încorporaerea lor în alte bunuri

Ø  consum final, care constă în consumarea bunurilor care nu mai suportă alte prelucrări sau transformări

După subiecţii consumului final :

Ø  consumul personal sau individual, care cuprinde, la rândul său, consumul de bunuri durabile (îmbrăcăminte, încălţăminte, aparate electrocasnice, mobilă, etc.), consumul de bunuri nondurabile şi consumul de servicii

Ø  consumul public sau guvernamental, reprezentat de consumul instituţiilor publice

Ø  consumul colectiv al unor asociaţii sau organisme neguvernamentale

Ø  consumul social marcat de utilizarea în comun de către grupuri mari de subiecţi a unor infrastructuri colective (spitale, şcoli, muzee, baze sportive, etc.)

După natura bunurilor care fac obiectul consumului :

Ø  consumul de bunuri materiale

Ø  consumul de bunuri spirituale .

După momentul în care are loc consumul :

Ø  consumul permanent, ca cel de bunuri strict necesare

Ø  consumul ocazional, numai în anumite momente

Ø  consumul rar şi foarte rar .

Trebuie să se facă distincţia între consumul final şi consumul intermediar. Prin con-

sum final se înţelege totalitatea cumpărărilor care permit satisfacerea directă a nevoilor  agenţilor economici fără a participa sau a contribui la sporirea producţiei . Opusul aces-tuia, consumul intermediar desemnează consumul efectuat în vederea producerii de bu-nuri; consumul intermediar al unui produs desemnează cantitatea din acest produs care dispare, fie prin încorporare în produse mai elaborate (materii prime), fie prin distruge-re în procesul de producţie (cazul energiei) . În continuare prin cuvântul consum se va înţelege consum final .

Economistul-statistician E. Engel a analizat în ultimii ani ai secolului al XIX-lea relaţia dintre venitul disponibil şi consum. Mai exact el a analizat corelaţiile dintre creşterea veniturilor disponibile şi creşterile diferitelor capitole de cheltuieli de consum . El a ajuns la concluzia că pornind de la un anumit nivel al venitului şi pe baza unei anumite creşteri a acestuia (de exemplu 15%), modificările diferitelor articole de cheltuieli de consum vor înregistra următoarele ritmuri şi sensuri :                                                              

ü  cele destinate achiziţionării produselor alimentare sporesc într-o măsură mai mică (de pildă 10%) ceea ce înseamnă că-şi reduc ponderea în totalul cheltuielilor de consum

ü  cheltuielile destinate cumpărării articolelor de îmbrăcăminte şi de încălţăminte cresc în aceeaşi proporţie cu venitul (cu 15%), deci îşi menţin ponderea anterioară

ü  cheltuielile cu locuinţa cresc şi ele cu 15%

ü  cheltuielile pentru asigurarea confortului şi pentru recreere cresc într-o măsură mai mare decât creşte venitul disponibil (cu 20%), sporindu-şi ponderea în total

            Modificările de mai sus s-au produs în ţările dezvoltate economic, însă în ţările pu-ţin dezvoltate ponderea cheltuielilor pentru hrană a sporit considerabil, ajungând la peste 60%  din bugetul mediu de familie .

Pe baza variaţiei venitului disponibil respectiv cea a consumului se pot calcula :

Înclinaţia medie spre consum reprezintă raportul dintre cheltuielile totale de con-sum şi venitul disponibil total : c = C/Yd .Înclinaţia medie spre consum scade pe măsu-ră ce venitul disponibil creşte . 

            Înclinaţia marginală spre consum este raportul dintre modificarea rezultată a consu-mului şi modificarea venitului disponibil : c’ = ΔC/ΔYd . Înclinaţia marginală spre con-sum este constantă .

2. Funcţia de economisire

            Fiecare persoană decide cât de mult să consume şi cât de mult să economisească . Acest lucru este practic dat de împărţrea venitului disponibil între consum şi economii . Deci, o dată ce ştim dependenţa consumului de venitul disponibil, de asemenea, ştim automat dependenţa economiilor de venitul disponibil . Aceste dependenţe sunt ilustrate în următorul tabel :