Portretul lui Stefan - in cronica
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Stefan cel Mare deschide, in istoria poporului roman, una din cele mai
stralucite pagini din intemeierea statelor medievale. De-a lungul unei
domnii de aproape cincizeci de ani (1457-1504), marele domn a facut din
Moldova un factor insemnat al relatiilor internationale in aceasta parte
a Europei... |
|
|
1
Prezentare a portretului lui Ştefan cel Mare
Stefan cel Mare deschide, in istoria poporului roman, una din cele mai
stralucite pagini din intemeierea statelor medievale. De-a lungul unei
domnii de aproape cincizeci de ani (1457-1504), marele domn a facut din
Moldova un factor insemnat al relatiilor internationale in aceasta
parte a Europei. Prin activitatea sa remarcabila in sfera politicii
externe, Stefan cel Mare a inaugurat o noua era a afirmarii
internationale a Moldovei, care s-a impus Marilor Puteri vecine,
datorita rolului politic pe care si l-a asumat in conditiile reluarii
ofensivei otomane, si a castigat, impreuna cu marele ei domn, un
prestigiu international care a atras pretuirea si alianta unor mari
puteri, angajate in confruntarea antiotomana. Capetele incoronate i-au
cautat alianta, dusmanii l-au privit cu
respect, iar umanistii au fixat pentru posteritate imaginea acestui
mare domnitor.
Pornind de la realitatea istorica, figura lui Stefan cel Mare a devenit
mitica si legendara. Imaginea sa se proiecteaza in creatiile folclorice
si in literatura culta, dand nastere la unele dintre cele mai insemnate
opere istorice.
Unul din primele portrete din literatura romana reprezinta primul
portret literar al atat de cunoscutului domnitor Stefan cel Mare
realizat de cronicarul Grigore Ureche. Inzestrat fiind cu darul de
povestitor, G. Ureche este intemeiatorul portretisticii in literartura
romana veche. In virtutea talentului sau, el selecteaza figurile
domnitorilor sau boierilor, le ierarhizeaza, le da contur propriu,
punand alaturi de trasaturile fizice si anecdote -insusiri de caracter
definitorii. Galeria de imagini-portrete de domnitori din cronica lui
dovedeste o varietate apreciabila, concizie, preciziune de nuante, arta
concentrata. Efigia lui Stefan cel Mare, modelul clasic, este realizat
din linii simple, dovedind o incontestabila arta de portretist, de
altfel istoria literara i-a retinut o buna parte din portrete drept
model.
Glorificand eroul care a dat Moldovei stabilitate si independenta,
Ureche concepe povestirea din cateva momente: imprejurarile mortii
domnitorului, portretul acestuia, sentimentele poporului la moartea lui
Stefan, aprecieri asupra vremii si intrarea lui in legenda.
Astfel, in primul paragraf cronicarul ne prezinta circumstantele in
care marele voievod s-a stins din viata, precum si data exacta. S-a
intors la cetatea Sucevei fiind foarte bolnav din cauza atator razboaie
la care a participat si totodata batran, cuvant sugerat foarte frumos
de Ureche prin expresia “slab de ani”. Urmatorul fragment reprezinta un
portret mixt facut lui Stefan, dar in care predomina trasaturile
morale. Acesta are rolul de a emotiona cititorul, pentru a-i
prezenta acestuia figura celebrului domnitor intr-un mod cat mai
somptuos. Cu toate ca Ureche nu a fost contemporan cu voievodul,
informatiile acestuia fiind culese din putinele izvoare scrise din acea
perioada si din traditiile si legendele existente, el este in masura sa
realizeze imaginea domnitorului ca intr-o gravura, remarcandu-se
sobritatea trasaturilor, fara a fi evitate cele negative. De altfel,
portretul debuteaza cu evocarea acestor trasaturi:”manios si degraba a
varsa sange nevinovat”. Ele sunt prezentate in antiteza cu statura :
“om nu mare de stat” fapt care accentueaza calitatile majore ale
eroului : “om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stia a-l
acoperi”, bun strateg, conducator, angajundu-se in lupta in fruntea
ostirii sale, ca exemplu oferit combatantilor. Curajul, vointa,
patriotismul sunt calitatile pe care cronicarul le remarca si carora se
datoreaza indiscutabil victoriile lui Stefan, caci : “pentru aceea ,
raru razboi nu biruia”. Secretul acestor victorii sta in capacitatea
misterioasa parca a domnitorului de a triumfa chiar atunci cand batalia
era pierduta, ca o concretizare a ideii ca forta nu poate nicicand sa
invinga spiritul : “si-unde-l biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca
stiindu-sa cazut jos, se radica deasupra biruitorilor”. De la singura
trasatura fizica folosita de autor in acest portret - statura - s-a
nascut calificativul “cel Mare”, devenind legendar ca insasi persoana.
In cel de-al treilea paragraf, Ureche vrea sa scoata in evidenta cat de
mult l-au iubit locuitorii Moldovei pe domnitorul lor, “l-au
ingropat-tara cu multa jale si multa plangere in manastire in Putna,
care era de dansul zidita”. Tot aici cronicarul spune ca faptele de
vitejie ale lui Stefan au ramas unice in istoria poporului roman, nici
un alt domn nemaireusind asa ceva, iar pentru acestea domnul Moldovei a
intrat in legenda. Ultimul paragraf reprezinta niste aprecieri asupra
vremii, care a fost foarte “urata”, cu iarna friguroasa si vara
ploioasa, chiar inainte de moartea lui Stefan-Voda.
Importanta randurilor pe care cronicarul le-a inchinat acestui domnitor
s-a dovedit a fi mult mai mare decat autorul insusi, probabil, a
banuit, caci aceste randuri au inspirit numeroase opere care au evocat
personalitatea legendara a voievodului, precum Vasile Alecsandri, Barbu
Stefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu, el insasi numit “Stefan cel
Mare al literaturii noastre”.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|