1
Motivul mamei in operele lui Vieru
Mama!Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de
dragoste ne invaluie sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor
atunci cand il rostim !
Orice copil, orice fiu vede in mama lui o fiinta mareata, fara de
pacat, puternica precum o stanca in marea involburata si totusi, in
acelasi timp, o fire blanda, o zana ce a coborat din taramul basmelor
pentru a fi alaturi de noi.
Dragostea pentru femeie in sensul mai larg al cuvintului inseamna de
fapt , la Vieru dragostea pentru mama.
Mama care exprima maternitatea este marele simbol si marea ei
tema.Celelalte motive : copilaria , iubire , cintecul , pamintul ,
patria se intretes intr-un intreg , datorita acestui mic fir
structurant.
IUBIRE
COPILARIE
PAMINTUL
CINTECUL
“Faptura mamei” are , pentru Vieru o proectie cosmica :
“Usoara maica, usoara,
C-ai putea sa mergi calcind
Pe semintele ce zboara
Intre ceruri si pamint”
Mama traieste intre cer si pamint adica mereu in mintea lui.In poezia
lui Vieru simbolul mamei are aceeasi ambivalenta ca si in cele ale
marii si pamintului: viata si moartea sunt correlative.Nasterea
inseamna iesirea din pintecul mamei;moartea inseamna reintoarcerea in
pamint.Mama este simbolul adapostului,caldurii ,dragostei si hranei
care pe parcursul vietii poetului il insotesc.
Si pentru Vieru si pentru Blaga fericirea s-a nascut la sat . Femeia
muncita , Mama , isi plimba doar faptura intre slujba , Dumnezeu si
real, slujba tacerii de piatra si slujba piinii la cuptor.Fara a se
evedentia , Mama poetului a crezut neincetat in Dumnezeu si aceasta
credinta a ajutat-o:
“Mama mea viata intreaga
A trait fara barbat
Singuri pre erau in casa
Ploi cu grindina cind bat”
Aceste versuri exprima ca mama lui chiar daca a trait fara barbat nu
s-a lasat dar a luptat pentru a supravietui si acele ploi cu grindina
care semnifica tristetea , durerea si necazul ea lea trait simgura fara
a apela la ai ciuva ajutor.Poetul o reaminteste pe mama in termini atit
de simpli , incit poate fi tradus in orce limba.La fel de frumos el o
descrie ca cum creste piinea in cuptor.Vorba unui prozator : “El
scrie despre mama sa ca la gura cuptorului cind se face piinea.Mama ca
motiv fundamental al creatiei lui Vieru cunoaste diferite intruchipari
stilistice – de la confesiunea directa ,abia ascunsa in mantia versului
pina la compararea mamei cu niste lucruri cum ar fi patria , pamintul
si altele. In general poetul isi cere scuze pentru o vina care nu-i
apartine.
El isi cere scuze de la mama ca nu aputut la timp sa-I multumeasca ,
s-o ajute la timp , sa-I imparteasca durerea si bucuria . Dar in real
mama lui nu era asa de necajita si singura cum el o descrie.Izvorul
vietii tuturor fiintilor este mama .Acest izvor este cel mai frumos si
cel mai voluminous, din care pornesc multe riuri care tin de el toata
viata.Fiind toata viata in atentia mamei, impartind impreuna bucuria,
tristetea si obiceiurile.La fel in poezia lui Vieru exista notiuni de
iarna prin aceasta in primul rind el vrea sa redee motivul scurgerii
timpului ireversibil pe de alta parte poetului ii este greu sa-si
aminteasca de iarna deoarece dupa cuvintele lui cind el scrie despre
iarna el isi aminteste de frigurile Siberiei unde au fost deportati mii
de basarabeni.
Chipul mamei ne cheama la ea ,supararea si nelinistea ne-o alina
si de multe ori chiar si bolile ni-le vindeca .Unde nu sar afla
omul el isi aminteste de pamintul natal de casa care sunt aproape de
chipul mamei.Mama in viata omului detine virful emotiilor.Citind
poeziile lui Grigore Vieru in cel mai primul rind ne amintim de mama
noastra si ne dam seama ca intradevar ea ne-a dat viata ne-a
educat ne-a invatat sa deosebim binele de rau,dar noi la rindul nostru
trebuie sa-i acordam atentie si ne tinind cont de situatie s-o ascultam
pentru ca ea ne doreste doar binele si de aceea reactiile fundamentale
ale liricii lui Vieru-miscarile solemne ale sufletului reflectat spre
mama este ca si miscarile ciclice cosmice se aduna intr-un centru
nuclear.
- 2 -
Din alta parte privind Vieru abordeaza motivul mamei dind nastere si
unei discutii pe tema “restringerii” , apoi a reluarii – uneori nu
tocmai fericite – a temelor.Aici este oportun sa explicam ca limitarea
motivului mamei a avut o semnificatie deosebita, poetul sustragindu-se
constient si ingenios “datoriei”de a evoca “artistic” cuceririle si
aspirarile omului sovetic binefacerii “prieteniei popoarelor” si altor
teme si sarcini prevazute de hotaririle de partid si de indicatiile
forurilor conducatoare.Asta pe de o parte. Pe de alta parte, chiar in
contextual reluarii insistente a motivului poetic al mamei , scriitorul
proceda in fiecare poezie in mod original , punea in lumina
semnificatii noi ale motivului , depunea eforturi cuvenite pentru a nu
se repeat , aceasta reusindu-i de cele mai multe ori.
Ca si in poezia pentru copii , in creatia sa pentru adulti
G.Vieru pornea de la sacralitatea ori poate mai curind de la
sacralizarea unor finite si adevaruri pe care literatura “realismului
socialist” , nereusind sa le lichideze difinitiv , le trece cu
ostentatie pe un plan secundar.Mama nu incearca , desigur , sa fie mama
, dar in epoca imediat postbelica rolul ei revenea , in mare , Patriei.
In literatura est-pruteana Emilian Bucov a dat
expresie pregnanta acestei stari de spirit , socialiste si …nu tocmai
omenesti in conditii cand proslavirea patriei sovietice de necuprins se
facea cu scopul de a minimaliza importanta patriei mici , a bastinii
noastre , a limbii stramosesti etc.: “Patria –mama ti-I gindul si
fapta…”.
In acest context Vieru a afirmat poetic si
profund polemic : “Mama,tu esti patria mea !”
Abordeaza acest motiv si alti poetie de la noi
, unii realizind opere foatre bune , dar Vieru a lucrat cu tenacitatea
mesterului care isi propuse rasturnarea unei mentalitati si intronarea
unui adevarat cult pentru mama , care – spre deosebire de patria
sovietica – era in adevar una , unica si –principalul – alta de cit
imperiul de necuprins . Ne vedem obligati sa citam din pozia lu Bucov “
Dezrobirea “:
“Patrie sovietica-
nemarginire
de munti ,de ape ,de cimpii,
cum sa cuprind
in cuvintul iubire
noianul de indragostit,
bucuria de fiu !”
E tirziu sa-i reprosam autorului.Noi intentionamsa punem in lumina
schimbarea de optica in cazul lui Grigore Vieru , care venea sa
glorifice mama adevarata, nu una de impromut:
“Mama,
Tu estipatria mea!
Crestetul tau – virful muntelui
Acoperit de nea.
Ochii tai –
Mari albastre.
Palmele tale –
Araturile noastre…”.
Poezia lui Grigore Vieru despre mama avea o misiune si un efect
revolutionar. Acest efect a fost cu atit mai mare , cu cit
poetul proceda absolut firesc.
In multe poezii mama este anume si numai mama Dochita de la Pererita ,
prin referirea la care autorul exprima sentimentele adinci si puternice
, care sunt si ale noastre si ale tuturor.
“Eu inaintea mamei
am suflet vinivat –
iubirea pentru dinsa
cu bratul am furat…”
ni se destainue el in poezia “ In fata mamei “.Personajul liric
“furase” din dragostea pentru mama si “daduse” cele furate ,
bineinteles, iubitei.Vieru pune in lumina altruismul mamei , jertfirea
benevola a acesteia de dragul fiului:
“Oh, iubirea-mi mama
mai mult tot saracea,
dar furtul ca nu-l vede
ades se prefacea”.
Venise insa clipa cand din dragostea fiului pentru mama ramine nimic ,
si atunci mama porneste pe urma fiului,
“Stringind cazute fire
de dragostea si dor”.
I le aduce aceluiasi fiu , ca sa se intimple – in urma idilei de
pina acum – o drama :
“ In par, stralucitoare,
iubita-mi si le-a prins
… Sa nu ma vada nimeni,
cu sufletul am plins”.
Atare poezii nu pot sa
nu influenteze cititorul, sa nu-l incite la meditatii, sa nu-I sugereze
un comportament etic pilduitor in relatii cu mama, si nu numai.
Alta
data Gr. Vieru dezvaluie – intr-o singura imagine deosebit de
cuprinzatoare si de sugestiva – altruismul desavirsit al mamei prin
mijloace alegorice sau parabolice , dupa cum e cazul poezia Pasarea :
“Cind s-a intors
la puii ei cu hrana,
gasise cuibul gol si
si amutit.
L-a cautat
pin’ii albise pana,
pin’ cind in cioc
seminta a-ncoltit”.
1
Aceasta e mama adevarata , cu grija ei maternal mistuitoare , ce
transpare dintr-o imagine concreta , plastica , proaspata si
impresionanta.
Daca am privi pasarea ca patrie iar puii populatia
ei atunci
demonstram ca patria I-a nascut pe copii dar ei la rindul lor trebuie
s-o apere , s-o respecte , s-o imbunatateasca. Dar ei au lepadat-o din
cauza ca dorintele nu le satisfaceau si ei au preferat o patrie
straina. Mama totusi nu I-a uitat , I-a cautat dar puii nu au dorit sa
se intoarca.Dar acea seminta semnifica durerea unei rani lasate in
sufletul mamei care pina la sfirsit dispare incoltindu-se in cioc.
Penele albe semnifica scurgerea timpului ireversibil in nadejdea
reintoarcerii puilor.
Din alta parte putem proivi aceasta situatie ca cind
puii cresc ei
pleaca din cuibul parintesc ,la fel si oamenii devenind maturi parasesc
casa parinteasca si se stabilesc cu locul in viata. Mama stiind ca
copii sunt cele mai scumpe finite pentru ea nu poate suferi acest fapt
si mult timp este chinuita de tristete de speranta ca ei se vor
intoarce.
Asemenea situatie o putem observa comparind
florile si albinile.
Floarea este mama care doreste doar binele copiilor sai ,care sunt
albinile. Dar cu venirea toamnei albinile atipesc iar floarea ramine
singura si asteapta ca albinile sa se intoarca pina cind nu vine iarna
, adica moartea. Floarea devine alba si moare la fel cu o durere in
suflet care sunt radacinile care vor ramine mereu in pamint si-I vor
aminti de copii ei.
Grigore Vieru cultiva si poezie distructiva unde
mama se dovedea la
fel de grijulie, in alt mod, oarecum rhetoric
: Catre fiu mama
“Cada frunza-n vint –
Stele ard ceresti!
Singur tu nu esti,
Dulcele meu sfint.
II
Tot ce-I sus, de ram
Tot ce-I departat,
O, fiu rourat,
Ne e noua neam.
III
Intre doi prea spini
Sa n-ai ochi tristi,
Liber sa te misti
Intre doua piini”.
Am zis “oarecum” rhetoric , deoarece poezia are forma de zicere ,
evedentiata si in titlu , dar pe parcurs Grigore Vieru se exprima
eminamente poetic , prin imagini adecvate autenticei creativitati.
Intrucitva similar procedeaza poetul in Cinstea proverbelor.
Aici mama ii da fiului povete directe , insa foarte frumos alcatuite,
gindul fiecareia fiind frofund , iar forma – atragatoare.De exemplu:
“Prin noua Patrie cea dulce
Intiul fa carare,
Ca cel sculat mai dimineata ,
Acela e mai mare”
Sau
“De aur sa nu-mbraci vreodata
Cununi stralucitoare,
De n-ai purtat pe frunte
Cununa de sudoare”.
Cu fiecare strofa a acestei inspirate poetice “povete” mama ii propune
fiului – si noua, cititorilor, - un intreg program etic intemeiat de
experienta milenara a poporului nostru:
“De nu stii cum, sau nu ai vreme
Zidi o casa noua,
Cu-a ta suflare incalzeste
Pe acea de-I parinteasca”
---
“Poti fi de aur plin, dar daca
In casa n-ai un leagan,
De noi se prinde atunci uritul
Si cite nu se leaga!”
---
De-intirzie in primavara
Sa vina ciocarlia,
Arunca-ti inima in ceruri
Si-nveseleste glia”.
Numai urmind un atare “program”, fiul se poate simti om.Ori acesta e
visul de totdeauna al carei mame iubitoare. Poetul gaseste forme dintre
cele mai originale de glorificare a virtutulor mamei .La un moment dat
ea parca ar inceta sa fie ceva material , devine esenta aceea ce domina
intreg cosmosul, intreg universul ca in “Faptura mamei”.
Sacralizarea mamei , investirea ei cu calitati
etice alese,
scoaterea din rindul fiintilor ordonate sunt permanente ale creatiei
vierene.Concometent iau nastere poezii in care fiul isi
exprimarecunostinta pentru tot ce a insemnat si inseamna mama:
“Maicuta mea: gradina
Cu flori,cu nuci si mere ,
A ochilor lumina,
Vazduhul gurii mele!
Maicuto, tu:vecie,
Nemuritoare carte
De dor si omenie
Si cintec fara moarte!”
(Mi-e dor de tine , mama)
Dorul de mama nu se stinge in tiniretea personajului liric.Pretuirea
sacrificiului mamei este cauzata de o viata intreaga a fiului
reconuscator:
“O stea mi-atinge fata
Ori poate-a ta naframa.
Sunt alb batrin aproape,
Mi-e dor de tine, mama”.
Acestea si multe altele poezii despre mama adeveresc o lume de
sentimente si idei care formeaza bogatia poeziei lui Grigore Vieru ,
constituind in acelasi timp o incercare grea pentru autor: aceea de a
fi de fiecare data original , nou, surprinzator nu numai in “idee”, dar
si expresie.De cele mai multe ori Grigore Vieru reuseste sa fie
astfel.In creatia sa mama este un simbol cu multiple semnificatii etice
si sociale . Ea este o alta Maica Marie, un inceput a toate cite sunt ,
devenind Muma insasi.Patrie, plai, grai, izvor si alta realitati
primordiale sunt sugerate , la Grigore Vieru, prin simbolul mamei.
- 3 -
Grigore Vieru are o metafora care este numai a lui: oplaneta pe
jumatate rasarita de dupa zarea pamintului.Clara probabil, reala,
misterioasa si aproape.
Liviu Damian
Om cu merite , ca si noi, dar mai multe.
Om cu pacate , ca si noi, dar mai putine.
Aureliu Busuioc
Viziunea lui asupra lumii nu este statica , ci poetica , in schimbarile
innoitoare ciocnindu-se patimile , noul si vechiul.
Alexandru Mihailov
Prin creatia lui Grigore Vieru traditia poetica ramaneasca isi continua
devenirea , traindu-si propriul destin. Nici un alt poet din generatia
ca aceasta traire nu este atit de autentica si de intensa.
Tudor Chiriac
Folclorul si traditiile populare conjugate in mod organic si firecs cu
valorile perene ale literaturii nationale si universale stau la temelia
creatiei lui Grigore Vieru .
Haralambie Corbu
Blind si viteaz , traditionalist si modern , Grigore Vieru ne-a dat o
Albinuta pentru intreaga Romanie de azi si de mine.
Eugen Coseriu
… Poetul a revitalizat vechi modalitati expresive , mai intii duiosul
cintec de leagan , nascatorul “curateniei”omenesti si saditorul
linistit al bunatatii la copii,apoi simbolul , parabola si sentinta.
Victor Craciun
Poezia lui Grigore Vieru refuza definitiile , sparge recipientele
verbale si arata la fiecare lectura mereu alta , mai variata si
incomoda regulilor frazeologiei.
Ion Hadirca
… Va cunosc opera de multi ani , an facut chiar si un curs despre ea cu
studentii de la romana din facultatea noastra . Am fost cu totii
fascinati de poezia dumneavoastra.
Claus Heitman
Bibliografie :
1. Aprecieri proprii –Introducere
2. Ion Ciocanu – “ Literatura romana contemporana din
Republica Moldova” , Chisinau 1999 , pag.108-112
3. Grigore Vieru – “ Biblioteca scolarului .Aprecieri
critice”
Pag.336-350
Sumar:
1. Aprecieri proprii
2. Motivul mamei in viziunea lui Ion Ciocanu
3. Aprecieri critice
|