untitled
Furnicile
Furnicile traiesc pe Pamant de peste 100 de
milioane de ani,
fiind considerata specia care a evoluat si s-a adaptat cel mai bine la
conditiile aparute de-a lungul timpului in evolutia Terrei.
Sunt descoperite peste 20.000 de specii, dintre
care cele
mai cunoscute sunt cele negre si rosii, precum si furnicile albe, sau
termitele. Sunt rude cu albinele si viespile, dovada fiind organul in
forma de
ac cu venin, din varful abdomenului. Fiinte sociabile, furnicile
traiesc in
grupuri mari, numite colonii, in care organizarea muncii este foarte
bine pusa
la punct. Nu degeaba sunt considerate - ca si in fabula “Greierele si
furnica”
- insectele cele mai harnice.
Ca al oricarei insecte, corpul furnicii este format din trei parti:
cap, torace
si abdomen. Cele sase picioare - care pornesc din torace - sunt
acoperite cu
perisori fini, cu care furnica isi “curata” cele doua antene din varful
capului. Antenele sunt organe foarte importante pentru pipait, mirosit
sau
auzit si inlocuiesc functiile ochilor - multi si adunati la un loc -
care sunt
putin dezvoltati. De asemenea, antenele le folosesc furnicilor pentru a
comunica prin atingere cu celelalte “surate” din colonie. In afara de
ochi si
antene, capul se termina cu un fel de “falci”, ca niste clesti, arme cu
care
furnica se apara de dusmani. Tot un fel de clesti - mai dezvoltati si
mai
ascutiti - au la fiecare picior furnicile-soldati, cele care pazesc
musuroiul.
Partea de mijloc a corpului, toracele, este sectiunea in care se
gaseste inima
- de forma unui tub lung - care pompeaza un fel de sange incolor in tot
corpul.
Interesant este ca acest proces nu se face prin vase sanguine (ca la
alte
animale si la om).
Furnica n-are plamani, respiratia fiind facuta prin porii membranei ce
acopera
tot corpul insectei.
Rolul fiecarui “locuitor” din furnicar (alt nume al musuroiului) este
foarte
bine stabilit si respectat in cadrul grupului. Astfel, colonia este
condusa de
o singura furnica - regina
musuroiului - a carei unica sarcina este aceea de a face oua, fiind
mereu
ingrijita si aparata de toate celelalte furnici. Tot ea este cea care,
la
inceput, a format colonia. Dar cum apare, de fapt, si se formeaza o
noua
familie de furnici? In timpul “zborului nuptial”, femela se
imperecheaza cu o
furnica-mascul, dupa care coboara pe pamant, iar dupa un timp ii cad
aripile,
ea nemaiputand sa zboare niciodata. Aici incepe cautarea unui adapost
(sub o
piatra sau intr-un lemn scorburos - in cazul termitelor) sau sapa un
tunel
subteran. Din acest tunel principal - care poate avea si 5 metri
adancime - se
formeaza apoi asa-numitele “camere subterane”, legate prin alte
tuneluri mai
mici. Aceste camere vor avea diferite intrebuintari, pe masura ce
colonia
creste ca numar de furnici: depozitarea hranei, hibernare sau depunerea
oualor.
Majoritatea celorlaltor furnici din musuroi sunt “muncitoare”, hrana
adunata de
acestea fiind impartita “frateste” intre toti membrii coloniei. Grija
pastrarii
oualor intra tot in atributiile furnicilor muncitoare, care le sterg
frecandu-le cu corpul, pentru a nu se depune pamant pe ele. Ouale se
transforma
apoi in larve (stadiu in care oul este imbracat intr-un fel de invelis
oval,
numit cocon), din care vor iesi viitoarele furnici.
Durata de viata a unei colonii depinde in mod direct de viata reginei.
Cand
aceasta moare, musu-roiul nu va rezista mai mult de cateva luni,
deoarece
foarte rar regina
este inlocuita de o alta furnica. Astfel, fara regina, furnicile parasesc musuroiul,
urmand
sa aiba aceeasi soarta ca si conducatoarea lor.
|