Biserica Romano-Catolica

Categoria: Referat Religie

Descriere:

Termenul „biserică” provine din latinul „basilica” ÅŸi, ca nume propriu, desemnează societatea religioasă fondată pe baza învăţăturilor lui Isus Cristos...

Biserica Romano-Catolică este Biserica Catolică de rit latin.Conducătorul Bisericii Romano-Catolice este episcopul Romei, Papa, care este urmaÅŸul Sfântului Petru, căruia Mântuitorul i-a spus: "Pasce agnos meos", "pasce oves meas" ("PaÅŸte mieluÅŸeii mei"; "paÅŸte oile mele." Ioan 21:15, 21:17) ÅŸi "Tu es Petrus et super hanc petram aedificabo Ecclesiam Meam" (Tu eÅŸti Petru ÅŸi pe această piatră voi zidi Biserica Mea ÅŸi porÅ£ile LocuinÅ£ei morÅ£ilor nu o vor birui." Matei 16:18).Biserica Romano-Catolica este nu numai denominatia crestina, ci si confesiunea cu cei mai multi aderenti din lume. Este cea mai timpurie Biserica Crestina, si se considera urmasa de drept a Bisericii Apostolice, formata din Isus Cristos si apostolii sai.

Termenul „biserică” provine din latinul „basilica” ÅŸi, ca nume propriu, desemnează societatea religioasă fondată pe baza învăţăturilor lui Isus Cristos.

Termenul „catolic” provine din grecescul „καθολικÏŒς”, care înseamnă „universal”.

IgnaÅ£iu de Antiohia, discipol al Apostolului Ioan, dă în anul 110 cea mai veche mărturisire în care apare acest nume. În primele trei secole ale Bisericii, creÅŸtinii spuneau: „creÅŸtin este numele meu, catolic este prenumele meu”. Ulterior s-a folosit termenul „catolic”, pentru a face diferenÅ£a faţă de unele grupuri creÅŸtine ale căror doctrine diferă de dogmatica crestina (cum ar fi gnosticii).

Biserica se consideră ÅŸi se proclamă ca fiind însărcinată de Isus Cristos pentru a ajuta credinciosul creÅŸtin să străbată drumul spiritual către Dumnezeu, trăind dragostea reciprocă prin sacramente (botez, mir, euharistie, pocăinţă, maslul, preoÅ£ie ÅŸi căsătorie), prin intermediul cărora credinciosul se va mântui.

Biserica Catolică consideră că are misiunea de a elabora ÅŸi propaga învăţătura creÅŸtină, precum ÅŸi aceea de a veghea asupra unităţii credincioÅŸilor. Biserica Catolică este formată într-o o structură piramidală, destinată să menÅ£ină unitatea tuturor creÅŸtinilor ÅŸi respectarea dogmei oficiale a Papei de la Roma ÅŸi a Vaticanului.

Asunción de la Virgen, Tizian, Santa Maria gloriosa dei Frari (VeneÅ£ia)

Papa se bucură în Biserica catolică de un status ierarhic suprem, posedând primatul ÅŸi plenitudinea, de care poate dispune în mod universal, imediat ÅŸi suprem asupra tuturor preoÅ£ilor ÅŸi credincioÅŸilor catolici. Autoritatea Papei de la Roma este recunoscută numai de catolici.

Frângerea Pâinii sau Momentul Prefacerii

Atitudinea celorlalte ramuri ale creÅŸtinismului faţă de instituÅ£ia papalităţii diferă în mod substanÅ£ial de la o ramură la alta. În decursul primului mileniu al erei creÅŸtine, unele biserici ortodoxe orientale au recunoscut papalitatea sub diverse forme ÅŸi în diverse contexte politice. Anglicanismul ÅŸi protestantismul resping supremaÅ£ia papalităţii.

În plan ierarhic clerul este clar definit de popor ÅŸi se divizează conform nivelelor de sanctitate:

episcop;

preot;

diacon.

Ierarhia clerului presupune şi un număr mare de gradaţii şi posturi bisericeşti, ca exemplu:

cardinal;

arhiepiscop;

mitropolit;

prelat;

abate;

Conform doctrinei catolice, Isus a fondat o comunitate creştină organizată ierarhic şi cu autoritate, condusă de apostoli (primul a fost Petru. După aceea, apostolii şi primii adepţi ai lui Iisus au format o biserică organizată.

O scrisoare scrisă în jurul anului 100 de IgnaÅ£iu din Antiohia este cel mai vechi text conservat azi în care se foloseÅŸte termenul ἡ καθολική ἐκκλησία (Biserica catolică).

Episcopul Romei a avut primat universal încă de la inceput, acesta venind însuÅŸi de la Petru care a primit misiunea Divină de a întări pe fraÅ£ii săi în credinţă, ulterior primatul Episcopului Romei s-a văzut în primul secol din scrisoarea lui Clement I care a trimis o epistolă Corintenilor spre a stinge un conflict local (deÅŸi Sf. Apostol Ioan era în viaţă ÅŸi era mult mai aproape de Corint decât Clement, totuÅŸi corintenii au apelat la Papa Romei pentru a le rezolva neînÅ£elegerile). După unii, Primatul Roman se datorează unor motive politice: Roma a fost capitala Imperiului Roman până la data de 11 mai 330, însă ideea de primat politic apare mai târziu la Biserica din Constantinopol, care dorea primatul.

Primul Conciliu de la Niceea (325) a condamnat Arianismul excluzându-i din Biserică pe cei ce urmau această opinie teologică. Alte Concilii au definit mai precis credinÅ£a catolică ÅŸi au exclus alte grupuri.

IniÅ£ial, Biserica CreÅŸtină ocupa tot teritoriul Imperiului Roman (din Hispania până în Siria). După Marea Schismă dintre Est ÅŸi Vest din anul 1054 datorată rivalităţilor dintre Episcopul Romei ÅŸi cel Constantinopolului ÅŸi, teologic, adaosului Filioque.

In sec XVI apare protestantismul. Primul reformator, a fost călugăr augustinian, numit Martin Luther, care a atras în noua sa biserică o mare parte din populaÅ£ia din Imperiul German. Acesta a fost urmat de Jean Calvin ÅŸi Ulrich Zwingli în ElveÅ£ia. În Marea Britanie reforma a fost impusă de regele Angliei, Henry al VIII-lea, iar în ScoÅ£ia de predicatorul John Knox.

Ca replică la Reforma Protestantă propagată de Martin Luther ÅŸi alÅ£ii, Biserica Catolică a realizat o serie de reforme în interior, reforme ce primesc colectiv numele de Contrareformă. Conciliul care a salvat o mare parte din Biserică a fost Conciliul Tridentin.

Papa Ioan Paul al II-lea

Papa Benedict al XVI-lea

Cronologie

1869, Conciliul Vatican I.

1870; Destrămarea Statului Pontifical.

1907, lupta contra modernismului.

1962, Conciliul Vatican II.

1973, Teologia eliberării.

1978, Începe pontificatul lui Ioan Paul al II-lea. Orientat în mod special către ecumenism ÅŸi înÅ£elegerea tuturor religiilor. Activ în recuperarea doctrinei tradiÅ£ionale catolice despre sexualitate.

2005, Începe pontificatul lui Benedict al XVI-lea. Åži acesta este deschis către alte religii.

 Numărul total teoretic al catolicilor, dacă se consideră a fi catolici toÅ£i cei botezaÅ£i în acest rit, în lume este mai mare de un miliard, concentrându-se în special în Europa ÅŸi America.

În Europa, cei botezaÅ£i catolici sunt majoritari în următoarele ţări: Andorra, Austria, Belgia, CroaÅ£ia, FranÅ£a, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Malta, Monaco, Polonia, Portugalia, San Marino, Slovacia, Slovenia ÅŸi Spania. În Germania, Republica Cehă, Ţările de Jos, ElveÅ£ia ÅŸi Irlanda de Nord, sunt, la număr, similari cu protestanÅ£ii.

În ţările anglofone ÅŸi, în general, în statele din Commonwealth, catolicismul nu a fost foarte popular datorită puternicei tradiÅ£ii anglicane ÅŸi protestante a Imperiului Britanic. Cu toate acestea, în unele din aceste state există puternice comunităţi catolice, de origine irlandeză sau latino-americană.

Cea mai mare parte a populaţiei din America Latină se consideră catolică mai mult sau mai puţin, cu excepţia Cubei, unde catolicismul este religia a mai puţin de jumătate din populaţie.

În Asia, statele catolice sunt înconjurate de state musulmane: Filipine (influenÅ£at de faptul că este o fostă colonie spaniolă) ÅŸi Timorul Oriental (fostă colonie portugheză); în alte ţări, cum ar fi Liban, reprezintă doar jumătate din populaÅ£ie ÅŸi în Israel, Siria, Coreea, India ÅŸi Vietnam sunt mici comunităţi catolice. În România, romano-catolicii sunt, potrivit datelor din recensământul statal din 2002 în număr de 1.028.401 de cetăţeni români; potrivit Bisericii romano-catolice ar fi cu 100.000 în plus, iar acestora li se mai adaugă ÅŸi un număr de aproximativ 210.000 greco-catolici. În Africa, populaÅ£ia catolică este de circa a 100 milioane, fiind majoritară în Ruanda ÅŸi Burundi.