Goe - Caracterizare
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Personajele schitei sunt tipice, exemplare, menite sa ilustreze
literar o unica trasatura morala, puternic accentuata, si anume lipsa de
educatie si de cultura, in contrast cu pretentia ei de a fi cu mult
deasupra oamenilor de rand... |
|
|
1
Pentru
redactarea eseului sructurat "D-l Goe"- personaj de schita,
caracterizare.
I Introducere: autorul si opera
I. L. Caragiale, cel mai important dramaturg roman,
este si autorul unor opere literare de mici dimensiuni este si autorul
unor opere literare in versuri cu personaje putine si actiune redusa in
timp si in spatiu, numite schite si inspirate din viata micii burghezii
de la sfarsitul sec. al XIX-lea. Ele au fost publicate in vol.
"Monumente" din 1901, despre care un contemporan exclama entuziast: "Nu
momente, maestre, ci monumente trebuia sa votezi admirabilul volum."
II Cuprinsul
a) tipologia personajului,
exemplar, simbol al lipsei de educatie.
b) procedeele de caracterizare
folosite de catre autor si expuse de catre narator; directa si
indirecta.
- portretul fizic - schitat direct de catre autor;
- parerea altor personaje;
-autocaracterizarea;
-expunerea facuta de catre narator in legatura
cu faptele eroilor, cu mediul de viata si social si relatiile care se
stabilesc intre personaje.
c) caracterizarea indirecta: -
relatare a faptelor si intamplarilor la care participa persoana;
-
prin comportamentul acestuia, prin dialog, prin numele pe care il
acorda autorul;
Personajele schitei sunt tipice, exemplare, menite
sa ilustreze literar o unica trasatura morala, puternic accentuata, si
anume lipsa de educatie si de cultura, in contrast cu pretentia ei de a
fi cu mult deasupra oamenilor de rand.
Datorita faptului ca, in intentia autorului, Goe
trebuie sa devina un simbol al copiilor rai educati de pretutindeni si
de oricand, el nu este plasat intr-un spatiu geografic precis, fiind
numit simbolic Urbea X. Nu se insista nici asupra trasaturilor fizice,
desi, printr-o scurta secventa descriptiva aflam ca "tanarul Goe poarta
un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe pamblica
"La Formidable". Descrierea vestimentatiei are rolul de a plasa
personajul intr-un anumit mediu social. Goe apartien unei familii
instarite, cu pretentii aristocratice care isi poate permite sa comande
costume la Paris. Inscriptia de pe palarieanticipeaza caracterul sau de
copil teribil si dificil, pentru ca acest "formidabil" nu respecta nici
o regula sociala.
Atitudinea ironica a naratorului
Desi, sub aparenta obiectivitatii, naratorul nu pare
sa interpreteze faptele ori sa califice moral personajele, el este
totusi prezent in text printr-o atitudine permanent ironica. Astfel,
prin abila punere in scena a contrastului comic dintre esenta si
aparenta, prin care se subliniaza ridicolul, naratorul apare ca narator
subiectiv. Goe este numit, in mod repetat, tanarul, d-l, barbatul pe
cand, de fapt, el nu este decat un repetent recompensat cu o calatorie
de placere la Bucuresti, personajele semi-analfabete poarta "discutii
filologice", iar "puisorul, mititelul" este mereu alintat. Este o
subtila modalitate de caracterizare prin care li se sugereaza faptul ca
"domnul Goe" este adevaratul stapan al familiei, caruia i se permite
orice, adica un mic tiran care nu poate fi contrazis.
Caracterizarea
directa de catre alte personaje
Vazut ca printr-o oglinda care deformeaza
realitatea, Goe este considerat de cele trei doamne, mama, bunica si
matusa, topite de admiratie, drept un copil precoce; "Asa tin barbatii
biletul, de o inteligenta iesita din comun: e lucru mare, cat e de
destept!" si de un bun simt inascut: "Nu stii ce simtitor e?". El este
un "procopsit" caruia bunica i se adreseaza ca unui superior cu
apelativul "dumneata": "Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca
d-ta!". In acest sens, George Calinescu sintetiza "Repetentul
impertinent si autoritar inspira familiei o admiratiei atavica". Doar
tanarul bine intentionay din tren il vede in dimensiunile lui reale:
"Nu!... nu e voie sa scoti capul pe fereastra, mititelule!".
1
Caracterizarea indirecta
Caracterul lui Goe este conturat mai ales prin
mijloacele
caracterizarii indirecte adica prin fapte, prin gesturi si prin
atitudini. Intamplarile schitei se succed intr-un ritm alert, pe
parcursul unei calatorii cu trenul dispre provincie la Bucuresti, fiind
menite sa puna in evidenta lipsa de educatie, aroganta si mahalagismul
personajelor. Nucleele narative sunt astfel ordonate incat evidentiaza
gradat atitudinea ridicola a cucoanelor fata de nazbatiile odraslei,
nefiresti pentru varsta lui. Infumurat si neascultator, el nu admite
decat propia vointa. Pierderea palariei pe fereastra trenului si
dialogul impertinent cu tanarul, il fac sa zbiere, sa bata din
picioare, chiar sa ceara familiei sa opreasca trenul. De altfel, chiar
inainte de a urca in tren, Goe se arata "impacient", si le jigneste
grav pe doamne, care vad insa in acest comportament agresiv un semn de
precocitate intelectuala. In urma incidentului cu pierderea palariei,
damele platesc amenda si un alt bilet, iar baiatul primeste un beret
nou drept recompensa. Apoi, lovindu-se cu nasul de clanta usii de la
cupeu, incepe sa urle, spre marea disperare a femeilor care se intrec
sa-l impace. Este sarutat pe varful nasului, ca sa-i treac durerea, iar
tanti Mita il scuipa, sa nu-l deoache, pupandu-l si ea. Mam'mare ii
ofera "ciucalata", ca sa aplaneze conflictul, primind in schimb sarutul
"puisorului", si dandu-i invoirea sa ramana mai departe pe coridor.
Mereu in actiune, Goe se inchide in toaleta, de unde este eliberat de
conductor, iar in final, trage semnalul de alarma, provocand panica
printre calatori si o intarziere semnificativa a trenului. Dupa ce
scapa de o noua amenda prin minciuna, familia ajunge, in sfarsit, la
Bucuresti.
Caracterizarea prin
atitudini si gesturi
Gesturile, atitudinile personajului pun in lumina
aceeasi lipsa de
educatie, dispretul agresiv fata de ceilalti: Goe vorbeste "pe un ton
incruntat", "comanda", "se stramba" si , mai ales, "zbiara", "urla",
tiranizundu-si familia.
Caracterizarea prin limbaj
In schita, apar ample secvente dialogate, dialogul
devenind un
important mijloc de caracterizare indirecta, prin limbaj. Vocabularul
de mahala, vulgar si isteric al celor trei "mame" incarcat de
dezacorduri si de regionalisme, elemente de jargon si expresii
pretentioase, tradeaza incultura tuturor personajelor schite: "Ce faci,
soro? Esti nebuna!", "Tato, mor!", "bulivar", "platitara", "ciucalata".
Rodul acestui model de educatie este insusi Goe: "Vezi ca sunteti
proaste amndoua?", Ce treaba ai tu, uratule?".
Caracterizarea prin numele personajului
prezent si in titlu
Un apelativ respectuos pentru adulti, "domnul" este
asociat ridicol
cu diminutivul Goe, dizgratios prin sonoritatea lui de mahala.
Cele trei puncte de suspensie notate in titlu il pun
in garda pe
cititor invitandu-l de la inceput sa se intrebe saca se afla
intr-adevar in fata unei naratiuni despre domni si doamne.
III Incheiere
In schita "D-l Goe" la fel ca si in "Vizita"
personajul este "un
puisor", elogiat de familie pentru orice obraznicie. Este intruchiparea
slabiciunii vinovate a unor parinti inresponsabili. Vizitarea capitalei
in confortul trasurii si al cuibului familial ne duce cu gandul la
viitorul lui Goe, care va ajunge un "mitica", si care va trai in
acelasi confort, fara sa aiba nici un merit personal.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|