1
CUPRINS:
·
Capitolul 1: Imbunatatirea sistemelor de
invatamant
si instruire/calificare
1.1 Dezvoltarea politicilor
1.2 Promovarea
studiului pe termen
lung (permenent)
1.3 Adaptarea la
schimbare
·
Capitolul 2: Politica mai activa
·
Capitolul 3: Ocuparea si folosirea fortei de
munca in
modelele cresterii economice
Dupa o
indelungata perioada de
tranzitie, suntem in masura sa concluzionam ca, in mare parte, vinovat
pentru
situatia de dezechilibru economic in care ne aflam este si lipsa unor
programe
adecvate de sprijinire a somerilor, lipsa unei rigurozitati in ceea ce
priveste
asezarea in pagina a problemelor si gasirea unor rezolvari
corespunzatoare.
Si, poate ca
ar trebui sa incepem tocmai
cu ceea ce fac tarile din Comunitatea Europeana de mult timp: o analiza
cat mai
reala a situatiei si gasirea unor solutii practice. Dar, pana acolo, ne
multumim sa privim diferenta de atitudine…
Adoptarea recenta a unei serii de
masuri privind politica ocuparii fortei de munca:
BELGIA:
Planul global: In cadrul
Planului global ( adoptat la 17 noiembrie 1993 ), referitor la ocuparea
fortei
de munca, la competitivitate si la asigurarile sociale, au fost luate o
serie
de masuri cu privire la piata muncii.
DANEMARCA:
Reforma
pietei muncii: La
mijlocul anului 1993, a fost initiata o reforma a pietei muncii,
aceasta
implicand „activarea” si descentralizarea politicii pietei muncii,
precum si
redistribuirea ocuparii fortei de munca prin anumite intreruperi ale
lucrului.
GERMANIA:
Amendament
la Legea
promovarii ocuparii fortei de munca: Legea promovarii ocuparii
fortei de
munca a fost amendata in aprilie 1994, ca rezultat al schimbarilor
intervenite
in situatia economica si bugetara. Aceasta decurge din masurile
adoptate in
ianuarie 1994.
SPANIA:
In prima
jumatate
a anului 1993, guvernul a prezentat o serie de masuri privind reforma
pietei
muncii. In 1994 au fost adoptate urmatoarele legi privind reforma
pietei
muncii: Legea 10/1994 din 10 mai, privind promovarea ocuparii fortei de
munca
(in vigoare din decembrie 1993, prin procedura de urgenta); Legea
11/1994 din
19 mai, care amendeaza anumite articole din Statutul Lucratorilor;
Legea
14/1994 din 1 iunie, referitoare la firmele care fac angajari temporare.
FRANTA:
La
20.12.1993, adoptarea
de catre Parlament a unei legi pe termen de 5 ani privind munca,
ocuparea
fortei de munca si formarea profesionala. Anterior adoptarii acestei
legi, in
iulie 1993 au fost luate o serie de masuri de urgenta.
IRLANDA:
Adoptarea unui nou
Program privind competitivitatea si munca, pe termen de 3 ani.
Adoptarea unei
serii de masuri/ recomandari derivate din revizuirea politicii
industriale si
raportul grupului operativ pentru intreprinderile mici. Reduceri facute
in
bugetul pe 1994 la capitolele referitoare la asigurarile sociale/
povara
fiscala suportata de cei cu salarii mici.
Demararea
unui nou
program major de ocupare a fortei de
munca la nivelul comunitatilor locale, asigurand oportunitati de
angajare
temporara, combinate cu module de dezvoltare individuala si
profesionala.
ITALIA:
Un
acord intre partenerii
sociali adoptat la 23 iulie 1993 a amendat substantial anumite
practici. Se
asteapta ca noul guvern sa treaca la aplicarea sa.
LUXEMBURG:
Pe
8/03/1994 guvernul a
convenit ca un comitet tripartit de coordonare sa examineze concluziile
Consiliului de la Bruxelles. O serie de masuri au fost propuse si
adoptate de
Camera Deputatilor.
1
PORTUGALIA:
Au fost infiintate trei
grupuri de lucru, cuprinzand reprezentanti ai catorva departamente,
pentru a
examina masurile sugerate de Consiliul European de la Bruxelles. In
luna
decembrie 1993 (Portaria 1324/93) a fost adoptat un set de masuri
(politica
activa de ocupare a fortei de munca, prevenirea si combaterea
somajului, in
special a celui de lunga durata).
Capitolul
1:
Imbunatatirea sistemelor de invatamant
si
instruire/calificare
1.1
Dezvoltarea politicilor
BELGIA:
Descentralizare: Responsabilitatea pentru
continutul
invatamantului si pentru formarea profesionala revine comunitatii;
efectuarea
lor este administrata de organizatii regionale.
Parteneri sociali: Rolul partenerilor sociali in
procesul
de instruire este institutionalizat la nivel federal, regional, zonal
si de
intreprindare. La toate nivelurile, functiile lor constau in fixarea de
obiective, planificarea de finantari si indeplinirea si urmarirea
politicilor
de instruire/calificare.
Sectorul privat: Sectorul privat asigura:
instruire
initiala in sistem de tip allternativ; instruire permanenta a
salariatilor; si
– cu sprijin din fondurile publice – asigura profesori si dotari pentru
invatamantul destinat adultilor si somerilor.
Calitate: Pentru mentinerea calitatii,
se utilizeaza o gama de
masuri, incluzand: cresteri ale nivelurilor de calificare; gasirea unui
serviciu de catre someri, dupa programul de instruire; atestate de
calitate
pentru instructori; si inspectori de invatamant.
DANEMARCA:
Descentralizare: Cadrul general si scopurile
politicii in
domeniu au fost stabilite la nivel national si zonal de catre
comitetele
comerciale; colegiile de formare profesionala si comitetele lor locale
pentru
pregatirea fortei de munca raspund de planificarea si efectuarea
pregatirii.
Parteneri sociali: Rolul partenerilor sociali este
institutionalizat la nivel national, zonal si local, precum si in
cadrul
firmelor. Ei sunt implicati in planificarea,calitatea, continutul
practic al
instruirii, ca si in examinarile din perioada de ucenicie si in
stabilirea
necesitatilor in domeniul calificarii.
Anumite organizatii
de parteneriat social efectueaza, de asemenea, cursuri de invatamant si
de
instruire.
Sectorul privat: Sectorul privat asigura
instruire
initiala si permanenta in sistem alternativ pentru salariati, tineri si
someri.
Calitate: Proiecte elaborate de un centru
national de evaluare
examineaza diferite aspecte ale calitatii invatamantului si instruirii,
cuprinzand: factori obiectivi (de exemplu, procentajul de reusita la
exemene);
organizarea si predarea; si evaluarea utilizatorului. Alte masuri
includ
atestate de calitate pentru cei care se ocupa de instruire.
GERMANIA:
Descentralizare: Pregatirea profesionala
initiala este
repartizata intre doua agentii de instruire (sistem dual): Legea
federala
guverneaza instruirea initiala in cadrul intreprinderii si scolii
profesionale,
iar landurile sunt responsabile pentru scoli. Ocupatiile recunoscute de
stat
(373, in prezent) sunt definite conform necesitatilor pietei muncii, in
stransa
colaborare cu guvernul federal, cu cele ale landurilor si cu parteneri
sociali.
Parteneri sociali: Rolul partenerilor sociali in
politica
de pregatire profesionala este institutionalizat prin participarea
comitetelor
la nivel federal, de land si regional; prin comitete de întreprindere;
in
cadrul firmelor si prin acorduri colective zonale. La toate nivelurile,
functiile lor includ recomandari privind pregatirea si respectarea
cerintelor
referitoare la calitate; continutul si durata instruirii pentru
profesii;
organizarea cursurilor si cerintele examenelor. Anumite asociatii
profesionale
si sindicate sunt, de asemenea, implicate direct in formarea
profesionala.
|