Fructe si legume .Protectia consumatorilor

Categoria: Referat Economie

Descriere:

b) în lipsa denumirii obiÅŸnuite, prevăzută în situaÅ£ia descrisă la lit. a), denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia ÅŸi, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clară pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului ÅŸi să îl deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;...

Generalitati

Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:

a)denumirea sub care este vândut alimentul;

b) lista cuprinzând ingredientele;

c) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;

d) cantitatea netă pentru alimentele preambalate;

e) data durabilităţii minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limită de consum;

f) condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale;

g) denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului;

în cazul produselor din import se înscriu numele şi sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România;

h) locul de origine sau de provenienţă a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienţa reală a alimentului;

i) instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor;

j) concentraţia alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum;

k) o menţiune care să permită identificarea lotului;

Denumirea sub care este vândut alimentul

(1) Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului final sau agenţilor economici care prepară ori furnizează hrană pentru populaţie este cea prevăzută de reglementările specifice alimentului respectiv, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) în lipsa reglementărilor specifice, denumirea să fie cea obişnuită în România;

b) în lipsa denumirii obişnuite, prevăzută în situaţia descrisă la lit. a), denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia şi, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clară pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului şi să îl deosebească de alte produse cu care ar putea fi confundat;

c) în toate situaţiile însă denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să corespundă naturii, genului, speciei, sortimentului sau proprietăţilor alimentului ori materiilor prime utilizate în fabricaţie;

d) pentru alimentele din import trebuie să se utilizeze denumirea comercială sub care alimentul este fabricat şi comercializat în ţara producătoare. Totodată, în cazul în care prin aplicarea prevederilor prezentelor norme metodologice, în special a art. 5, această denumire nu permite consumatorului cunoaşterea naturii reale a alimentului şi distingerea acestuia de alimente cu care s-ar putea confunda, denumirea comercială să fie însoţită de o altă informaţie descriptivă care să apară în vecinătatea acesteia;

e) în mod excepţional, să nu se utilizeze denumirea comercială din ţara producătoare în cazul în care alimentul importat se diferenţiază în mod esenţial de cel cunoscut de consumator sub această denumire, în ceea ce priveşte compoziţia sau fabricaţia, iar prevederile lit. d) nu sunt suficiente pentru a asigura informarea corectă a acestuia.

(2) Marca de fabrică, marca comercială sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este vândut alimentul.

(3) Denumirea sub care este vândut alimentul trebuie să includă sau să fie însoţită de informaţii privind starea fizică a acestuia ori tratamentele specifice la care a fost supus, ca de exemplu: transformare în pulbere, refrigerare, congelare, afumare, concentrare, dacă omiterea unor astfel de informaţii ar putea crea confuzii în rândul consumatorilor. Produsele care au fost tratate cu radiaţii ionizante trebuie să poarte inscripţionarea: "Tratat prin ionizare" sau "Tratat cu radiaţii ionizante".

(4) Utilizarea de termeni precum: "mod.", "tip", "gen" împreună cu denumirea sub care este vândut alimentul este interzisă.

Ingredientele

(1) Prin ingredient se înţelege orice substanţă, inclusiv aditivii, utilizată la producerea sau la prepararea unui aliment şi care va fi conţinută şi de produsul finit ca atare sau într-o formă modificată.

(2) Atunci când un ingredient al unui aliment este constituit din mai multe ingrediente, acestea sunt considerate ingrediente ale alimentului respectiv.

(3) În sensul prezentelor norme metodologice, nu sunt considerate ingrediente următoarele:

a) componentele unui ingredient care, în cursul procesului de fabricaţie, au fost temporar separate pentru a fi reîncorporate ulterior în produs într-o cantitate care să nu o depăşească pe cea inţială;

b) aditivii a căror prezenţă într-un aliment este datorată exclusiv faptului că au fost conţinuţi în unul sau în mai multe ingrediente ale acestuia şi cu condiţia că aceştia nu îşi mai îndeplinesc funcţia tehnologică în produsul finit;

c) aditivii utilizaţi ca auxiliari tehnologici;

d) substanţele folosite în cantităţi strict necesare ca solvenţi sau ca suport pentru aditivi ori pentru arome.

    (4) Lista cuprinzând ingredientele conţine toate ingredientele din alimente în ordinea descrescătoare a cantităţii, determinată în momentul introducerii în fabricaţie; vitaminele şi mineralele adăugate în alimente se menţionează în lista cuprinzând ingredientele.

 5) Lista cuprinzând ingredientele este precedată de un titlu corespunzător care include menţiunea "Ingrediente", cu următoarele precizări:

 a) apa adăugată şi substanţele volatile vor fi indicate în ordinea greutăţii lor în produsul finit; cantitatea apei adăugate ca ingredient într-un aliment este determinată scăzându-se din cantitatea totală a produsului finit cantitatea totală a celorlalte ingrediente folosite. Se exceptează menţionarea apei în cazul în care cantitatea ei nu depăşeşte 5% din greutatea produsului finit;

b) ingredientele folosite în formă concentrată sau deshidratată şi reconstituite în momentul fabricării pot fi indicate în ordinea ponderală avută înaintea concentrării sau deshidratării lor;

c) în cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, ingredientele pot fi menţionate în ordinea proporţiilor din produsul reconstituit, cu condiţia ca lista cuprinzând ingredientele să fie însoţită de o menţiune, precum: "ingrediente ale produsului reconstituit" sau "ingrediente ale produsului gata de consum";

d) în cazul amestecurilor de fructe sau de legume, în care nici un fruct ori nici o legumă nu predomină cantitativ într-un mod semnificativ, ingredientele se pot înscrie şi în altă ordine, cu condiţia ca lista cuprinzând ingredientele să fie însoţită de expresia "în proporţie variabilă";

e) prevederile lit. d) se aplică şi în cazul mixturilor de condimente sau de plante aromatice.

(6) Ingredientele nu se înscriu în cazul alimentelor menţionate în anexa nr. 1c).

(7) În cazul în care ingredientele se înscriu cu denumirea specifică, descrierea se face în conformitate cu prevederile prezentului articol, cu următoarele precizări:

a) ingredientele care aparţin uneia dintre categoriile prezentate în anexa nr. 1e) şi sunt constituente ale unui alt aliment pot fi indicate numai prin denumirea categoriei respective;

b) ingredientele care aparţin uneia dintre categoriile prevăzute în anexa nr. 1d) se înscriu în listă cu denumirea categoriei, urmată de numele specific sau de codul numeric C.E.; în cazul unui ingredient care aparţine mai multor categorii se indică numai categoria corespunzătoare funcţiei sale principale în cadrul alimentului respectiv;

c) atunci când un ingredient conţine gluten, denumirile "amidon", respectiv "amidon modificat", prevăzute în anexele nr. 1e) şi 1d), se completează prin indicarea originii vegetale a acestuia;

d) indicarea aromelor se face prin menţionarea termenului "aromă/arome" ori a unei denumiri specifice sau printr-o descriere a acestora. Termenul "aromă naturală" sau altă expresie cu aceeaşi semnificaţie se utilizează numai pentru aromele a căror componentă de aromatizare conţine exclusiv substanţele aromatizante şi/sau preparatele aromatizante definite în acte normative specifice. În cazul în care denumirea aromei conţine o referinţă la natura vegetală sau animală ori la originea substanţelor încorporate, termenul "natural" sau altă expresie cu aceeaşi semnificaţie se utilizează numai pentru aroma la care componenta aromatizantă a fost izolată prin procedee fizice corespunzătoare, prin procedee enzimatice sau microbiologice ori prin procedeele de preparare tradiţională a alimentelor obţinute în totalitate sau aproape în totalitate din alimentul sau din sursa aromatizantă respectivă.

(8) Denumirea sub care este vândut un aliment poate fi însoţită de menţionarea unuia sau mai multor ingrediente, dacă acest lucru este prevăzut prin acte normative specifice.

cantitativă în aliment, cu condiţia ca aceasta să fie urmată de enumerarea propriilor ingrediente. Această enumerare nu este obligatorie:

a) în cazul în care ingredientul compus reprezintă mai puţin de 25% din produsul finit; această excepţie nu se aplică în cazul aditivilor, conform prevederilor alin. (3);

b) în cazul în care ingredientul compus este un aliment şi face parte din categoria ingredientelor cuprinse în anexa nr. 1c).

(10) Menţionarea apei nu este necesară în cazul în care ea este folosită în procesul de fabricaţie ca unic mod pentru a permite reconstituirea unui ingredient utilizat sub formă concentrată sau deshidratată ori în cazul în care aceasta serveşte ca mediu lichid, care în mod normal nu poate fi consumat.

Art. 8

(1) Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, exprimată în procente, determinată la momentul introducerii acestora în fabricaţie, se declară în următoarele situaţii:

a) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective apare cu denumirea sub care alimentul este vândut ori este în mod obişnuit asociat cu această denumire de consumator; sau

b) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective este accentuată la etichetare prin cuvinte, desene ori grafice; sau

c) când ingredientul sau categoria de ingrediente respective conferă caracteristici specifice alimentului şi îl diferenţiază de alte produse cu care ar putea fi confundat datorită denumirii sau aspectului său.

(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică:

a) ingredientelor sau categoriilor de ingrediente:

a1) a căror cantitate netă se înscrie pe etichetă, în conformitate cu art. 9 alin. (3); sau

a2) ale căror cantităţi sunt deja stabilite pentru a fi înscrise pe etichete, prin acte normative specifice;

a3) care sunt utilizate în cantităţi mici în scop de aromatizare;

a4) în cazul în care, deşi apar cu denumirea sub care este vândut alimentul, nu influenţează alegerea consumatorului, avându-se în vedere că variaţia în cantitate nu este esenţială pentru a caracteriza alimentul sau nu îl diferenţiază de produsele similare;

b) atunci când prin acte normative specifice se stabileşte în mod precis cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente, fără a impune indicarea acesteia pe etichetă;

c) în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (5) lit. d) şi e).

(3) Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se aplică în cazul menţiunilor referitoare la adaosul de vitamine şi de minerale, atunci când acestea se supun etichetării nutriţionale.

(4) Cantitatea unui ingredient sau a unei categorii de ingrediente se înscrie cu denumirea sub care este vândut alimentul ori în imediata vecinătate a acesteia, sau în lista cuprinzând ingredientele, în continuarea denumirii ingredientului sau a categoriei de ingrediente respective.

(5) În cazul alimentelor care au pierdut din umiditate ca urmare a unor tratamente termice sau a altor tipuri de tratamente la care au fost supuse, cantitatea indicată a unui ingredient sau a ingredientelor, exprimată în procente, se raportează la produsul finit. Atunci când cantitatea unui ingredient sau cantitatea totală a ingredientelor înscrisă prin etichetare depăşeşte 100%, exprimarea procentuală se înlocuieşte cu cea a cantităţii ingredientului/ingredientelor utilizate la obţinerea a 100 grame de produs finit.

(6) Cantitatea ingredientelor volatile se indică corespunzător cantităţii din produsul finit.

(7) Cantitatea de ingrediente, utilizată în formă concentrată sau deshidratată şi reconstituită pe parcursul procesului de fabricaţie, poate fi indicată corespunzător cantităţii dinaintea concentrării ori deshidratării. În cazul alimentelor concentrate sau deshidratate, care urmează să fie reconstituite prin adăugarea apei, cantitatea de ingrediente poate fi indicată corespunzător cantităţii din produsul reconstituit.

(8) Prevederile acestui articol nu exclud aplicarea reglementărilor referitoare la etichetarea nutriţională.

Cantitatea netă

Art. 9

(1) Înscrierea cantităţii nete a alimentelor preambalate se face în unităţi de volum pentru produsele lichide şi în unităţi de masă pentru celelalte produse, utilizându-se, după caz, litrul, centilitrul, mililitrul, kilogramul sau gramul.

(2) a) Prevederile referitoare la indicarea cantităţii nete se aplică şi în cazul în care prin acte normative specifice se impune indicarea cantităţii nominale minime sau medii.

b) În cazul unui ambalaj în care sunt introduse două sau mai multe articole conţinând aceeaşi cantitate din acelaşi produs, ambalate individual, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete conţinute de un ambalaj individual şi a numărului total al acestora. Aceste menţiuni nu sunt obligatorii atunci când numărul total de ambalaje individuale poate fi numărat cu uşurinţă din exterior şi atunci când cel puţin o indicaţie privind cantitatea netă individuală poate fi citită clar din exteriorul produsului.

c) În cazul unui ambalaj în care sunt introduse două sau mai multe produse ambalate individual, care nu sunt considerate unităţi de vânzare, indicarea cantităţii nete se face prin menţionarea cantităţii nete totale şi a numărului total de ambalaje individuale.

(3) a) În cazul alimentelor solide livrate în mediu lichid se indică pe etichetă şi masa netă a componentei solide.

b) Prin mediu lichid se înţelege: apă, soluţii apoase de săruri, saramură, soluţii apoase de acizi alimentari, oţet, soluţii apoase de zahăr sau înlocuitori, sucuri de fructe sau de legume, în cazul fructelor sau legumelor.

c) Substanţele care se constituie ca mediu lichid pot fi singure sau în amestec, ca atare ori congelate, cu condiţia ca acestea să fie numai un element auxiliar al componentei solide şi astfel să nu reprezinte un factor de decizie pentru cumpărător.

(4) Indicarea cantităţii nete nu este obligatorie pentru:

a) alimentele vândute cu bucata, cu condiţia ca numărul de articole să poată fi văzut cu claritate şi să poată fi numărat cu uşurinţă din exteriorul produsului; în caz contrar se indică numărul pe etichetă;

b) alimentele care pot înregistra pierderi considerabile de volum sau de masă şi care sunt vândute la bucată sau cântărite în prezenţa cumpărătorului;

c) alimentele a căror cantitate netă este mai mică de 5 grame sau de 5 mililitri; această prevedere nu se aplică condimentelor şi plantelor aromatice.

SECŢIUNEA a V-a: Data durabilităţii minimale/termenul de valabilitate, condiţii de păstrare, de conservare şi de folosire

Art. 10

(1) Pe eticheta sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către producător data durabilităţii minimale, respectiv data până la care acestea îşi păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare.

(2) Data va fi precedată de menţiunea:

- "A se consuma, de preferinţă, înainte de ... ", dacă în dată este inclusă ziua; sau

- "A se consuma, de preferinţă, până la sfârşitul ... ", dacă se indică luna şi anul sau numai anul.

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt însoţite fie de dată, fie de indicarea locului în care aceasta este înscrisă pe etichetă sau ambalaj. Menţiunile sunt completate, după caz, cu indicarea condiţiilor de păstrare şi conservare ce trebuie respectate pe perioada durabilităţii minimale.

(4) Data se compune din indicarea clară a zilei, lunii şi a anului, într-o formă cronologică necodificată; în cazul alimentelor:

- a căror durabilitate este mai mică de 3 luni, este suficient să se indice ziua şi luna;

- a căror durabilitate este mai mare de 3 luni, dar mai mică de 18 luni, este suficient să se indice luna şi anul;

- a căror durabilitate este mai mare de 18 luni, este suficient să se indice anul.

(5) Se exceptează de la indicarea datei durabilităţii minimale produsele menţionate în anexa nr. 1b).

Art. 11

(1) Pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului data durabilităţii minimale este înlocuită de data limită de consum. Data înscrisă de producător este precedată de menţiunea "expiră la data de ... ", indicându-se în ordine ziua, luna şi eventual anul, în formă necodificată.