1.htm
Papadia (File
din cartea naturii)
de Ion
Agarbiceanu
Deoarece primavara
intarziase foarte mult, vanturile de la miazanoapte se dezlantuiau din
ce in ce
mai mult, profitand de absenta anotimpului brodat cu ghiocei.
Iarna i-a declarat raboi
primaverii si, in cele din urma dupa o lupta catastrofala ce parca a
despicat
cerul in doua, primavara a iesit biruitoare, slabita de puteri, dar cu
zambetul
pe buze.
Natura s-a retrezit la viata si
odata cu ea si papadia. Anicuta a descoperit aceste flori din
intamplare.Intr-o
dimineata, privindu-le cu mare atentie a observat ca si albinele se
aflau in
polenul florilor, lucru care I s-a parut si mai interesant si mai unic
spre
deosebire de celelate flori.
Fetita, nemaivazand asemenea
flori de aur, s-a dus degraba la fratele sau si l-a anuntat si pe
acesta ca au
inflorit banutii galbeni.
Micuta a aflat ca acele
flori se numesc “papadie”. Neparandui-se frumos un astfel de nume
pentru niste
flori ca scoase din rai, se duse la bunica ei, intreband-o daca acela
este
numele adevarat al florilor galbene.
Spre deznadejdea ei, Anicuta
s-a suparat cumplit cand a aflat una ca asta si i-a pus ea un nume
florilor, un
nume secret dar care vroia sa ramana de
acum inainte florilor : luminite.
Dar, intr-o seara, fetita a
vazut ca florile nu mai erau in gradina. S-a suparat cumplit si s-a dus
la
bunica ei pentru a-I spune ca florile au disparut. Bunica i-a explicat ca papadiile nu disparusera si ca vor
reveni maine dimineata odata cu albinele doar ca acum, dupa apus, ele
nu mai au
floarea deschisa si ca sunt inchise intr-un capacael verde.
Noaptea, la culcare, cu parul
ei bucalat, de culoarea spicului de grau, Anicuta parea
ea insasi o floare de luminita.
|