Petrolul

Categoria: Referat Biologie

Descriere:

Lemnul este, alături de cărbune ÅŸi fier, una din cele mai importante materii prime; având avantajul că se regenerează continuu prin creÅŸtere. Lemnul se utilizează ca material de construcÅ£ie, ca materie primă pentru industria chimică (celuloză, hârtie, celofibră, răşini, materii tanante etc.) ÅŸi în calitate de combustibil...

1.IMPORTANTA INDUSTRIEI CHIMICE ORGANICE

DIN TARA NOASTRA

 Romania, la fel ca si Europa, dispune de resurse minerale variate, majoritatea insa cu rezerve reduse exceptand sarea si materialele de constructie(marmura, calcar s.a.). In anumite perioade, Romania s-a inscris in randul principalilor producatori mondiali pentru anumite resurse: petrol, gaze natural, sare, s.a.

   Industria prelucratoare, bazata pe o apreciabila traditie mestesugareasca ( mai ales in Transilvania) si pe unele resurse de sol si subsol, s-a dezvolat si deversificat incepand cu secolul al XIX-lea si s-a amplificat, in ritmuri rapide, in cadrul programului ambitos de industrializare socialista. In unele omenii exist o indelungata traditie, ca de exemplu, in extractia si prelucrarea aurului, a sari, a anumitor roci de constructive, exploatara si prelucrarea lemnului, industria lanii, industria zaharului, a moraritului etc.

          Industria chimică organică  din ţara noastră se remarcă printr-o dezvoltare dinamică, ca urmare a faptului că există bază de materii prime pentru această importantă ramură a industriei. Existenţa în România a zăcămintelor de gaz metan, ţiţei şi sare a constituit baza dezvoltării industriei chimice organice moderne. Industria chimică organică livrează o gamă largă de produse destinate agriculturii şi zootehniei( insecticide, ierbicide, fungicide etc.), construcţiilor de maşini( răşini înlocuitoare ale metalelor), electrotehnicii şi electronicii (bachelită, ebonită etc.), industriei textile şi de pielărie (fibre şi fire artificiale şi sintetice, piele sintetică, blănuri sintetice etc.), transporturilor terestre, aeriene şi maritime ( combustibili, uleiuri, materiale de construcţii sintetice).

         Pentru a realiza o industrie de asemenea proporţii, a fost nevoie de o puternică cercetare ştinţifică, care are tradiţii îndelungate în România prin oameni de ştiinţă de valoare mondială.

       Trebuie menţionată existenţa, în România, încă de la mijocul secolului al XIX-lea, a industriei de rafinare  a ţiţeiului, care a constituit un nucleu de bază pentru industria noastră petrochimică. Pentru a se asigura dezvoltarea industriei chimice organice s-au construit instalaţii de mare capacitate de prelucrare şi cu un înalt grad de automatizare. De asemenea,   s-au rezolvat problemele legate de protecţia muncii şi tehnica securităţii, precum şi problemele legate de protecţia mediului ( epurarea apelor reziduale şi protecţia  atmosferei).

       Materiile prime utilizate în industria chimică organică în funcţie de provienenţă pot fi:

-                      De origine vegetală: seminţe ( de in, ricin, rapiţă) etc., pentru obţinerea de uleiuri; lemn din care se obţine alcool metilic, acid acetic, precum şi celuloză din care se obţin fibre artificiale;diferite flori din care se obţin uleiuri eterice necesare industriei de parfumuri; ceriale şi cartofi din care se obţine alcoolul etilic; sfecla şi trestia de zahăr din care se obţine zahărul .

         Lemnul este, alături de cărbune şi fier, una din cele mai importante materii prime; având avantajul că se regenerează continuu prin creştere. Lemnul se utilizează ca material de construcţie, ca materie primă pentru industria chimică (celuloză, hârtie, celofibră, răşini, materii tanante etc.) şi în calitate de combustibil. Diferitele specii de lemn pot fi încadrate în trei grupe: răşinoase (pinul, molidul, bune pentru construcţie), foioasele tari( stejarul, fagul, frasinul etc. utilizate pentru pardoseli şi construcţie de maşini), foioasele moi ( mesteacănul, plopul, teiul etc. utilizate la sculptură).

        In calitate de combustibil, lemnul se foloseşte în consum menajer, la sate, şi consum industrial (cuptoare de ceramică, afumătorii, brutării). Valoarea calorică a lemnului creşte cu conţinutul de lignină ( are 65% carbon). Deşi răşinoasele au o valoare calorică mai ridicată decât foioasele, acestea din urmă au preţuri mai mari ca lemnul de foc. In scopul obţinerii cărbunelui de lemn (mangal), lemnul se supune unui proces de carbonizare, denumit distilare uscată.

       Carbonizarea lemnului este o ardere în cantitate insuficientă de aer, care se poate executa în grămezi de lemn acoperite cu pământ , în cuptoare, iar în instalaţii moderne, în retorte de oţel în prezenţa aerului.

       Există procedee de hidroliză acidă a lemnului din care rezultă: lignina (serveşte la fabricarea răşinilor sintetice, la ameliorarea solului etc.), furfurol (utilizat ca solvent în industria de prelucrare a ţiţeiului, ca materie primă pentru nailon etc), zahăr furajer, alcool etilic, drojdie etc.

-                      De origine animală: piei şi blănuri necesare industriei de marochinărie; grăsimi necesare fabricării săpunurilor; caseina din lapte din care se fabrică nasturi şi alte obiecte.

-                      Cărbunii de pământ, care sunt materia primă pentru industria cocso-chimică, de mare viitor în conjunctura actuală a crizei de hidrocarburi.

       Un combustibil solid este alcătuit din două grupe de substanţe: organice şi minerale. Dacă substanţa primară a fost cea organică, atunci se formează cărbunii, iar dacă substanţa primară a fost cea minerală, atunci iau naştere rocile bituminoase. Cărbunii provin din vegetaţia unor păduri uriaşe, care ajungând sub apă, printr-o scufundare treptată, au fost supuse unor procese de humificare şi apoi de turbificare. Celuloza şi lignina copacilor au constituit principalele componente ale subtanţelor humice formate în cele două procese, care împreună alătuiesc procesul de încarbonizare prin care conţinutul de carbon creşte, iar conţinutul de oxigen şi hidrogen descreşte.

   Incarbonizarea progresează în funcţie de timp, presiune şi temperatură, obţinându-se cărbuni, de la turbă ( cel mai tânăr) până la antracit.

       Tiţeiul şi gazele naturale sunt surse ale petrochimiei, ramură de bază a industriei chimice din ţara noastră.

        O ramura relative recenta a idustriei chimice, dar ce sa gaseste in dezvoltarea rapida, este industria petrochimica, adica acea parte din tehnologia chimica organic care foloseste produse obtinute din petrol ca materii prime pentru sinteze.

       Dezvoltarea recenta a petrochimiei, mai ales in comparative cu carbochimia – adica a acelei ramuri a tehnologiei chimice organice care foloseste produse obtinute din gudroane de carbuni cu materii prime pentru sinteze – se datoreste complexitatii si varietatii compozitiei petrolurilor, care ingreuneaza extreme de mult izolarea componentelor individuale, chiar daca acestea fac parte predominant din clasa hidrocarburilor. O data insa nitiata, petrochimia a luat o dezvoltare accelerate, mai ales stimulate de cerintele ivite upa cel de-al doilea razboi mondial, intrecand cu mult ritmul de dzvoltare a industriei carbochimice. In present exista o mae varitate de produse petrochimice, cu numeroase utilizari atat in ce priveste consume productive cat si ca bunuri de consum. Se apreceaza ca produsele industriei petrochimice reprezinta, pe plan mondial, circa o treime din valoarea totala a productiei chimice.

      Spre deosebire de carbochimie, care prelucreaza in cea mai mare parte combinatii aromatice, petrochimia prelucraza mai ales combinatii alifatice. Ca materii prime se folosesc unele hidrocarburi si compusi derivati, ca de exemplu alcani inferiori din gazelle de sonda sau natural alcani superori din fractiunile grele sau chiar paraina, hidrocarburi aromatce, acizi naftenii, etc., care pot fi izolati cu destula puritate din factiuni petroliere, astfel incat isi gasesc utilizarea fie ca atare, fie in sinteze – chimice. Sursle cele mai importante pentru obtinerea de produse nesaturate si aromatice care sa fie folosite ca materie prima pentru inteze – chimice sunt insa procedeele de cracare si reformare .

                          2. PETROLUL- SURSA DE MATERII PRIME SI PRODUSE FINITE

        Tiţeiul este un produs natural, de natură organică, cu compoziţie chimică extrem de complicată , uleios la pipăit, cu miros caracteristic şi culoare de la brun roşcat până la negru, uneori cu reflexe verzui-albastre. Originea ţiţeiului este o problemă controversată până în zilele noastre, limitându-se doar la ipoteze.                                                                                                                                      Petrolul brut (numit si titei) este un produs de natura organica care se gaseste in pamant sub forma de zacaminte. Titeiul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri de catre asirieni si egipteni si folosit in stare bruta, cu liant la unele constructii, ca material incendar in razboaie, la conservarea mumiilor, la impregnarea lemnului pentru corabii etc.                                                                                

Prima cercetare de laborator a titeiului dateaza din 1952 cand se obtine prin distilare petrolul lampant. In 1857 s-a construit langa Ploiesti dupa proiectl lui Th. Mehedinteanu, prima distilare de titei (gazarie) din lume, cu dimensiuni industriale; in aceelasi an Bucuresitiul devine primul oras din lume luminat public cu petrol lampant, chiar petrolul romanesc este primul care apare in comertul international.

2.1. STAREA NATURALA A PETROLULUI

               Stare naturala, zacamintele de titei au o arie de raspandire mare ( Asia, Europa, America de Nord, America Centrala, Africa) principalele tari productoare fiind: U.R.S.S., S.U.A., Venezuela, Kuweit, Arabia Saudita, Iran, Irak, Indonezia, Algeria.

            Zacamintele petrolifiere din tara noastra sunt grupate in trei zone geografice situate in Moldova (Jud. Bacau), Muntenia (Jud. Prahova, Giurgiu, Ialomita, Dambovita si Arges) si Oltenia (Judetele: Valca, Gorj si Dolj).

2.5.2. Origine. In legatura cu formarea titeiului in scoarta terestra s-au emis variate ipoteze a caror verificare este dificila; doua dintre acestea par sa aiba o probabilitate mai mare, fiind sustinute e unele argumente faptice.

            Teoria anorganica asupra formarii zacamintelor de titei, elaborate de D.I. Mendeleev, apreciaza ca hidrocarburile din titei s-au format in reactiile petrecute in scoarta terestra intre diferite carburi metalice si apa. Aceasta teorie nu a putut explica prezenta in titei a unor compusi cu azot si fosfor.

           Teoria organica asupra originii titeiului, elaborate de geologul roman I.Mrazec 1907, acceptata aproape unanim astazi, considerate ca zacamintele de titei s-au format prin degradarea anaeroba in absenta aerului, cataliza de anumite bacterii, a resturilor animale si vegetale. Produsele de degradare s-au depus pe fundul unor mari interioare, unde in atmosfera reducatoare si sub actiunea catalitica a rocilor inconjuratoae, s-a desavarsit formarea titeiului.

           2.5.3. Compozitie. Din punct de vedere chimic, titeiul este un ameste de hidrocarburi a caror masa moleculara variaza de la 16 (metan) pana la circa 1800. Hidrocarburile prezente in titei apartin la trei clase: alcani, cicloni, arene. Alaturi de termenii normalii apare si o mare diversitate de termini izomeri (izoalcani, cicloalcani sau arene cucatene laterale). Nu s-a identificat pana in present, prezenta hidrocarburilor nesaturate. In afara de hidocarburi, in titei apar in cantitati mici si compusi organic cu oxigen, cu azot si cu sulf.

2.2. COMPOZITIA PETROLULUI

      Titeiul este un amestec complex de compusi chimici, in majoritate hidrocarburi, lichide in care sunt dizolvate hidrocarburi solide si gazoase, compusi asfaltici si care mai contin si cantitatii reduse de compusi cu sulf, oxigen, azot si metale.

      Elementele chimice de baza ale titeiului sunt:

-          carbonul: 86 – 87%;

-          hidrogenul: 12 – 14%;

-          sulful: 0,05 – 5%;

-          oxigenul: 0,1 – 3%;

-          azotul: 0,05 – 0,8%.

      De asemenea, titeiul mai contine proportii foarte reduse de alte elemente chimice (exemplele sunt date in ordinea descrescatoare a concentratiei): Fe, Ca, Si, Al, Ni, Cu etc.

      Metalele se gasesc in titeiuri sub forma de saruri, in special ale acizilor naftenici. Oxizii acestor metale sunt componenti ai cenusi titeiului.

      Carbonul si hidrogenul, in majoritatea claselor de titeiuri, se gasesc in proportie de peste 98%, deci hidrocarburile sunt compusi predominant.

2.3. EXTRACTIA TITEIULUI

       Extractia titeiului. Din zacamintele in care se gaseste, titeiul este extras dupa foraj pe mai multe cai, dupa, presiunea proprie a zacamantului:

  - daca presiunea este mare, are loc eruptie controlata si lichidul iese la suprafata, singur prin sonda de foraj (metoda eruptiei);

  - daca presiunea este foarte mica sau chiar nula exractia decurge prin pompare (metod pompelor canadiene).

  Dupa extractie titeiul este trimis la separatoarele de gaze, la tratarea si deconectare chiar la locul de extractie, denumit schela. Tratarea se face in scopul dezemulsionarii si separarii de impuritatii mecanice: deconecarea se face in vederea separarii de apa. Chimizarea reprezinta asamblul proceselor fizico-chimice sau chimice, realizate in cadrul unor procedee tehnologice, prin intermediul carora o materie prima este transformata  I produse utile intermediare sau finite cu o valoare ridicata.

  Principalele materii prime naturale supuse chimizari sunt: petrolul, gazele natural, carbunii si lemnul.

  Prin chimizare se realizeaza valorificarea superioara a acestei materii prime in comparatie cu folosirea lor ca surse de energie.

  De exemplu, in cazul prelucrarii petrolului, luat ca stare de referinta indicile de crestere a valori este aproximativ pentru combustibili si lubrifianti, 20 pentru solventii, 40 – 50 pentru detergentii, 80 – 100 pentru masele plastic, 120 – 150 pentru elastomeri si 500 – 800 pentru fibrele sintetice. Rezulta evident, ca cu cat gradul de prelucrare a materei prime este mai mare, cu altii si posibilitatiile de valorificare cresc.

  Prin chimizarea acestor, materii prime naturale s-au construit noi ramurii ale stiintei si industriei denumite carbochimie in cazul prelucrari carbunilor de pamant si petrochimie in cazul prelucrarii petrolului si a gazelor naturale.

  Carbochimia si, in special, petrochimia au generat o adevarata revolutie tehnica, insotita de consecinte economice deosebite pentru ca, pe de o parte, produsele sintetice obtinute: mase plastice, fire si fibre, elastomeri, coloranti etc., s-au dovedit a fi inlocuitori remarcabili ai produselor naturale, in multe cazuri avand calitati superioare acestora, iar pe de o ala parte pentru ca pretul lor de cost este, de regula inferior pretului produselor naturale inlocuite.

  Pentru tara noastra care dispune de valoroase zacaminte de cabuni, petrol si gaze naturale, chimizarea acestora, prezinta o mare importanta economica.

  Gazul metan romanesc cel mai pur gaz metan din lume (contine 99,7% metan), este chimizat de mult timp. Prima instalatie de negru de fum din Europa, a doua instalatie industriala de ammoniac, pe plan mondial, dar deosebit de valoroase pentru tehnologiile de chimizare.

  Din aceste motive, dezvoltarea industriei noastre chimice are in vedere aplicarea prioritara a proceselor tehnologice bazate pe chmizarea resurselor naturale de hidrocarburi.

  Se precizeaza ca in viitor carbunii sa fie utilizatii cu precadere in scopuri energetice, iar petrolul si gazele naturale sa se foloseasa preferential pentru chimizare, realizandu-se astfel o valorificare superioara intensive a acestor bogatii a tarii noastre.

2.4.CHIMIZAREA PETROLULUI

  Ca urmare a compozitiei sale extreme de a complexa petroul nu poate fi supusa direct chimizarii. In timp ce metanul din zacmintele are o puritate de 98 – 99% si poate fi direct chimizat, in cazul petrolului nu se poate vorbi de o puritate a acesteia, petrolul fiind un amestec complex de hidrocarburi solide si gazase dizolvate in hidrocarburi lichide. Din aceasta cauza prelucrarea petrolului in scopul valorificarii sale superioare se face in trei etape distincte:

    -prelucrarea primara;

    - prelucrarea secundara;

   - prelucrarea petrochimica.

a) Prelucrarea primara consta in aplicarea unor metode fizice (distilari, extractii, cristalizari etc.) si furnizeaza in principal carburantii si lubrifiantii. Pe aceasta cale se separa mai multe amestecuri cu o compozitie mai simpla numite fractiuni petroliere ( benzina, petrol lampant, motorina). Ele se deosebesc prin numarul de atomi de carbon ai hidrocarburilor care le alcatuiesc si bineanteles prin proprietatile lor, ca de exemplu, intervalul de temperatura in care distila.

  O imagine globala a prelucrari primare a titeiului, cu indicarea principalelor procese fizice ce au loc in aceasta etapa, este redata de schema din figura 1,

 Acest tip de prelucrare a titeiului nu poate fi evitata din doua motive:

  -nevoia permanenta si mereu in crestere de carburanti desi aceasta cale de valorificare este ai putin rentabila.

  -nevoia izolrii unor amestecuri simple, eventual termini puri (hidrocarburi pure), impusa de conditiile de prelucrare petrochimica.

b) Prelucrarea secundara consta in aplicarea unor metode fizico-chimice de transformarea a fractiunilor rezultate la distilarea primara din cadrul etapei anterioare. Produsele prelucrarii secudare sunt termini aproape puri de tipul arenelor (benzene, toulen, xileni) si alchenelor inferioare (etena, propena, butane) obtinuti alaturi de cantitati suplimentare de benzina si cocs petrolier.

  Procesele care stau la baza acestei prelucrari sunt: reforma cataltica, cracarea catalitica, cracarea termica, piroliza, izomeria catalitica etc.

   Reformarea catalitica (platformarea ) reprezinta procesul de dehichogenare a cicloalcanilor, de dehichogenare si ciclizare a alcanilor, de izomerie a n-alchanilor de dehichoizomerie a alchileilopentanilor, cu formare de hidrocarburi aromatice mononucleare (benzene si omologi).

   Materie prima folosita la reformare o constituie fractiunile de benzina carora li se mareste cifra octanica pe aceasta cale.

  Procesul se realizeaza la presiuni de 15 – 30 atm si temperaturi de 500˚C, in prezenta unui catalizator de platina pe suport de alumina (continut de platina 0,3 – 0,6%).

   Cracarea catalitica reprezinta procesul de rupere a unor legaturi simple de tip –C – C -, din hidrocarburile continte in fractiunile petroliere grele, sub actiunea caldurii in prezenta catalzatorilor.

  Catalizatorii folositi sunt alemorificati sinetici, amoroli sau cristalini (site molecular). Catalizatorii sintetici contin 5 – 15% Al2O3 si restul SiO2. Ei au un ciclu de functionare de 10 – 15 dupa care trebuie regenerati (cu aer cald sau vapori de apa). Materia prima introdusa in acest proces este motorina din care rezulta benzina cu cifra octanica ridicata si un amestec de gaze alcatuit din alchene inferioare.

  Cracarea catalitica a motorinei se desfasoara 480 - 500˚C, la presiune de 1 – 2,5 atmosfere cu catalizator in strat fluidizat.

  Cracarea temica reprezinta, ca si cracare catalitica, tot un process de rupere a unor leaturi simple de tip – C – C – din alcani si izoalcani superiori continuti in fractiunile grele petroliere sub actiunea caldurii si sub presiune.

  Sub actiunea caldurii moleculele din amestec se activeaza pana la valoarea energiei de legatura – C – C – ce urmeaza a se rupe; valoarea acestei energii depinde de natura celor doi atomi de carbon si ea creste in ordinea:

   Ctertian<Csecundar<Cprimar.

  Rolul presiuni este de a favoriza randamentul in produse lichide. Din punct de vedere a conditilor de lucru se cunosc ai multe variante de cracare, si anume:

  -in faza de vapori la 600 - 640˚C si 0,5 – 2 atmosfere;

 - in faza lichida la 460 - 540˚C si 15 – 35 atmosfere;

  - selective la 350 - 520˚C si 25 – 50 atmosfere;

  - cu reformare la 550 - 608˚C si 40 – 60 atmosfere.

In prezent dintre cele patru variante se practica aproape exclusive, cracarea termica, selective al carui randament in benzene este optim. Produsele rezultate la cracarea termica sunt: gaze (amestec de alcani si alchene inferioare – C2 – C4 - , numite aze de rafinarie sau gaze de cracare, benzina de cracare (C.O= 64 – 68) si cocs petrolier.

  O imagine a principalelor metode de prelucrare secundara a fractiunilor petroliere poate fi urmarita pe schema din figura

c) Prelucrarea petrochimica este etapa cea mai compexa si se realizeaza prin procese chimice ca de exemplu: alchilari, oxidari, hidrolize, aditii, polimerizari etc.

  Conditiile de lucru sunt specific fiecarui proces si depind de tipul de reactivi care are loc, precum si de reactantii care participa.

  Caiile de prelucrare petrochimica sunt foarte numeroase si numarul lor este in continuare crestere.

  Principalele materii prime le constituie gazelle de rafinaie, care provin din procesle de prelucrare primara a petrolului si de procesele de prelucrare secundara. Gazele de rafinarie contin hidrocarburi cu 1 pana la 5 atomi de carboni in molecula si sunt prelucrate pe fractiuni.

  In cele mai multe tari Europene, industria prelucratoare a cunoscut un trend pozitiv perioada 1996 – 2005, cele mai mari valori inregistrandu-se in economiile emergente (foste tari comuniste, precum: Ungarea, Estonia, Polonia etc.): intre tarile dezvoltate cele mai mari ritmuri au cunoscut Irlanda 19,9%; unul dintre cele mai ridicate de pe Glob; Austria, Finlanda s.a. Importanta:

-          Benzinele se intrebuinteaza ca dizolvanti si drept carburanti la automobile, avioane, etc.

-          Benzinele sintetice se formeaza in anumite conditii prin hidrogenarea carbunilor de pamant sau a oxidului de carbon. Amestecul de hidrocarburi rezultat se distila fractionat.

-          Petrolul lampant se intrebuinteaza la iluminat si drept carburant la tractoare si avioane.

-          Motorina este un lichid galben – brun, care se intrebuinteaza drept carburant pentru motoarele Diesel si ca materie prima in industria petrochimica, in procesele de cracare.

-          Pacura reprezinta cam circa 45% din cantitatea initeala de titei supusa distilarii fractionate. Se utilizeaza ca materie prima pentru obtinerea uleiurilor de uns, numite si uleiuri minerale, a parafinei, a asfaltului, si in industria petrochimica.

-          Parafina se prezinta sub forma unei mese albe, semiopace; este un amestec de hidrocarburi cu mai mult de 20 de atomi de carboni in molecula. Se intrebuinteaza ca izolant electric, la impermeabilitatea tesaturilor, a hartiei, la fabricarea cerurilor, lumanarilor, etc.

-          Uleiurile de uns sunt fractiuni lichide – vascoase, alcatuite dintr-un amestec de hidrocarburi cu 20 – 50 de atomi de C in molecula. Se obtin din pacura prin distilare fractionate la presiune joasa. Se intrebuinteaza la ungerea unor piese ca lagare, rulmenti, roti dintate, supape la motoare, pompe, turbine, comresoare, etc., precum si la izolarea electrica in transformatoare.

-          Asfaltul, denumit si smoala de petrol, este o substanta solida-vascoasa de culoare inchisa. Este format dintr-un amestec de hidrocarburi grele, mai ales aromatice. Se obtine sub forma unui reziduu la distilarea fractionate a pacurii sau prin oxidarea pacurii asfaltoase. Se intrebuinteaza la impregnarea lemnului, a cartonului, la asfaltarea drumurilor, ca liant pentru brichete, ca izolant in constructia cladirilor etc.

3. INSTRUCŢIUNI DE SECURITATE

ŞI SANATATE IN MUNCA

           Petrochimia este o ramura a industriei chimice care reprezinta asamblul proceselor tehnologice cu ajutorul carora in mod economic se pot obtine produse chimice prin valorificarea chimica a titeiului, a diferitelor sale fractiuni, a gazelor de sonda, a gazelor de rafinarie, gazul metan, ca sursa de materii prime chimice. Gama de produse chimice, semifrabricate si finte, furnizate de petrochimie este foarte mare. Astfel, din benzina rezultata distilarea fractionate primara a titeiului se extrag unele hidrocarburi, care prin prelucrari ulterioare sunt transformate in rodusi intermediary necesari fabriarii fibrelor sintetice materilor plastic, cauciucul sintetic, insecticidelor, erbicidelor, colorantilor, plastifiantilor, medicamentelor, etc. Din gazelle de sonda supuse separarii se obtine etan, propan, butan, prin a caror valorificare chimica rezulta polietena, polipropena, cauciuc sintetic, alcoo etilic, glicerina, solvent organic. Prin prelucrarea petrochimica a gazului metan se obtin material plastic, ca de exemplu policlorura de vinil, poliacetat de viil, polimetacrilat de metl, fenoplaste, amino – plaste, fibre sintetice, precum si negru de fum. Ȋn conformitate cu legea 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, şi a ordinului 1425/2006 – norme metodologice de aplicare a legii 319, se emit următoarele instrucţiuni.

   Salariaţii au obligaţia:

-          Să se prezinte la serviciu în stare fizică normală, odihniţi pentru a-şi putea desfăşura activitatea în bune condiţii;

               Prezenta la serviciu sub influienţa băuturilor alcoolice precum şi consum de alcool în timpul programului de lucru sunt interzise;

-          Să folosească echipamentul de protecţie din dotare.

Echipamentul de protecţie are menirea de a fi utilizat în mod exclusiv în incinta unităţii şi la locul de muncă;

-          Să nu efectueze alte lucrări decât cele pentru care a fost instruit;

-          Să participle la instructajul periodic şi să semneze fişa individual de instructaj. La schimbarea condiţiilor de muncă, să solicite efectuarea instructajului corespunzător;

-          Să păstreze dotările social-sanitare şi de altă natură, în perfectă stare, precum şi curăţenia la locul de muncă;

-          Să solicite conducătorului direct înlocuirea sculelor defecte sau cu grad avansat de uzură;

-          Să nu mânânce, să nu fumeze, etc. înainte de a-şi spăla mîînile (cu prioritate în locurile de muncă cu pericole: ex: Staţii de epurare, caserii, etc);

-          Să nu pună în funcţiune, maşini şi instalaţii, dacă această operaţiune nu face parte din atribuţiile sale directe, pentru care a fost în prealabil instruit;

-          Să nu intervină în nici o situaţie în instalaţiile electrice. Această operaţiune se efectuează în mod exclusiv de către electrician;

-          Să nu părăsească locul de muncă fară aprobarea sefului direct.

La locul de muncă – post fix – plecarea se va face numai la venirea schimbului;

-          Să aibă pe toată durata desfăşurării programului de lucru, o atitudine responsabilă evitând orice acţiune care nu are legătură direct cu sarcinile proprii de executat;

-          Cei care se deplasează pe teren, în virtutea obligaţiilor de serviciu, o vor face fie în urma înscrierii acestor obligaţii în fişa postului, fie pe baza ordinului de deplasare;

-          Deplasările în timpul serviciului, în interesul acestuia – fără mijloc de transport – se va face numai pe trotuare, traversările străzilor prin locurile special marcate şi numai după o prealabilă asigurare;

-          Sunt interzise orice activităţi sau lucrări, în afara celor ce au legătură direct cu sarcinile înscrise în fişa postului;

-          Este interzisă folosirea oricăror improvizaţii precum şi intervenţiile în vederea remedierilor avarilor aparatelor defecte. Acest lucru se face exclusiv de către electrician;

-          Este interzis cu desăvârşire atunci când lucraţi cu ace cu gămălie să prindeţi între dinţi sau buze aceste ace, care accidental ar putea fi înghiţite;

-          Se interzice folosirea scaunelor defecte, descleiate sau cu rama crepată, care prezintă aşchii, cuie nebătute, etc. Acestea vor fi folosite numai după reparare sau înlocuire;

-          Se interzice depozitarea de orice obiecte pe partea superioară al dulapurilor. Acestea, prin cădere, ar putea provoca accidente;

-          Se interzice introducerea sau folosirea în incinta birourilor, a substanţelor inflamabile de orice fel;

-          Obiecte tăioase ca: lama, cuţite, cutere, nu vor fi folosite la ascuţirea creioanelor. Acestea se vor ascuţi numai cu dispositive specific scopului mai sus menţionat;

-          Coborârea şi urcarea scărilor de la un nivel la altul se va face treaptă cu treaptă şi nu sărind peste mai multe trepte;

-          Incercările mecanice vor fi executate numai de persoana calificată şi instruită special pentru operaţiile respective, respectându-se întocmai instrucţiunile tehnice, tehnologice, de protecţie a muncii şi PSI;

-          Examinarea şi avizarea medicală sunt obligatorii la încadrarea în muncă. Efectuarea controalelor medicale în vederea angajării, periodicitatea controalelor ulterioare investigaţiilor clinice şi de laborator se stabilesc prin norma tehnice de către Ministerul Sănătăţii.

-          Accesul în laboratare sau în incinta acestora este permis numai cu consimtamantul conducerii laboratorului;

-          Căile de acces ale laboraoarelor vor fi menţinute libere şi curate, îndepărtându-se imediat materialele şi scurgerile cauzate pe pardoseala;

-          Este interzisă utilizarea recipientelor sub presiune, preselor, maşinior de ridicat, etc., pentru avizele necesare sau după termenul scadent de verificare;

-          (1) Orice intervenţie la maşini şi utilaje se face numai după decuplarea alimentării cu energie şi blocarea pornirii accidentale;

(2) Atunci când blocarea mecanică nu este posibilă, se va pune paza la dispozitivul de pornire;

-    Inainte de începerea lucrului se vor verifica aparatele de masură şi control, precum şi etanşeitatea instalaţiilor, ca şi a  recipientelor sub presiune;

-    După terminarea lucrului, aparatele electrice se vor deconecta;

-    Manipularea mercurului se va face obligatoriu deasupra unei tăvi pentru mercur; mercurul poate fi încălzit într-un vas deschis numai sub nisa;

-    (1) Mercurul se va păstra în vas închis. La lucrările cu mercur şi amalgam de mercur se va evita răspândirea chiar şi a celei mai mici cantităţi de substanţă în camera de lucru;

      (2) Mercurul răspândit trebuie adunat cu cea mai mare grijă, cu lopăţica de cupru, după care se va acoperi perimetrul pe care s-a răspândit substanţa cu floare de sulf;

     (3) Se va da o deosebită atenţie la spălarea mercurului, spre a nu se împrăştia la locul de muncă şi spre a nu se bloca şi sifoanele chiuvetelor;

-   La exploatarea utilajelor sub presiune se vor respecta prescripţiile I.S.C.I.R. în vigoare;

-   Deschiderea ventilului la recipienţii sub presiune să se facă lent, fără smucituri;

-   Vasele din sticlă care lucrează la presiune vor fi prevăzute cu sisteme de protecţie în caz de spargere, care să nu permit împrăştierea conţinutului lor;

-   Tuburile din sticlă utilizate la presiuni înalte se vor manipula cu multă atenţie şi în condiţiile folosirii paravanelor de protecţie;

-  La maşinile de încercări mecanice, înainte de efectuarea incercărilor, se va verifica funcţionarea normlă a maşinii şi instalaţiilor componente, conform instrucţiunilor din cartea tehincă; în mod deosebit se vor verifica aparatele de măsură şi control, precum şi etanseitatea instalaţiilor şi recipientelor sub presiune. Este interzisă efectuarea încercărilor dacă aparatele de măsură şi control sunt defecte sau lipsesc, sau dacă se constată scurgeri de fluide la instalaţiile sub presiune;

-  Reviziile şi reparaţiile la maşinile de încercat vo fi efectuate numai de persoanele autorizate în acest scop;

-  Este interzisă utilizarea maşinlor şi aparatelor pentru încercări mecanice de alte persoane decât cele autorizate în acest scop;

-  Este interzisă părăsirea locului de muncă de către lucrători în timpul efectuării încercărilor sau lăsarea fără supraveghere a maşinilor şi aparatelor în timpul funcţionării lor.

   Conţinutul prezentelor instrucţiuni va fi făcut cunoscut tuturor salariaţilor, moment din care acestea vor face parte integrată din instructajul periodic şi a căror respectare, pe tot parcursul desfăşurării activităţii, este necondiţionată.

      Ca şi în cazul altor gaze, solubilitatea acetilenei creşte cu presiunea. Acetilena nu se poate comprima în cilindrii de oţel sub presiune, ca alte gaze, datorită faptului că prin comprimare se descompune cu explozie. Din această cauză cilindrii de oţel în care se introduce acetilena sub presiune, sunt umpluţi cu o masă minerală  poroasă (azbest) care împiedică propagarea exploziei; aceasta se îmbibă cu acetonă în care acetilena se dizolvă sub presiune (la 12 atm, 1l de acetonă dizolvă 300 l acetilenă). Asemenea tuburi pot fi manipulate fără pericol.