Ion Creanga
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
"Sunt nascut la 1 martie 1837 în satul Humulesti, judetul Neamtului,
Plasa de Sus, din parinti români: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din
Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul
Pipirig, judetul Neamtului..." |
|
|
1
ION CREANGA
(1839-1889)
"Sunt nascut la 1 martie 1837 în satul Humulesti, judetul Neamtului,
Plasa de Sus, din parinti români: Stefan a lui Petrea Ciubotariul din
Humulesti si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul
Pipirig, judetul Neamtului..."
Data înscrisa de mâna lui Creanga în Fragment de biografie si acceptata
de multi istorici literari e contestata de alti cercetatori, care
afirma ca povestitorul s-a nascut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform
singurului document autentic: o condica (mitrica) de nou-nascuti din
Humulesti, descoperita si publicata de arhivistul iesean Gh. Ungureanu.
În casuta taraneasca din Humulesti, de unde se vad ruinele Cetatii
Neamt, în familia lui Stefan si a Smarandei se nasc 8 copii: ION,
Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile si Petre. Ultimii trei
baieti pier de copii. Ecaterina moare în1893, iar Zahei, Maria si
Ileana traiesc pâna în 1919.
1846-1853 Istet si neastâmparat, cum se autodescrie
mai apoi în Amintiri din copilarie, Nica urmeaza scoala de pe lânga
biserica, avându-l dascal pe "badita Vasile" (Vasile al Iloaiei), cel
luat cu arcanul la oaste. Scoala era într-o chilie facuta de sateni, la
îndemnul parohului Ion Humulescu. Permanentii vizitatori sositi azi la
Humulesti vad nu numai muzeul din casuta, dar si biserica sau drumul
spre Ozana, unde se scalda Ionica.
Apoi, cum desprindem din harta alaturata, mama Smaranda îl da în
primire tatalui ei David Creanga (bunicul lui Nica). Acesta îl duce,
împreuna cu fiul sau mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistritei, la
Brosteni, unde învata cu un profesor, N. Nanu, pâna la episodul hazliu
cu râia si caprele Irinucai.
1853-1854 E înscris la Scoala Domneasca de la Tg.
Neamt, peste apa Ozanei, unde-l are ca profesor pe parintele Isaia
Teodorescu (eroul din Popa Duhu). În scriptele scolii, Nica e înscris:
Stefanescu Ion.
1854, toamna Mama Smaranda doreste sa-l faca preot,
fiind înscris la "fabrica de popi": Scoala catihetica din Falticeni,
condusa de N. Conta (unchiul filozofului Vasile Conta).
Aici nu mai este Nica a lui Stefan a Petrei, ci Ion Creanga, nume
pastrat toata viata.
1855-1858 Desfiintându-se Scoala din Falticeni
(caricaturizata copios în Amintiri...), Creanga pleaca la Iasi, prin
insistentele mamei, care-l dorea neaparat preot. Ajunge elev la
Seminarul teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. Este notat la
toate materiile cu "bun", "foarte bun" si "eminent". Sta la internat,
care e gratuit. Termina seminarul - cursul inferior.
1859 Moare tatal sau, departe de Humulesti, pe mosia
Facauti (mormântul se afla la Prigoreni, lânga Tg. Frumos, localitate
legata de Neculce).
Când se fierbe Unirea la Iasi, Creanga e deja iesean convins, desi nu
voia sa plece din Humulesti. Apoi va scrie: Mos Ion Roata si Unirea si
Mos Ion Roata si Cuza Voda.
Se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu de la biserica
40 de Sfinti-Iasi. La 26 dec. 1859 e hirotonisit diacon la biserica
"Sfânta Treime".
1864-1865 În acest an scolar, este elev stralucit la
Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi (director si profesor
Titu Maiorescu, mai mic decât C.). Maiorescu îl apreciaza si-l pune
învatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi. La terminarea scolii
preparandale, C. se claseaza pe locul I. La 10 iunie 1865 devine
institutor, cu certificat de absolvire. Are 28 de ani, e însurat, are
si-un baiat, Constantin (nascut la 19 dec. 1860).
Acum îi moare si mama, Smaranda, bolnava de epilepsie (de aceeasi boala
va suferi si Ionica).
1859-1872 Timp de 12 ani e slujitor al altarului
(dascal, diacon, la diferite biserici din Iasi). La 10 oct. 1872 este
exclus definitiv din cler. Îl parasise nevasta (un diacon n-avea voie
sa divorteze), trasese cu pusca în ciorile care murdareau biserica
Golia (locuia ca diacon în casa aflata si azi în curtea Goliei) si se
tunsese ca un civil. Abia în 1993, dupa 122 de ani, s-a luat
post-mortem o hotarâre reparatorie: Creanga a fost reprimit în rândul
clerului, ca diacon.
1
1864-1889 Timp de 25 de ani, Creanga slujeste
scoala, fiind un
excelent pedagog, chiar daca fusese destituit din învatamânt între
1872-1874. E autorul unui numar de 4 manuale scolare, scoase în
colaborare cu alti institutori.
1873 Dupa un proces lung, tribunalul da o decizie de
divort si
Creanga are câstig de cauza, în procesul cu Ileana, primind copilul în
îngrijire. Constantin avea 12 ani si tatal sau grijuliu cauta o casuta
potrivita. O gaseste în mahalaua Ticau si se muta în bojdeuca (asa îi
spunea povestitorul) de valatuci, acoperita cu dranita. Ca gospodina, o
aduce pe Tinca Vartic, o fata-tiitoare, cu care va trai toata viata,
fara sa se casatoreasca legitim.
1875 Moment decisiv în viata humulesteanului
stabilit în Ticau: îl
cunoaste pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor scolar la Iasi si
Vaslui. Poetul descopera, la o consfatuire a învatatorilor ori la vreun
han iesean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creanga. Devin
prieteni pentru totdeauna si petrec la vestita crâsma cu hrube Bolta
Rece ori la alte hanuri iesene.
E cea mai frumoasa amicitie din istoria literaturii române. Eminescu îl
determina sa scrie si-l introduce în cenaclul Junimii. Citeste Soacra
cu trei nurori (publicata la 1 oct. 1875 în Convorbiri literare).
Autorul de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui
prieten, care a locuit o vreme în bojdeuca din Ticau, gustând cu
placere sarmalele facute de Tinca. Era în anii 1876-1877, înaintea
plecarii fratelui Mihai la Bucuresti.
1875-1883 Sub imboldul poetului, care-i citea si
îndrepta
manuscrisele, sunt compuse în bojdeuca genialele sale scrieri literare,
care încânta toate generatiile de cititori români (ba si straini, prin
traduceri).
Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e si timpul
capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul vrajit a facut ca în 1883
amândoi sa se îmbolnaveasca si sa nu mai scrie nimic important, dupa
acest an. Dupa Soacra cu trei nurori, Creanga publica în Convorbiri
literare: Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac, Povestea porcului, Mos
Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata
mosneagului, Ivan Turbinca, Povestea unui om lenes, Amintiri din
copilarie (primele trei parti, a patra fiind postuma), Popa Duhu, Cinci
pâni. Scrise tot acum, Mos Ion Roata si Mos Ion Roata si Voda Cuza,
apar în alte publicatii.
1883-1889 Exact în aceeasi perioada cu Eminescu,
marele nostru
povestitor este bolnav si scrie sporadic. Crizele de epilepsie îi aduc
o suferinta de sase ani. Când afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, îl
apuca disperarea. Cade chiar în clasa, înaintea scolarilor, stând mult
timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la Slanic
Moldova.
1889, 15 iunie Creanga afla, tot din ziare, ca la
ospiciul dr. Sutu
din Capitala s-a stins "fratele Mihai". Plânge ca un copil si murmura
tremurând de suspine: Badie Mihai!
Dupa câteva saptamâni, afla ca - la începutul lui august - sarmana
Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeuca, s-a otravit cu
arsenic la manastirea Varatec.
1889, 31 dec Copiii pornesc prin Iasi cu uratul.
Înveselit, Creanga
coboara din Ticau, spre centru. Intra la o franzelarie de pe Strada
Lapusneanu, mâncând pofticios gogosi cu dulceata. Împreuna cu prof.
Draghici, urca pe Ulita de Sus. Dupa ce beau câte un coniac, amicul îl
conduce pâna aproape de bojdeuca. Îsi ureaza "La multi ani". Primeste
colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin Humulestii natali. În
noaptea bucuriilor, el îsi da duhul. Aflând vestea, prietenii l-au pus
în sicriu. Când sa-l scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la
cimitir. Cosciugul - prea mare; usile - prea strâmte. Cum sa iasa?
Amicii strica zidul de lut, dintre ferestruicile odaii de curat. Prin
spartura este scos sicriu si dus la Eternitatea, unde e înmormântat pe
2 ianuarie 1890.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai complet site cu referate
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|