1
Forme tipologice ale sistemului
economiei de piaţă
Odată cu apariţia diviziunii muncii s-a
produs trecerea de la economia naturală, specifică societăţii
primitive, la
economia de schimb. Economia naturală era acel sistem economic în care
producţia era destinată exclusiv consumului producătorului, în vreme ce
în
economia de schimb producţia este destinată schimbului sau vânzării.
Unii
specialişti consideră că economia de schimb a devenit predominantă abia
în
ultimele două-trei secole. Până la apariţia economiei de schimb
societatea a
experimentat prin următoarele tipuri de economie :
-
economia
naturală
-
economia
de troc
-
economia
feudală
-
economia
închisă
-
economia
ţărilor în dezvoltare şi slab dezvoltate
-
economia
fostelor ţări socialiste
Economia de schimb sau de piaţă reprezintă
o formă moderna a vieţii economice în care oamenii îşi desfăşoară
activitatea
în mod liber, în concordanţă cu favorabilităţile pieţei şi pe baza
respectului
legilor juridice adoptate democratic. În cadrul economiei de schimb
agentul
economic are calitatea de producător-vânzător a unor bunuri
destinateschimbului
şi cea de consumator al unor bunuri produse de alţi agenţi economici
pentru
satisfacerea nevoilor sale.
Economia de piaţă se întemeiază pe
proprietatea privată şi raportul dintre resurse şi trebuinţe, dintre
producţie
şi consum. Ea se autoreglează prin corelaţia cerere-ofertă-preţ
producănd
concurenţă între agenţii economici. În genere piaţa este locul de
întâlnire
dintre oferta producătorilor şi cererea cumpărătorilor. Piaţa însumează
toate
actele de vânzare-cumpărare.
În economia de piaţă statul intervine doar
foarte puţin, la nivel macroeconomic, intervenţia sa limitându-se doar
la
trasarea liniilor orientative ale dezvoltării dar nu prin constrângere,
ci prin
mijloace de stimulare economico-financiare. La nivel microeconomic
fiecare
agent economic îşi elaborează propriul plan de afaceri.
Trăsături ale economiei de piaţă :
-
este
centrul vital al economiei
-
pluralismul
agenţilor economici şi ai centrelor de decizie economică
-
libertatea
de decizie şi de acţiune a agenţilor economici, dar ei îşi asumă
responsabilitatea deciziei lor
-
este
o economie concurenţială
Preţurile
bunurilor economice se stabilesc în mod liber, prin confruntarea
cererii
cu oferta, fără intervenţia statului şi prin înlăturarea politicii
monopoliste.
Preţul este raportul între două cantităţi de bunuri economice propuse
la
schimb. Preţul reprezintă expresia bănească a valorii de schimb. El
exprimă munca încorporată în fiecare
dintre bunurile ce se schimbă.
1
Mobilul
principal al agenţilor economici îl
constituie profitul. Existenţa unei economii de piaţă presupune :
-
existenţa
unui sistem monetar, bancar şi valutar dezvoltat şi stabil
-
existenţa
statului democratic care veghează la aplicarea legilor pieţei şi
funcţionarea normală a mecanismelor economiei de piaţă
În economia de piaţă factorii de producţie
şi bunurile economice realizate se află în proprietatea agenţilor
economici.
Proprietatea exprimă raporturile ce se stabilesc între oameni fată de
bunurile
materiale şi de altă natură, raporturi reglementate de normele sociale
şi
juridice corespunzătoare. Proprietatea conferă deţinătorului
următoarele
drepturi :
-
posesiunea
-
dispoziţia
-
utilizarea
-
uzufructul
Transferarea unor drepturi de
proprietate se face prin închiriere
concesionare sau ipotecare. În economia de piaţă există mai multe forme
de
proprietate :
-
proprietate
privată
-
proprietate
publică
-
proprietate
mixtă
Într-o economie de piaţă proprietatea
privată ocupă locul central, ea este fundamentul liberei iniţiative.
Libera
iniţiativă este expresia libertăţii agenţilor economici de a poseda
bunuri, de
a dispune de ele şi de uzufructul lor. Libera iniţiativă presupune
libertatea
agenţilor economici de a folosi cum cred ei de cuviinţă bunurile aflate
în
proprietatea lor, libertatea deplină în adoptarea deciziilor,
libertatea de a
dezvolta, menţine sau restrânge acţiunile lor, libertatea de a-şi asuma
riscul
pentru tot ceea ce intreprind.
Intreprinderea este o verigă de bază a
economiei de piaţă. Principalele funcţii ale intreprinderii sunt :
-
funcţia
de producţie
-
funcţia
de cercetare-dezvoltare
-
funcţia
comercială
-
funcţia
financiar-contabilă
-
funcţia
de personal
Principalele tipuri de intreprinderi sunt :
-
societatea
în nume colectiv SNC
-
societatea
comercială simplă SCS
-
societatea
comercială pe acţiuni SCA
-
societate
cu răspundere limitată SRL
-
societatea
pe acţiuni
-
regiile
autonome
Economia de piaţă îmbracă particularităţi
diferite de la o ţară la alta, de la o etapă la alta. Ea se
caracterizează prin
:
-
dominarea
proprietăţi private
-
autonomie
şi răspundere decizională a agenţilor
Piaţa este centrul vital al economiei. Prin
intermediul ei se realizează corelaţia dintre producţie şi consum şi se
stabilesc legături între agenţi economici.
Concurenţa este o condiţie a economiei de
piaţă. Economia contemporană este o economie monetară deoarece cea mai
mare
parte a schimburilor se realizează prin intermediul monedei. Preţul
este
stabilit în funcţie de cerere şi ofertă. Bunurile care îmbracă forma de
marfă,
devin bunuri comerciale. Marfa este un bun economic care satisface o
anumită
trebuinţă a omului.
|