Revedere - comentariu
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Revedere - Mihai Eminescu s-a nascut in anul 1850 si a murit in anul
1889. A fost si este, cel mai mare poet si scriitor roman,,ultimul mare
poet national. Eminescu este un romantic, un poet liric prin excelenta.
Creatia sa reflecta nemarginita sete de cunoastere, aspiratia catre
absolut... |
|
|
1
REVEDERE
de MIHAI EMINESCU
-- Codrule,
codrutule,
-- Codrule cu rauri line
Ce
mai faci,
dragutule,
Vreme trece, vreme vine,
Ca
de cand nu ne-am
vazut
Tu din tanar precum esti
Multa vreme au
trecut
Tot mereu intineresti.
Si
de cand ma-m departat,
Multa lume am
imblat.
–Ce mi-i vremea, cand de veacuri
Stelele-mi scanteiepe lacuri,
-- Ia, eu fac ce fac de
mult,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Iarna viscolu-l
ascult,
Vantu-mi bate,frunza-mi suna;
Crengile-mi
rupandu-le,
Si de-i vremea buna, rea,
Apele-astupand-le,
Mie-mi curge Dunarea.
Troienind
cararile
Numai omu-i schimbator,
Si
gonind
cantarile;
Pe pamant ratacitor,
Si
mai fac ce fac
demult,
Iar noi locului ne tinem,
Vara
doina mi-o
ascult
Cum am fost asa ramanem:
Pe
cararea spre
izvor
Marea si cu raurile,
Ca
le-am dat-o
tuturor,
Lumea cu pustiurile,
Implandu-si
cofeile,
Luna si cu soarele,
Mi-o
canta
femeile.
Codrul cu izvoarele.
Mihai Eminescu s-a nascut in anul 1850 si a murit in anul 1889.
A fost si este, cel mai mare poet si scriitor roman,,ultimul mare poet
national. Eminescu este un romantic, un poet liric prin excelenta.
Creatia sa reflecta nemarginita sete de cunoastere, aspiratia catre
absolut.
Cele mai multe lucrari ale sale au fost inspirate din natura; natura
fiind pentru Eminescu un loc atat de refugiu cat si de relexare.
Aceasta tema, a naturii, o regasim si in poezia ``Revedere`` unde
poetul pune accentul pe comuniunea omului cu natura.
Poezia are ritmul trohaic, masura de 7-8 silabe, si rima imperecheata.
Putem observa in poezie un dialog imaginar cu un personaj de natura
personificat.
Se disting doua planuri: unul al omului si unul al codrului. In planul
uman, omul ii pune codrului o serie de intrebari, intrebari
existentiale care l-au framantat toata viata;astfel poetul dorind sa
reliefeze curiozitatea omului.
Planul personificat al codrului este alcatuit din raspunsurile acestuia
la intrebarile nelinistite ale fiintei. Se poate constata o evolutie a
sentimentelor poetului de la bucuria initiala a regasirii intimitatii
cu natura, pana la amaraciunea finala a constatarii ca Universul se
mentine etern, in timp ce omul este pieritor.
Trecerea timpului este, pentru om un fapt ireversibil,care lasa urmari
nedorite, in schimb pentru codru nu poate fi decat un lucru bun; la
acesta neobservandu-se trecerea anilor.
Adresarea in diminutive constituie o modalitate artistica a folclorului
national.Chiar si epitetul afectiv ``dragutule``,care marcheaza
reciprocitatea si gingasia afectiunii dintre poet si codru. Eminescu
recunoaste cu regret ca relatia lui sufleteasca cu natura a fost
intrerupta si ca greutatile vietii l-au indepartat temporar de
universul natural.
Trecerea timpului pentru fiinta umana ajunge de nerecuperat. Codrul
vorbeste asemanaror unui batran intelept, a carui experienta
multimilenara confera limbajului sau un ton sfatos si pilduitor.
Anotimpurile se repeta,existenta naturii ramane aceeasi:``Ia eu fac ce
fac de mult…`` In timpul iernii padurea asculta resemnata vuietul
``viscolului``, care ii distruge podoabele vegetale,``rupand`` crengile
copacilor, inghetand apele, acoperind cu troiene cararile si ``gonind``
pasarile cantatoare. Viscolul se repeta in fiecare an, iar codrul,
familirizat cu efectele acestuia, nu se mai teme de el.
In timpul verii, padurea reinvie si imbraca haina vegetalade o mare
diversitate cromatica.Drumurile prin codru si, mai ales cele care duc
spre izvoare sunt insufletite de cantecele femeilor. Codru este bucuros
sa inregistreze prezenta umana cotidiana in mijlocul sau; este mandru
ca fiecare ``carare spre izvor`` apartine tuturor.
In codru omul si-a gasit fie un adapost in vremuri grele, fie un loc in
care poate privi natura ca e un paradis terestru, in care dragostea
dintre fiinte este ocrotita.
In finalul poemului, raspunsul codrului subliniaz aperenitatea naturii
si statornicia speciilor ei, in pofida curgerii eterne a timpului si a
actiunii distructive a stihiilor.
Pentru natura, notiunea de ``vreme`` nu exista, iar fenomenele telurice
si astrale se repeta identic. Omul reprezinta o fiinta ``ratacitoare``,
cautandu-si in permanenta locul ideal in care sa existe si sa se
statorniceasca. Codrul nu este singur, el se integreaza intr-o
pluritate a fenomenelor.
PARTEA FINALA a poemului consta intr-o ampla enumeratie a elementelor
naturii, grupate intr-o ordine fireasca, ce reuneste spatiul terestru
cu cel cosmic.
Poezia ``REVEDERE`` este o elegie.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|