Ursii polari

Categoria: Referat Biologie

Descriere:

Ursul polar are un strămoÅŸ comun cu ursul brun, iar cei doi sunt ÅŸi acum suficient de strâns înrudiÅ£i pentru a produce hibrizi fertili în programe de încruciÅŸare în captivitate. Însă ursul polar a dezvoltat diferite adaptări pentru viaÅ£a în unul dintre cele mai reci...

Ursul polar are un strămoÅŸ comun cu ursul brun, iar cei doi sunt ÅŸi acum suficient de strâns înrudiÅ£i pentru a produce hibrizi fertili în programe de încruciÅŸare în captivitate. Însă ursul polar a dezvoltat diferite adaptări pentru viaÅ£a în unul dintre cele mai reci, mai pustii ÅŸi mai ostile medii de pe Pământ – regiunea arctică circumpolară.

Concurând cu ursul brun pentru titlul de cel mai mare carnivor terestru, maiestuosul urs polar este regele banchizelor din regiunea arctică. Adaptarea sa la apă il clasifică drept mamifer marin.

Lucrul cel mai caracteristic este blana sa crem sau alb-gălbuie, care se contopeÅŸte cu uÅŸurinţă cu mediul, iar perii impenetrabili ai blănii sunt goi pe dinăuntru ÅŸi dispuÅŸi foarte des pentru a oferi maximă căldură în aerul ÅŸi în apa deosebil de rece. Un strat gros de grăsime de sub piele oferă ÅŸi mai multă izolare, în special în timp ce ursul înoată.

Ursul polar are tălpile picioarelor acoperite cu peri pentru a asigura tracÅ£iunea pe gheaţă, iar ghearele lungi, de care nu mai este nevoie pentru săpatul în pământ ÅŸi ruperea scoarÅ£ei copacilor, sunt scurte ÅŸi ascuÅ£ite, pentru a putea apuca ferm prada care se zvârcoleÅŸte. Labele anterioare masive - cu diametre de până la 30 cm – sunt parÅ£ial membranate ÅŸi sunt folosite ca niÅŸte înotătoare în timpul înotului; labele posterioare au rolul de cârmă.

Comportamentul natural.

Solitari din fire, urÅŸii polari hoinăresc pe întinderi mari – în decursul unui an ei pot să cutreiere peste 51.000 km2 de teren îngheÅ£at ÅŸi zilnic parcurg peste 40km. Însă majoritatea urÅŸilor aparÅ£in unor populaÅ£ii care rămân în aceeaÅŸi regiune geografică generală. Habitatul lor preferat este întinderea vastă unde calota glaciară polară întâlneÅŸte Oceanul ÎngheÅ£at ÅŸi gheaÅ£a se sparge. Iarna, când suprafaÅ£a gheÅ£ii se extinde, urÅŸii se deplasează spre sud ÅŸi vara, când gheaÅ£a se micÅŸorează, se îndreaptă spre nord. Când este necesar, ei înoată ore în ÅŸir pentru a ajunge de pe o bucată de gheaţă pe alta – pot înota aproape 100km fără odihnă, cu o viteză medie de 10km pe oră.

Viteza lor de pe suprafaÅ£a gheÅ£ii – atinsă într-o târâre stângace a picioarelor – este mai mică, în medie 4km pe oră, dar dacă este nevoie, pot să fugă cu o viteză maximă de aproximativ 40km pe oră. Ei obosesc mai repede pe uscat, ÅŸi deÅŸi pot să umble prin zăpadă cu labele lor mari, ei se simt mai bine pe gheaţă ÅŸi, uneori, pe pământul golaÅŸ. Ei pot să urce stânci abrupte de gheaţă ÅŸi au fost văzuÅ£i alunecând pe dealuri în jos pe burtă, folosindu-ÅŸi picioarele anterioare drept frâne.

Obiceiuri de hrănire.

Hrana preferată a ursului polar, cel mai carnivor dintre urÅŸi, este foca inelată, care, în ciuda marilor eforturi ale ursului, este cel mai abundent mamifer mare din regiunea arctică. Hrana ursului polar constă din foca cu barbă, foca de Groenlanda ÅŸi foca cu glugă, dar la nevoie, mănâncă adesea leÅŸuri de morse ÅŸi de balene. Consuma ÅŸi peÅŸti ÅŸi crabi, iar dacă topirea gheÅ£ii din timpul verii îl obligă să se retragă spre interiorul regiunii arctice, el va mânca mamifere mici, rozătoare, păsări ÅŸi ouăle lor. Când nu îi rămâne altceva, trece la vegetaÅ£ie – fructe ÅŸi plante.

Cum rămâne în formă.

Pentru a-ÅŸi menÅ£ine greutatea masivă a corpului, ursul polar trebuie să omoare o focă la fiecare 5-6 zile. El are un stomac foarte mare, care îi permite să mănânce până la 70kg la o singură masă. Ursul îÅŸi vânează prada în mai multe feluri. Uneori aÅŸteaptă răbdător ore în ÅŸir la copca de respiraÅ£ie a focii. Ursul polar are simÅ£ul mirosului foarte dezvoltat, care îi permite să detecteze o focă ce se odihneÅŸte pe gheaţă la o distanţă de peste 30km, sau în vizuina sa, sub o pătură de zăpadă de 1m adâncime. Uneori pândeÅŸte o focă ce se odihneÅŸte înotând în liniÅŸte spre ea, apoi “explodează” din apă ÅŸi o ia prin surprindere.

Majoritatea urÅŸilor polari sunt activi tot timpul anului, construind doar adăposturi temporare în zăpadă pentru perioadele cu vremea cea mai aspră. Femelele care devin gestante în perioada de împerechere dintre aprilie ÅŸi iunie hibernează în bârloguri adânci ÅŸi largi săpate în zăpadă, adesea pe un versant abrupt, de obicei la o distanţă de până la 10km de coastă.

Femelele ursului polar încep să se împerecheze la vârsta de aproximativ 5 ani; masculii sunt puÅ£in mai în vârstă. Implantarea întârziată a ovulului determină prelungirea perioadei de gestaÅ£ie între 195-265 de zile, la sfârÅŸitul căreia femela este bine instalată în bârlogul său. În decembrie ÅŸi ianuarie se nasc între unul ÅŸi patru pui – cel mai adesea doi -, cântărind doar 700g. Se hrănesc cu laptele bogat al mamei, ÅŸi părăsesc bârlogul prin martie-aprilie, când cântăresc aproape 12kg.

Puii rămân cu mama lor până la vârsta de cel puÅ£in 2 ani – când sunt complet înţărcaÅ£i. Ei o urmăresc peste tot, călcând în urmele ei ÅŸi chiar mergând călare pe spatele ei când intră în apă. În prima lor vară ea îi învaţă cum să vâneze, iar ei prind gustul sângelui ÅŸi al grăsimii de focă. Femela nu se va împerechea din nou înainte ca puii să o părăsească.

Supravieţuirea ursului polar.

Poporul nativ intuitiv(eschimos) ucidea urÅŸii polari pentru piele ÅŸi carnea lor. Când comercianÅ£ii de blănuri ÅŸi vânătorii de balene au pătruns tot mai mult în regiunea arctică, în secolul al XVIII-lea, populaÅ£iile de urÅŸi au început să sufere. În secolul XX “sportivii” ÅŸi vânătorii de trofee au introdus echipamente sofisticate pentru localizarea ÅŸi uciderea urÅŸilor polari, iar numărul lor a scăzut grav.

În 1973 cele 5 naÅ£iuni din arealul urÅŸilor polari au făcut un proiect de lege pentru limitarea vânătorii, protecÅ£ia habitatului ÅŸi cooperarea în cercetări asupra urÅŸilor polari. SUA a ratificat această lege în 1976.

UrÅŸii sunt vânaÅ£i ÅŸi în prezent, cu aproximativ 1.000 de animale răpuse pe an, însă există un sistem strict de autorizare. Numărul lor pare acum să se afle în creÅŸtere, cel putin 28.000 de animale existând în mijlocul naturii.

DeÅŸi cooperarea naÅ£iunilor pentru conservarea ursului polar este privită ca un model care ar trebui aplicat ÅŸi pentru alte specii, unii ecologiÅŸti sunt încă îngrijoraÅ£i de soarta ursului polar, din cauza exploatării zăcămintelor de petrol ÅŸi gaze naturale din regiunea arctică. Continuarea protejării ursului polar este considerată vitală pentru supravieÅ£uirea sa.