Bolile sistemului nervos central

Categoria: Referat Biologie

Descriere:

Sistemul nervos are două părÅ£i principale. Una dintre ele este sistemul nervos periferic (SNP). Nervii SNP -ului  se ramifică prin corp ÅŸi ajung în fiecare parte a acestuia...

LocomoÅ£ia, senzaÅ£ia, gândirea, vorbirea ÅŸi sentimentele se bazează pe structurile complexe ale celulelor nervoase ce formează sistemul nervos central, care poate fi afectat de o varietate de disfuncÅ£iuni ÅŸi boli.

        Nervii trimit ÅŸi transportă mici semnale electrice prin întregul corp. Ei sunt implicaÅ£i în toate acÅ£iunile noastre ÅŸi în felul în care percepem lumea din jur – prin vedere, auz, miros, gust ÅŸi atingere.

        Sistemul nervos are două părÅ£i principale. Una dintre ele este sistemul nervos periferic (SNP). Nervii SNP -ului  se ramifică prin corp ÅŸi ajung în fiecare parte a acestuia, de la frunte ÅŸi sprâncene până jos la vârful degetelor mâinilor ÅŸi picioarelor. Cealaltă parte este sistemul nervos central (SNC). Acesta este format din creier /centrul de comandă ÅŸi de control al sistemului nervos) ÅŸi măduva spinării, care coboară de la creier prin tunelul format de oasele coloanei vertebrale. SNC, primeÅŸte semnalele nervoase de intrare de la SNP ÅŸi transmite semnale de comandă de ieÅŸire prin SNP către toate părÅ£ile corpului. Creierul este ÅŸi locul în care oamenii gândesc, percep ÅŸi simt.

Simptome

        SNC -ul efectuează multe sarcini, astfel simptomele problemelor legate de SNC sunt foarte variate. Identificarea sursei problemei în sistemul nervos este dificilă pentru că bolile ÅŸi lezările nervilor într-o parte a sistemului apar ca simptome departe de locul în care se află adevărata problemă. Câteva dintre simptome sunt pierderea simÅ£ului tactil, slăbirea sau dificultatea în locomoÅ£ie, pierderea capacităţii de a vorbi, tulburări de vedere, confuzie, ameÅ£eală ÅŸi pierderea cunoÅŸtinÅ£ei.

        Există multe boli care pot să afecteze SNC –ul. Două categorii principale de boli sunt cele care implică probleme ale alimentării cu sânge ÅŸi cele care implică infecÅ£ii. Există multe simptome provocate de o leziune fizică, adesea ea însăşi provocată de boală.

        Ca orice parte a corpului, SNC are nevoie de alimentare vasculară. Întreruperea alimentării cu sânge mai mult de câteva minute provoacă probleme ÅŸi celulele nervoase încep să moară. La creier mai există o problemă – este închis în cutia osoasă rigidă formată de oasele craniului. Dacă în interiorul craniului se deteriorează un vas sanguin, apare o scurgere de sânge ce măreÅŸte presiunea asupra creierului.

        În cazul unei congestii cerebrale alimentarea cu sânge a unei  părÅ£i a creierului încetează dintr-un motiv oarecare ÅŸi celulele nervoase ale creierului private se substanÅ£e nutritive pot să moară. O arteră ce aduce sângele la creier poate fi blocată de tromboză, sau un cheag de sânge. Acest lucru se poate datora unei probleme existente precum arterioscleroza, când pereÅ£ii arterelor se îngustează ÅŸi/sau ateroscleroza, când se depune grăsime pe interiorul pereÅ£ilor arterelor.

        Altă cauză poate fi embolia – un cheag de sânge sau o bucată de Å£esut din altă parte a corpului, precum inima sau plămânii, e transportat prin sistemul circulator spre creier ÅŸi se blochează în vasele sangvine mai înguste. O altă cauză a congestiei cerebrale este hemoragia cerebrală- scurgerea de sânge dintr-un vas sanguin deteriorat din cutia craniană. Sângele poate Å£âÅŸni printr-o zonă a peretelui vasului de sânge care este prea subÅ£ire ÅŸi asemănător cu un balon – acesta este anevrismul.

        Diferitele zone ale creierului controlează diferite procese în anumite părÅ£i ale corpului. Congestia cerebrală are simptome diferite, în funcÅ£ie de ce parte a creierului a fost afectat. Acestea includ pierderea capacităţii de vorbire, paralizia sau amorÅ£irea unor părÅ£i ale corpului, slăbiciune, confuzie, ameÅ£eală ÅŸi poate leÅŸinuri. Paralizia sau înÅ£epenirea se produce adesea pe o singură parte a corpului, deoarece de obicei doar o parte a creierului este afectată.

Cine se află în pericol?

        Congestia cerebrală este mai probabilă la cei cu tensiunea arterială mare  ÅŸi/sau fumători. AlÅ£i factori de risc sunt diabetul, nivelul înalt de colesterol în sânge, bolile de inimă ÅŸi cazuri de congestie cerebrală în familie. Congestia cerebrală afectează oamenii mai în vârstă, în special bărbaÅ£ii peste 65 de ani.

        Aproximativ o treime din congestiile cerebrale sunt fatale. Congestia cerebrală este una dintre cele mai frecvente cauze de deces în lumea occidentală. O altă treime lasă în urme daune permanente ÅŸi infirmităţi. În ultima treime, bolnavii îÅŸi revin la timp, dar simptomele pot dura mai multe luni.

        Åžocul ischemic temporar (SIT) sau atacul ischemic temporar (AIT) se numeÅŸte o minicongestie cerebrală. Simptomele sunt mai puÅ£in grave ÅŸi durează un timp scurt – mai puÅ£in de o zi. Cauza este blocarea temporară a unui vas de sânge din creier, ceea ce duce la lipsă de sânge (ischemie) în Å£esuturile pe care le alimentează. Motivul blocării poate să fie un embolus. Simptomele depind de regiunile afectate ale creierului.

        SIT este destul de frecvent la vârsta de peste 60 de ani. Efectele pot fi vagi ÅŸi scurte, ÅŸi pot fi puse pe seama unei simple „ameÅ£eli”, dar de fapt prevestesc o congestie cerebrală.

Presiune asupra creierului

        În interiorul cutiei craniene creierul este protejat de trei straturi de membrane, sau meninge. Ruperea ÅŸi sângerarea unui vas sangvin din meninge poate provoca o inflamaÅ£ie care exercită presiune asupra creierului ÅŸi îi întrerupe alimentarea cu sânge.

        Ruperea unui vas sanguin meningeal poate fi cauzată de anevrism sau de o lovitură asupra craniului. Umflarea este dureroasă, pentru că meningele conÅ£ine nervi care detectează atingerea ÅŸi durerea, iar creierul – surprinzător – nu conÅ£ine. Hemoragiile mici pot să treacă ÅŸi să se vindece, dar cele mari adesea necesită intervenÅ£ii chirurgicale.       

         Există mai multe tipuri de hemoragii, în funcÅ£ie de locul sângerării. În hemoragia subarahnoidă, sângele se scurge în stratul meningeal interior, pia mater, ÅŸi cel mijlociu, arahnoida. Aceasta apare mai frecvent la vârste între 40 ÅŸi 60 de ani, cel mai adesea, cel mai adesea femei, ÅŸi la cei cu tensiune arterială mare. Simptomele includ durere bruscă de cap ÅŸi puternică, greÅ£uri, înÅ£epenirea cefei, incapacitatea de a suporta lumini puternice, leÅŸinuri Å£i pierderea cunoÅŸtinÅ£ei . Pot apărea ÅŸi simptome ale congestiei cerebrale. Este nevoie de asistenţă medicală de urgenţă, pentru că unele cazuri sunt fatale. Presiunea sângelui poate cauza vătămări permanente ale creierului.

        Într-o hemoragie subdurală intervine de obicei o sângerare lentă din vasele sangvine mici din stratul mijlociu arahnoida ÅŸi stratul exterior dura mater. Simptomele sunt similare cu cele ale congestiei cerebrale, dar apar treptat, în decursul mai multor săptămâni. Această afecÅ£iune tinde să apară la vârstnici sau  în urma unor lezări ale capului.

        În cazul unei hemoragii extradurale există o sângerare în jurul stratului exterior , dura mater. Aceasta se datorează adesea unei fracturi craniene. Simptomele includ durere de cap puternică care poate să apară cu mai multe ore după rănire, ameÅ£eală, greÅ£uri, vărsături ÅŸi pierderea cunoÅŸtinÅ£ei. AsistenÅ£a medicală de urgenţă este vitală.

Diagnostic ÅŸi pronostic

        Cu tehnologia modernă se pot diagnostica acum hemoragiile cerebrale ÅŸi alte boli ale SNC. Există raze X convenÅ£ionale ÅŸi metode mai noi de scanare, precum tomografia computerizată (TC) ÅŸi rezonanÅ£a magnetică nucleară (RMN). Acestea permit medicilor să vadă Å£esuturile moi din interiorul cutiei craniene sau a coloanei vertebrale ÅŸi să localizeze tipul ÅŸi poziÅ£ia problemei cu o precizie mai mare decât razele X.

        Pronosticul pentru victimele congestiei cerebrale este variabil. Unele tipuri de celule ale corpului precum cele din piele, se pot multiplica pentru a reface deteriorările. Celulele nervoase deteriorate prin lezări, infecÅ£ii sau alte probleme nu pot face acest lucru – mai ales cele din sistemul nervos central. Incapacitatea de reconstituire se datorează parÅ£ial formelor ÅŸi interconexiunilor lor extrem de complicate. Procesele care se bazau pe aceste celule nervoase nu mai pot avea loc: miÅŸcarea unei părÅ£i a corpului, interpretarea mesajelor nervoase provenite de la un organ se simÅ£ sau recunoaÅŸterea unei persoane.

        În anumite cazuri, alte celule nervoase ÅŸi alte trasee pot prelua sarcinile celor care au fost pierdute. AÅŸa se întâmplă că oamenii care au suferit o congestie cerebrală, de exemplu, îÅŸi pot recăpăta treptat capacitatea de utilizarea a unui membru sau să înveÅ£e din nou să vorbească. Adaptarea ÅŸi refacerea pe această cale necesită de obicei ajutorul psihoterapeuÅ£ilor.

Infecţii

        Germenii mici precum bacteriile sau virusurile pot să infecteze sistemul nervos central, aÅŸa cum se întâmplă ÅŸi cu alte părÅ£i ale corpului. Uneori infecÅ£iile pun viaÅ£a în pericol, în special dacă sunt afectaÅ£i nervii care controlează bătăile inimii, respiraÅ£ia sau alte procese vitale.

        În cazul meningitei, straturile din jurul creierului (meningele) se infectează ÅŸi se inflamează. Germenii ajung în sânge prin plămâni, sau pot pătrunde în cutia craniană prin urechi sau prin sinusuri, sau printr-o lezare a capului. Adesea nu există un traseu de intrare evident clar pentru apariÅ£ia infecÅ£ie. Simptomele includ greÅ£uri, vărsături, febră, dureri de cap, înÅ£epenirea cefei, teamă sau durere la vederea luminilor puternice, ameÅ£eală ÅŸi pierderea cunoÅŸtinÅ£ei.

        Meningita vitală poate să dispară singură ÅŸi să nu lase în urmă efecte. Meningita bacteriană poate fi mult mai gravă, chiar fatală. Umflarea ÅŸi infecÅ£ia pot afecta creierul în mod ireversibil ÅŸi să ducă la pierderea unor capacităţi mintale, la surzire sau orbire, în special în cazul bătrânilor sau a celor foarte tineri. Tratamentul medical urgent este extrem de important la prima suspiciune de meningită.

        Encefalita este  inflamaÅ£ia celulelor creierului (nu a meningelor). Apare singură sau poate fi complicaÅ£ie a oreionului, pojarului sau a mononucleozei infecÅ£ioase. Cazurile grave sunt extrem de rare dar duc la paralizie, pierderea vederii, vorbirii ÅŸi a auzului, ÅŸi chiar comă. BebeluÅŸii ÅŸi oamenii bătrâni sunt mai ales în pericol. Îngrijirea medicilor experÅ£i este esenÅ£ială într-un stadiu cât mai incipient.

Tumori

        CreÅŸterea unei tumori în creier  blochează alimentarea cu sânge ÅŸi exercită presiune asupra celulelor creierului. Poate provoca dureri de cap, greÅ£uri ÅŸi tulburări de vedere, ÅŸi alte părÅ£i ale corpului pot fi afectate treptat. Există mai multe tipuri de tumori, dar în ciuda mitului popular, ele sunt foarte rare.

        Tumorile de pe măduva spinării implică dureri de spate ÅŸi pot afecta funcÅ£ionarea membrelor, intestinelor ÅŸi a vezicii. Tratamentele acestor tumori includ o combinaÅ£ie de chirurgie, radioterapie ÅŸi medicamente.

Degenerarea

        Multe părÅ£i ale corpului se uzează ÅŸi se degenerează cu vârsta. Unele părÅ£i ale  SNC –ului sunt vulnerabile la anumite tipuri de  degenerare, care afectează senzaÅ£iile ÅŸi miÅŸcările.

        În boala Parkinson – o afecÅ£iune cronică progresivă – sunt distruse celulele nervoase sin anumite părÅ£i ale centrelor motoare ale creierului, specializate pentru controlul miÅŸcărilor. Aceste celule produc în mod normal substanÅ£a chimică necesară creierului numită dopamină. Simptomele bolii Parkinson sunt tremurul incontrolabil sau miÅŸcarea repetativă a unei părÅ£i a corpului, ÅŸi o tot mai mare dificultate în miÅŸcări precum  mersul ÅŸi vorbitul. Scrisul de mână se schimbă ÅŸi devine mai mic. Mintea de obicei nu este afectată-. Această boală afectează oamenii cu vârste de peste 75 de ani. Boala nu poate fi vindecată, dar simptomele pot fi ameliorate cu ajutorul medicamentelor, în special L-dopa. Pe lângă acestea, ajutoarele fizice ÅŸi aparatele ajută bolnavul să menÅ£ină o viaţă activă.

        Coreea lui Hunington ester o boală ereditară a creierului care are ca rezultat miÅŸcări incontrolabile ale corpului ÅŸi schimbări de personalitate. Ea este rară ÅŸi nu poate fi vindecată. Consilierii genetici discută efectele bolii, ÅŸi probabilitatea  ca copii să fie afectaÅ£i, cu membrii familiilor în care apare.

        Există un alt grup de probleme ale sistemului nervos cunoscut sub numele de tulburări funcÅ£ionale. Acesta înseamnă că boala se naÅŸte din felul în care lucrează sau funcÅ£ionează celulele nervoase, mai ales în acÅ£iunea lor chimică, Å£i nu din defecte fizice sau structurale.

        Printre tulburările funcÅ£ionale ale SNC se numără durerile de cap, migrenele, epilepsia ÅŸi vertijele. Acestea sunt subiecte vaste de discuÅ£ie ÅŸi sunt tratate separat, la fel ca ÅŸi bolile degenerative cum ar fi demenÅ£a, boala Alzheimer, si scleroza în plăci.