Testament - Tudor Arghezi
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Arta poetica este un text , de multe ori o poezie in care autorul isi exprima conceptia destre arta .Poezia Testament deschide volumul de debut al lui Tudor Arghezi – “Cuvinte potrivite “ 1927 . Este alcatuita din cinci strofe de intindere inegala , cu rima imperecheata si cu masura versului de unsprezece silabe. Ideile poetice nu se succed , ci se reiau in diferite structuri ale textului .Ideea legaturii dintre poet si strabunii sai apare in prima si a treia strofa dar si in versul final ... |
|
|
1
TESTAMENT
Arta poetica este un text , de multe ori o poezie in care autorul isi
exprima conceptia destre arta .
Poezia Testament deschide volumul de debut al lui Tudor Arghezi –
“Cuvinte potrivite “ 1927 . Este alcatuita din cinci strofe de
intindere inegala , cu rima imperecheata si cu masura versului de
unsprezece silabe. Ideile poetice nu se succed , ci se reiau in
diferite structuri ale textului .Ideea legaturii dintre poet si
strabunii sai apare in prima si a treia strofa dar si in versul final .
Prima strofa : este alcatuita din opt versuri .
In primele 2 versuri , poetul i se adreseaza fiului ( urmasilor )
carora le lasa Cartea sa (opera) , asa cum strabunii ne-au lasat
textele sacre . Intre cei doi termeni care incheie versurile 1 si 2
(“moarte”, “carte”) se stabileste o opozitie : in vreme ce fiinta
poetului se va intoarce in lut , opera va dainui mereu .
Tot aici epitetul individual “ nume adunat” contine ideea ca opera a
fost zamislita printr-un proces trudnic si indelungat , la capatul
caruia poetul si va aduce partea lui de contributie la “urcusul “ in
timp al omenirii . Versurile 3-8 ale primei strofe ofera o” viziune de
sus a germinatiei antropologice “ (Calinescu ) , poetul coborand in
timp la clipa nasterii primilor oameni .Astfel , metafora “ seara
razvratita” reprezinta , ca si la Eminescu , intunericul anterior
nasterii lumii ; aparitia rasvratita a vietii este uriasa forfota
universala din ziua cea dintai a omenirii , continuata cu urcusul in
tipm al generatiilor . Imaginea halucinanta a strabunilor care urca ‘
prin rapi si gropi adanci “(metafore) sugereaza acest
suis ‘ pe branci ‘ , care va sfarsi in mormanele de osemnite .
Poetul si fiul nu sunt decat doua momente ale eternei curgeri a ‘
râului ‘ de oameni . Integrat acestei legi cosmice , poetul stie ca
este bolnav de vreme si ca va veni clipa cand va muri .
In prima strofa , opera este vazuta ca ‘ o treapta ‘ in marea trecere ‘
universala , un moment al progresului inceput in adancurile timpului
orginar , cand cei dintai strabuni s-au ridicat din golul preexistentei
.
In strofa a II-a : “ Cartea “ devine “hrisovul vostru cel
dintai “ , act al innobilarii prin munca , daruit urmasilor spirituali
. Ideea legaturii poetului cu stramosii este exprimata prin metoda
osemintelor “ varsate “ in sufletul acestuia , intr-o contopire
fara sfarsit .In strofa a III a alcatuita din 18 versuri se
concentreaza o idee densa : In aceste versuri legatura dintre
generatii castiga noi semnificatii : “ batranii “ autorului sunt
taranii . Poetul face parte chiar din prima serie de oameni ai
spiritului ( metafora sapei preschimbate in condei si cea a brazdei
prefacute in calimara ), iar rostul sau in lume li se datoreaza
stramosilor tarani . In versurile 5 si 6 este indicat izvorul
limbajului poetic arghezian : graiul aspru ,
frust al batranilor tarani , caruia poetul ii da noi straluciri .
Aici apare si sintagma “cuvinte potrivite “ . Aceasta il defineste pe
autor ca pe un artizan care potriveste cuvintele in vers , printr-o
activitate migaloasa si grea , desfasurata in “mii de saptamani “ .
Decantate din graiul simplu si sedimentar ( aspru si pur ca insusi
pamantul ) al inaintasilor tarani , cuvintele sunt “ prefacute “ “ in
versuri si-n icoana “ devenind arta . In versul al X-lea este
enuntata estetica uratului : “Facui din zdrente muguri si coroane
“ inseamna transformarea uratului in frumos , adica in
poezie . Pe un plan mai profund , uratul face parte dintre atributele
lumii care si-au pierdut sacralitatea . In acest sens poetul
devine un creator care ii reda lumii frumusetea disparuta , poezia
devenind o ipostaza a Logosului . In ultimele doua strofe : apar noi
definitii ale poeziei : “ Cartea are virtutii purifcatoare “ ., ea
izbaveste lumea de durere prin forta cuvantului . Alcatuita din “
slova de foc “ si “slova faurita “ “ Cartea “ este darul pe care “Robul
“ ( autorul) I-o ofera “ domnului “ ( cititotorului urmas ) . Titlul
poeziei : poate insemna actul juridic intocmit de o persoana , prin
care acesta isi exprima dorintele ce urmeaza a- I fi implinite dupa
moarte.In sens biblic , termenul trimite la invatatura pe care ne-au
lasat-o proorocii si apostolii cuprinsa in Vechiul Testament si in Noul
Testament .
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|