Sarmanul Dionis - demonstartie nuvela
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Opera literara a lui Mihai Eminescu (!850-1889) creste cu toate
radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu
toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un
povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci
recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni
inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea
pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William
Blake... |
|
|
1
Sărmanul Dionis
de Mihai Eminescu
Opera literara a lui Mihai Eminescu (!850-1889) creste cu toate
radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu
toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un
povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci
recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni
inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea
pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William
Blake.Nuvela ‚Sarmanul Dionis” este o constructie epica
cuprinzatoare, posterioara romanului Geniu Pustiu. Nuvela a fost
publicata in numarul din decembrie 1872-ianuarie 1873 al „Convorbirilor
literare”.
Ca nuvela exemplara , de un perfect echilibru
compoziţional ,”Sărmanul Dionis” isi concentrează toate luminile asupra
personajului principal , in scopul conturării trasaturilor sale
caracteristice . De altfel asta si este definiţia
nuvela (<it nouvella ; nove – noutate , nuvala>)sa fie o
specie a genului epic in proza , mai rar in versuri, de īntindere medie
, mai mare decāt schiţa mai mica decāt romanul , cu un singur fir
epic , generat de o intriga puternica si un conflict concentrat ,in
care este implicat un număr restrāns de personaje.
Titlul nuvelei are o structura subiectiva , punand
in lumina pe Dionis , personajul principal eponim , iar apelativul
„sarmanul” relevand conditia umila a protagonistului, din punct de
vedere social,dar si spiritual deoarece nu reuseste sa se
atinga planul absolutului.
Textul debuteaza cu monologul interior al
protagonistului, individualizat prin puncte de suspensie si minuscula.
Dionis, un tanar visator incurabil , copist , modest , neavand pe
nimeni pe lume , intorcandu-se acasa intr-o seara de toamna prin ploaia
rece,elemente romantice, mediteaza asupra teoriei lui Kant despre
subiectivitatea spatiului si a timpului ca forme ale intuitiei, ale
simturilor noaste. „Nu exista nici timp nici spatiu” ele sunt ipotezele
fantasticului la care ajunge Dionis , fantastice nu pentru ca ar fi
lipsite de logica , ci pentru ca presupun imprejurarile care trec
dincolo de limitele experientei. Cand s-a oprit ploaia Dionis pleaca de
la carciuma spre casa. Ea era inconjurata de ierburi ,iar peretii de
abia se mai tineau .G.Durand , in studiul structuri autropologice
ale imaginarului, afirma ca intre macrocrosm si microcrosmosul uman
casa este un cosmos secund, obiect personificat , care ascunde centri
de visare , ai plictisului , ai singuratatii , ai comuniunii cu
ceilalti. In interior era o masa plina cu carti , un pat de
scanduri acoperit cu paie ,iar pe unul din pereti era un tablou care il
infatisa pe tatal sau. Autorul face o comparatie intre Dionis si chipul
tatalui deducand o foarte mare asemanare.Mitul androginului se releva
inca din aceste randuri :tatal are o figura emaciata , semanand cu o
femeie.
Printre teancurile de cartii Dionis gaseste cartea
vechiului profet Zoroastru, si este cuprins in sfera visului.
Personajul nu mai este el, Dionis , ci un altul , un calugar de pe
vremea lui Alexandru cel Bun :personajul a regresat miraculos in timp,
print-un straniu proces de metempsihoza inversa, granitile timpului si
ale spatiului fiind abolite.Cartea sacra de origine iraniana, devine
poarta de intrare in alt interval de spatiu-timp , liniaritatea
universului disparand.Cartea este scrisa cu litere de neinteles , fiind
o farama angelica , in timp ce la a saptea pagina se gasesc intotdeauna
informatiile necesare pentru stapanirea esafodajului material. Maestru
Ruben ii spune ca este adevarata teoria egipteana a trecerii sufletului
prin mai multe trupuri. Odata aflat in posesia cartii , a intrumentului
magic , Dionis-Dan paraseste lumea comuna , adapostindu-se pe luna ,
unde construieste un castel selenar pentru iubita lui.
1
Ascensiunea se face prin eliminarea materialitatii si a fortei
gravitationale ce tin fiiintele legate de pamant . Umbra , imateriala ,
este aceeea care il calauzeste de-a lungul existentelor , insirate ca
margaritarele pe o sfoara. Ruben este in realitate Satana , care pune
la punct un plan diabolic , de a afla in ce consta taina de la pagina a
saptea. Tranzbordarea pe luna este insotita de cunosterea ingerilor,
care trec in zbor diafan , ierarhizati intr-o nestiuta ordine , pe
deasupra celor doi indragostiti . Aici el este preocupat de dumnezeire
, crezand ca a devenit Dumnezeu , intr-o razvratire de arhanghel ,
fiind aruncat inapoi pe pamant. Lumea este structurata pe mai multe
niveluri , iar Dionis confunda cerul in care se afla el cu ultimul.Dupa
caderea luciferica ,spre deosebire de Lucifer , personajului i se ofera
sansa de a se salva prin iubire. Ajuns inapoi in timpul sau si
sortit
unei existente banale , Dionis crede ca a visat si se dedica unei vieti
domestice , prin casatoria cu Maria.
Visul se multiplica inselator , fara a mai destinge
realitatea ,
fara a se mai realiza diferenta dintre real si ireal , intre intamplat
si neintamplat. In acest univers , singura ce stapaneste caruselul de
existente ramane umbra.Ea are o simbolistica speciala , reprezentand
partea eterna a fiintei , separata de sufletul nemuritor, fiind un
registru al acestuia.
In finalul nuvelei , care nu coincide cu
deznodamnatul , Eminescu
subliniaza idea viatii ca teatru. Cu privire la trecerea sufletului de
la un corp la altul autorul da un citat din Theophille Gautier:”Imi
pare c-am trait odat in Orient , si cand in vreamea carnavalului ma
deghizez cu vreun caftan , cred a relua adevaratele mele vestimente .
Am fost intotdeauna surprins ca nu pricep curent limba araba . Trebuie
s-o fi uitat”.--- Interogatiile retorice asociate studiului lui
Th.Gautier ambiguizeaza o data in plus finalul , deschis intrepetarilor.
Fantasticul este generat pe baza substantei epice
romantice ,
astfel incat pactul mefistofelnic , ambitia luciferica , rasturnarea
cronologiei, dedublarea , umbra , transfigurarea infernala a spatiului
, visul in vis devin specifice fantasticului romantic.
Autorul concret organizeaza universul fictional ,
isi asuma functia
narativa , regizora si de interpretare , raportandu-se la cititor atat
in expozitiune cat si in final , iar distanta narator personaj este in
linii mari respectata prin obiectivitate dar apar si accente de
subiectivism . Epitetele eminesciene apar mai intotdeauna in grupe de
trei(„cerul adanc albastru”, „flori albastre”) si intr-un amestec
caracteristic al epitetului sensibil cu cel moral, ca si cum ele ar
apartine de drept aceluiasi plan.
Unitatea spirituala a universului de imagini , sensebilitatea adanca ,
reactia discreta si neintrerupta in nuante de valoare estetica si efect
emotional , puterea sfanta a iubirii si simtului organic al naturii ,
frenezia unei vieti cosmice si a unei experiente spirituale supreme ,
ca si stilul care imbraca toate intr-o nebanuita prospetime toate ,
laolalta, asigura nuvelei Sarmanul Dionis locul cel dintai in cadrul
prozei fantastice si filozofice , de natura romantica , a lui Eminescu
si o ridica in randul valorilor literare romanesti
nemuritoare.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|