1
Marşul lui Radetzky
de Joseph Roth
Joseph Roth s-a născut la 2 septembrie 1894 în
localitatea Schwabendorf, lângă Brody, din Volhinia ( care înainte de
1918
aparţinea Austro-Ungariei). Era unicul fiu al unui funcţionar de la
căile
ferate austriece, care alcoolic fiind a murit în ospiciu, şi al unei
poloneze .
A studiat germanistica la
Viena. În primul război mondial a luptat ca voluntar,
cu grad
de ofiţer, şi a căzut prizonier la ruşi. Întorcându-se acasă din
captivitate,
după încetarea ostilităţilor, a activat ca ziarist la Viena şi Berlin.
Între anii
1923-1931 a
lucrat ca reporter la Frankfurter Zeitung şi în această
calitate a străbătut Rusia,
Cehoslovacia, Albania,Balcanii, călătorind de asemenea mereu în Franţa.
Spirit nomad, şi-a adunat materialele acestor peregrinări
în volumul Imagini de călătorie : ,,
Am lăsat în urmă multe mile- spune
el. Viaţa mea, desfăşurată între locul
unde m-am născut şi oraşele, ţinuturile, satele pe care le-am străbătut
în
ultimii zece ani, e mai uşor de măsurat spaţial decât în timp.
Drumurile lăsate
în urmă sunt anii mei lăsaţi în urmă…".
Acest om mărunţel şi subţire, cu înfăţişare banală, a
declarat totuşi în altă parte: ,,cea mai
mare experienţă a vieţii mele a fost războiul şi prăbuşirea patriei
mele,
singura pe care am avut-o : monarhia austro-ungară."
Joseph Roth ,,burghezul
nomad"ca temperament pasional şi alcoolic până la detractare, ce-şi
ducea existenţa în hotelurile şi cafenelele din oraşele Europei
Centrale şi din
Paris a scris romane, despre care Heinrich Boll spunea că ,,găseşti
totul în ele: vraja Poloniei,
tristeţea Austriei şi melancolia Galiţiei, mlaştinile Volhiniei,
incoruptibila
rigurozitate a unui raport cezaro-crăiesc".
Jalea vieţii sale a fost dorul după o lume pe veci apusă,
pe care a văzut-o însă cu un ochi critic, pătrunzător: ,,l-a
urmărit mereu amintirea armatei habsburgice, din care a făcut parte
şi pe care a zugrăvit-o pierind în plictisul ei propriu, ca şi
amintirea
bătrânului împărat Franz Joseph, văzut dintr-o perspectivă de basm…Sunt
aici
nostalgiile unui spirit conservator şi totuşi critic, ce numea cu atâta
exactitate Marşul lui Radetzky- o
marseieză a conservatorismului".
Joseph Roth a murit ca emigrant la Paris, într-un
spital pentru
săraci, în ziua de 27 mai 1939. A lăsat o operă destul de
întinsă- 14 romane, dintre
care: Hotel Savoy ( 1923; viaţa după
întoarcerea sa din captivitate), Rebeliune
(1924- revolta unui invalid de război împotriva statului şi a lui
Dumnezeu), Bejenia fără sfârşit (1927-drumul
întoarcerii din prizonierat), Zipper şi
tatăl său (1928- frământările postbelice în Berlin şi Viena), Iov (1930) Marşul lui Radetzky (1932),
cu urmarea sa Grota capucinilor (1938)şi Spovedania
unui ucigaş (1936), apoi urmează o serie de nuvele, proză lirică
şi eseuri
.
Deşi expatriat, a iubit Germania până la sfârşit: ,,Nici
o altă ţară nu are atâta nevoie de
dragoste"- spunea el.
Cele mai importante romane ale lui Joseph Roth sunt Iov
şi Marşul lui Radetzky
Iov reia
mitul biblic al lui Iov, pe care îl transpune în
existenţa institutorului evreu Mendel Singer, dintr-un sat ucrainian.
Plăcerea
cu care se citeşte această operă vine din duioşia cu care autorul ei a
zugrăvit
existenţa patriarhală a lui Mendel Singer, iar cheia romanului este în
monologul
său funebru la moartea soţiei sale : ,,Totul
a murit în jurul nostru, totul s-a uscat şi a putrezit, fiindcă nu mai
aveam în
noi căldura dragostei ci frigul obişnuinţei".
Marşul lui Radetzky , roman extrem de
bine construit, străbătut de lirism ca un poem şi totuşi pur epic, ne
prezintă
peisajul moral al destrămării monarhiei austro-ungare.
1
Roth şi-a conceput romanul, ca
un joc de ecouri subtile ale celor mai dureroase realităţi politice şi
sociale
din îmbătrânita monarhie habsburgică.
S-ar putea spune că Marşul lui
Radetzky a fost scris la temperatura ,,omului
bolnav" , care era imperiul austro-ungar. Iată de ce o adevărată
înţelegere a romanului lui Joseph Roth nu este cu putinţă fără a
cunoaşte
situaţia politică şi socială din împărăţia care sta să se destrame în
epoca
zugrăvită de autorul său. Roman social şi cronică de familie, construit
cu
multă măiestrie, străbătut de lirism şi totuşi epic, Marşul
lui Radetzky ne prezintă peisajul moral al destrămării
monarhiei austro-ungare.
Pe fundalul acestui eveniment istoric se desfăşoară sub
ochii cititorului destinul familiei Trotta, urmărit de-a lungul a trei
generaţii. Eroul principal este Carl Joseph von Trotta, tânăr ofiţer,
om
cinstit şi cu sentimente frumoase, dar caracter slab. Alături de el
apar o
serie de personaje aparţinând nobilimii, funcţionărimii de stat,
ofiţerimii,
straturilor populare, personaje atât de bine prinse şi plastic
înfăţişate,
încât rămân de neuitat. Întreaga acţiune şi atmosferă a romanului
dovedeşte în
fapt că prăbuşirea monarhiei austro-ungare este o firească şi
inevitabilă
necesitate istorică, în ciuda manifestei simpatii a autorului pentru
unele
personaje ce ţin de însăşi esenţa lumii intrate în crepuscul şi
zugrăvite cu
multă măiestrie de pana marelui scriitor austriac.
Povestind, de-a lungul a trei generaţii, destinul
familiei Trotta, autorul împrumută un ton de ironie miloasă care nu
exclude de
loc conştiinţa faptului istoric. Însăşi expresia ,,eroul
de la Solferino"aplicată
repetat în decursul naraţiunii, primului baron von Trotta, poartă în
sine
această ironie, adresată însă nu urmaşului tăranilor sloveni, care
refuză
legenda ,,eroismului", ci
faptului obiectiv, deci realităţii tipice din monarhia habsburgică în
vremea
împăratului Franz Joseph. Cu atât mai transparentă devine ironia prin
gestul
sublocotenentului Trotta, nepotul eroului de la Solferino, care
,,salvează"portretul împăratului din
bordelul doamnei Horvath, repetând astfel, caricatural, fapta
bunicului.
Dacă primul Trotta reprezintă stadiul deznaţionalizării,
al integrării în goala formă k.u.k. ( ce impune dezrădăcinarea,
ruptura, între
tatăl sloven şi fiul devenit prin hazard baron austriac, dar păstrând
încă
trăsăturile de caracter ale ţăranului din el), al doilea reprezintă
tipica
formă a dublei monarhii: administraţia. Şi în calitatea sa de prefect
într-un
morav al împărăţiei, urmaşul eroului , prin vinele căruia mai curge
sângele
slavilor din sud, reprimă mişcarea slavilor de aici, pe care îi
administrează
în numele împăratului-aşa cum la capătul celălalt al ţării, pe pământ
ucrainian, fiul său, sublocotenentul Carl Joseph, dezgustat de
atmosfera de
descompunere din armata cezaro-crăiască îşi dă seama de absurdul
situaţiei: ,, Sublocotenentul ar fi dorit să simtă din nou
acea vrajă de care se lăsase cuprins în toate momentele solemne ale
carierei
lui militare, sau acasă, în acele duminici văratice pe balconul casei
părinteşti, sau la fiecare paradă şi trecere în revistă şi, cu puţin în
urmă,
la procesiunea din Joia Verde, la Viena. Nimic
nu simţea în pieptul său
sublocotenentul Trotta, stând la cinci paşi de împărat, nimic altceva
nu simţea
în pieptul bombat, afară de milă pentru bătrânul din faţa lui". Peste
tot în roman, pluteşte de altminteri, sentimentul sfârşitului de lume.
Semnificativă e şi împrejurarea că singurele afecte reale
ale celor trei Trotta se îndreaptă în trecut, spre lumea morţilor:
eroul de la
Solferino îşi regăseşte
părintele abia odată cu moartea vagmistului; prefectul Trotta e adânc
răscolit
numai la moartea servitorului său, iar ultimul vlăstar, Carl Joseph,
poartă în
inimă relicve: imaginea bunicului din portret , amintirea doamnei Slama
(amanta
moartă), a doctorului Demant (mort într-un duel),şi a altor morţi: ,, Carl Joseph nu se gândea de loc la poliţă şi
la consecinţele semnăturii lui. Fu cuprins de friguri. Visa -şi vorbea
chiar
despre asta-că îl cheamă morţii şi că a sosit şi pentru el timpul să
părăsească
acest pământ".
În Marşul lui
Radetzky se întâlneşte conştiinţa vinovăţiei istorice a dublei
împărăţii cu
regretul poetic după o lume pentru totdeauna apusă, întâlnire ce dă un
farmec
deosebit romanului lui Joseph Roth. Apariţiile împăratului Franz-Joseph
sunt
învăluite în roman de acea ironie miloasă, care îmbrăcând poetic o
figură care
simbolizează, deopotrivă formalitatea sterilă şi precaritatea istorică,
bătrâneţea monarhului identificându-se cu cea a imperiului în
descompunere. În
roman, Joseph Roth a reuşit să închege într-un mod personal chipul unei
lumi
care trăieşte doar artistic.
Titlul romanului provine de la un marş compus de Johann
Strauss- tatăl, în cinstea lui Joseph Venceslav Radetzky, conte de
Radetz.
Acest marş făcea obligatoriu parte din repertoriul permanent al tuturor
muzicilor militare ale vastului imperiu care se întindea de la Marea Adriatică
până în pădurile Boemiei şi din Carpaţi până la gheţurile Alpilor. În
roman
acest marş capătă valoare de simbol al puterii şi decăderii imperiului
habsburgic.
BIBLIOGRAFIE :
Joseph Roth - Marşul lui
Radetzky - E.P.L.Universul;
Bucureşti, 1966, traducere şi note de I.Cassian Mătăsaru. Prefaţă de
I.Negoiţescu
Prof. Argyelan Florina-Claudia
|