1

Forme tipologice ale sistemului economiei de piaţă

    Odată cu apariţia diviziunii muncii s-a produs trecerea de la economia naturală, specifică societăţii primitive, la economia de schimb. Economia naturală era acel sistem economic în care producţia era destinată exclusiv consumului producătorului, în vreme ce în economia de schimb producţia este destinată schimbului sau vânzării. Unii specialişti consideră că economia de schimb a devenit predominantă abia în ultimele două-trei secole. Până la apariţia economiei de schimb societatea a experimentat prin următoarele tipuri de economie :

-          economia naturală

-          economia de troc

-          economia feudală

-          economia închisă

-          economia ţărilor în dezvoltare şi slab dezvoltate

-          economia fostelor ţări socialiste

    Economia de schimb sau de piaţă reprezintă o formă moderna a vieţii economice în care oamenii îşi desfăşoară activitatea în mod liber, în concordanţă cu favorabilităţile pieţei şi pe baza respectului legilor juridice adoptate democratic. În cadrul economiei de schimb agentul economic are calitatea de producător-vânzător a unor bunuri destinateschimbului şi cea de consumator al unor bunuri produse de alţi agenţi economici pentru satisfacerea nevoilor sale.

    Economia de piaţă se întemeiază pe proprietatea privată şi raportul dintre resurse şi trebuinţe, dintre producţie şi consum. Ea se autoreglează prin corelaţia cerere-ofertă-preţ producănd concurenţă între agenţii economici. În genere piaţa este locul de întâlnire dintre oferta producătorilor şi cererea cumpărătorilor. Piaţa însumează toate actele de vânzare-cumpărare.

     În economia de piaţă statul intervine doar foarte puţin, la nivel macroeconomic, intervenţia sa limitându-se doar la trasarea liniilor orientative ale dezvoltării dar nu prin constrângere, ci prin mijloace de stimulare economico-financiare. La nivel microeconomic fiecare agent economic îşi elaborează propriul plan de afaceri.

    Trăsături ale economiei de piaţă :

-          este centrul vital al economiei

-          pluralismul agenţilor economici şi ai centrelor de decizie economică

-          libertatea de decizie şi de acţiune a agenţilor economici, dar ei îşi asumă responsabilitatea deciziei lor

-          este o economie concurenţială

    Preţurile  bunurilor economice se stabilesc în mod liber, prin confruntarea cererii cu oferta, fără intervenţia statului şi prin înlăturarea politicii monopoliste. Preţul este raportul între două cantităţi de bunuri economice propuse la schimb. Preţul reprezintă expresia bănească a valorii de schimb. El exprimă  munca încorporată în fiecare dintre bunurile ce se schimbă.           

    Mobilul principal al agenţilor economici îl constituie profitul. Existenţa unei economii de piaţă presupune :

-          existenţa unui sistem monetar, bancar şi valutar dezvoltat şi stabil

-          existenţa statului democratic care veghează la aplicarea legilor pieţei şi funcţionarea normală a mecanismelor economiei de piaţă

    În economia de piaţă factorii de producţie şi bunurile economice realizate se află în proprietatea agenţilor economici. Proprietatea exprimă raporturile ce se stabilesc între oameni fată de bunurile materiale şi de altă natură, raporturi reglementate de normele sociale şi juridice corespunzătoare. Proprietatea conferă deţinătorului următoarele drepturi :

-          posesiunea

-          dispoziţia

-          utilizarea

-          uzufructul

    Transferarea unor drepturi de proprietate  se face prin închiriere concesionare sau ipotecare. În economia de piaţă există mai multe forme de proprietate :

-          proprietate privată

-          proprietate publică

-          proprietate mixtă

    Într-o economie de piaţă proprietatea privată ocupă locul central, ea este fundamentul liberei iniţiative. Libera iniţiativă este expresia libertăţii agenţilor economici de a poseda bunuri, de a dispune de ele şi de uzufructul lor. Libera iniţiativă presupune libertatea agenţilor economici de a folosi cum cred ei de cuviinţă bunurile aflate în proprietatea lor, libertatea deplină în adoptarea deciziilor, libertatea de a dezvolta, menţine sau restrânge acţiunile lor, libertatea de a-şi asuma riscul pentru tot ceea ce intreprind.

    Intreprinderea este o verigă de bază a economiei de piaţă. Principalele funcţii ale intreprinderii sunt :

-          funcţia de producţie

-          funcţia de cercetare-dezvoltare

-          funcţia comercială

-          funcţia financiar-contabilă

-          funcţia de personal

    Principalele tipuri de intreprinderi sunt :

-          societatea în nume colectiv SNC

-          societatea comercială simplă SCS

-          societatea comercială pe acţiuni SCA

-          societate cu răspundere limitată SRL

-          societatea pe acţiuni

-          regiile autonome

    Economia de piaţă îmbracă particularităţi diferite de la o ţară la alta, de la o etapă la alta. Ea se caracterizează prin :

-          dominarea proprietăţi private

-          autonomie şi răspundere decizională a agenţilor

    Piaţa este centrul vital al economiei. Prin intermediul ei se realizează corelaţia dintre producţie şi consum şi se stabilesc legături între agenţi economici.

    Concurenţa este o condiţie a economiei de piaţă. Economia contemporană este o economie monetară deoarece cea mai mare parte a schimburilor se realizează prin intermediul monedei. Preţul este stabilit în funcţie de cerere şi ofertă. Bunurile care îmbracă forma de marfă, devin bunuri comerciale. Marfa este un bun economic care satisface o anumită trebuinţă a omului.