In vreme de razboi - rezumat
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Nuvela „În vreme de război” apărută în 1898 este o operă realistă cu
adănci ecouri din sfera naturalismului. Tema acestei excelente nuvele
desi autorul o subtitulase „Schită” este obsesia. Hangiul Stavrache,
mostenitorul fratelui său, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front ca
să scape de urmărire, căci fusese căpitanul unei bande de hoti, trăieste
la început, iluzia fugară că fratele său nu se mai întoarce. Curînd,
obsesia reîntoarcerii fratelui pune stăpînire pe el si-l devorează, pînă
la urmă... |
|
|
1
În vreme de razboi
de Ion Luca Caragiale
Nuvela „În vreme de
război” apărută în 1898 este o operă realistă cu adănci ecouri
din sfera naturalismului.
Tema acestei
excelente nuvele desi autorul o subtitulase „Schită” este obsesia.
Hangiul Stavrache,
mostenitorul fratelui său, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front ca
să scape de urmărire, căci fusese căpitanul unei bande de hoti,
trăieste la început, iluzia fugară că fratele său nu se mai întoarce.
Curînd, obsesia reîntoarcerii fratelui pune stăpînire pe el si-l
devorează, pînă la urmă.
În vreme de război este o proză de sondare
psihologică a unei „fiinte auxioare, strivită în cele din urmă de
alienare, rezultată dintr-o evolutie tragică de tip apăsător”.
Nebunia apare ca element concluziv,
catastrofic: „cauzată de ticălosul Popa Iancu. La avertismentul dat de
Iancu Georgescu („Gîndeai c-au murit, neică ?”) ritmul lui de viată, se
precipită, alienîndu-l”. Nebunia lui Stavrache, ajunsă în final la
forme paroxiste, se află în el însusi, iar situatiile exterioare,
create prin prezenta fratelui său Popa Iancu, au rolul de a declansa
rostogolirea iminentă spre drama neasteptată.
Traseul epic al nuvelei urmează linia
unei compozitii clasice, iar cele trei capitole, urmărind cresterea
obsesiei lui Stavrache si transformarea ei în nebunie,crează o
tipologie si compune un destin uman tragic aflat sub stăpînirea
neiertătoare a unei tare ereditare.
Primul capitol al nuvelei se constitue
ca o adevărată expozitiune, în care se precizează datele esentiale
despre cele două personaje, aflate în relatie de rudenie: Hangiul
Stavrache este negustor si proprietarul unei prăvălii, iar fratele său
este preotul Iancu din Podeni dar si conducătorul unei bande de hoti în
final prinsă de stăpînire. Pentru a se salva Popa Iancu se înrolează ca
voluntar si pleacă la război, averea sa rămînînd în mostenire lui
Stavrache.
Momentul intrigă îi constitue gîndul
care-l chinuie pe Stavrache în legătură cu întoarcerea fratelui său,
desi o scrisoare primită îl asigurare că acesta a murit. Actiunea
nuvelei creste treptat în tensiune, urmărindu-se obsesiile lui
Stavrache, cosmarurile pe care le trăieste, terorizat de imaginea
fratelui, de presupusa replică a acestuia, care devine laitmotiv:
„Gîndeai c-am murit,neică ?”.
În capitol al doilea
aflăm că, o dată cu mostenirea averii, Stravache este chinuit de
vedenia fratelui mort. În acest capitol se insistă asupra
învălmăselilor de gînduri, se trece mereu din realitate în vis, încît
se confundă planurile, sugerîndu-se
degenerarea psihică a lui Stavrache, proiectată pe fundalul unui mediu
social bîntuit de anomalii, căruia fratele său îi apare cînd în haine
de ocnas, cînd îmbrăcat militar, dar totdeauna gata să-l ucidă.
Punctul
culminant si deznodămîntul conflictului, prezentate în capitolul al
treilea , îl reprezintă momentul întîlnirii reale dintre cei doi frati.
Cînd popa Inacu îi cere lui Stavrache să-l ajute cu o sumă de bani pe
care acesta îi delapidase din banii regimentului, hangiul, ajuns la
capătul încordării psihice, înebunneste. Replica lui popa Iancu, usor
modificată fată de aceea din stările halucinatorii ale lui Stavrache
(„Mă credeai mort, nu-i asa ?”), vine ca o extraordinată lovitură peste
mintea buimăcită a hangiului. Cu o artă desăvîrsită autorul analizează
acum reactiile organice, atitudinea si comportarea eroului.
Lantrile cauzale sînt într-o ordine crescîndă si
radată de la simpla criză, psihologică de la început care abia se
înfiripa, ea se adîncese mereu si teptat sus imperiul obsesiilor,
conducînd la trecerea de la stările halucinatorii la starea explosivă
si violentă, premergătoare nebuniei, declansînd iremediabil dementa,
iar actiunile eroului sînt dirijate treptat de presimtirea că popa
Iancu nu e mort, de obsesia întoarcerii fratelui si de starea de
violentă din momentul confruntării directe cu acesta. Autorul prezintă
astfel, un caz patologic, o fisă clinică, ce are ca mobil patima
înavutirii. Stavrache este, în acelasi timp, un negustor necinstit,
avar si nemilos, plasat fiind în contextul unui mediu social, în care
setea de îmbogătire are consecinte nefaste asupra individului,
dezumanizîndu-l.
Natura joacă si ea un rol
important în nuvela. Ea este percepută atît vizual cît si auditiv.
Întîmplările se petrec noaptea si într-un cadru de toamnă si iarnă.
Personajul principal al
nuvelei este surprins atît din perspectiva sugerată prin descrierea
cadrului natural, deci din perspectiva povestitorului - narator, cît si
din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje - prin dialog -
si al confruntării cu sine - prin monolog.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|