CONCEPTE OPERATIONALE
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Alegoria - este un procedeu literar prin care prin care autorul
sugereaza concepte sau notiuni abstracte prin intermediul concretului,
apeland la un sir de metafore, comparatii sau personificari ce compun o
imagine unitara ca sens. Ex.: "Miorita": "Iar tu de omor/ Sa nu le spui
lor/ Sa le spui curat/ Ca m-am insurat/ Cu-o mandra craiasa/ A lumei
mireasa/ Ca la nunta mea/ A cazut o stea;" - se sugereaza conceptul
filosofic de moarte. Aliteratia - este figura de stil care consta in
repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din radacina
cuvintelor, cu efect eufonic imitativ (onomatopeic) si expresiv.
Ex.:"Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie..." ("Scrisoarea III" -
M.Eminescu)... |
|
|
1
Alegoria - este un procedeu literar prin care prin care autorul
sugereaza concepte sau notiuni abstracte prin intermediul concretului,
apeland la un sir de metafore, comparatii sau personificari ce compun o
imagine unitara ca sens.
Ex.: "Miorita": "Iar tu de omor/ Sa nu le spui lor/ Sa le spui curat/
Ca m-am insurat/ Cu-o mandra craiasa/ A lumei mireasa/ Ca la nunta mea/
A cazut o stea;" - se sugereaza conceptul filosofic de moarte.
Aliteratia - este figura de stil care consta in repetarea unui sunet
sau a unui grup de sunete, de obicei din radacina cuvintelor, cu efect
eufonic imitativ (onomatopeic) si expresiv.
Ex.:"Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie..." ("Scrisoarea III"
- M.Eminescu).
Arta poetica - este conceptul care defineste ansamblul de trasaturi
care definesc conceptiile despre viata si lumea unui poet, viziunile
lui asupra meniri poetului si artei sale, definitorii pentru credinta
lui. Conceptul se poate folosi si pentru a defini mentalitatea
specifica a unei epoci.
Ex.: Octavian Goga, definit ca "poet al patimiri noastre" considera ca
menirea poetului si a poeziei este de a ilustra in creatia sa "durerile
poporului prin sufletul lui (...) Am vazut in scriitor un element
dinamic, un rascolitor de mase, un revoltat (...) Am vazut in scriitor
un semanator de credinte si un semanator de biruinte", idei care se
gasesc in intreaga sa creatie lirica.
Autorul - este persoana care creaza o opera literara, artistica,
stiintifica sau publicistica, in care acesta isi exprima sentimente,
stari, idei, conceptii personale asupra unor probleme sau aspecte
ilustrate in relatia directa cu domeniul caruia-i apartine respectiva
creatie. Autorul unei opere literare se numeste scriitor, acest fapt
insemand ca el este acela care "a scris" si semneaza respectiva
creatie. Exista, in cazul literaturii populare, si conceptul de "autor
anonim", acesta neputand fi identificat, asadar fara nume, creatia nu e
scrisa, ea circuland pe cale orala.
Ex.: autori de opere literare (Mihai Eminescu, Liviu Rebreanu etc.) si
autorul anonim al baladei populare "Miorita".
B*
Balada - este poezia epica de mare intindere, uneori cu un pronuntat
caracter liric, in care se relateaza o actiune eroica, o legenda, un
fapt istoric, o profunda idee filozofica, se evoca o puternica
personalitate istorica sau legendara. Ex.: "Toma Alimos", "Miorita" -
balade populare; "Mistretul cu colti de argint" de Stefan Augustin
Doinas - balada culta.
C*
Caracterizarea personajelor - inseamna totalitatea modalitatilor prin
care autorul isi construieste eroii ce participa la intreaga actiune a
operei literare:
• -caracterizare directa - descrierea personajului de
catre autor;
• - autocaracterizare - personajul se dezvaluie prin
propriile ganduri, sentimente si stari
sufletesti;
• - caracterizare indirecta - personajul se
caracterizeaza prin modul de a vorbi, gesturi, comportament,
imbracaminte, infatisare;
• - caracterizare de catre celelalte personaje,
care-si exprima opiniile, parerile, gandurile despre personajul aflat
in atentia autorului.
Dupa importanta pe care o au in opera, sunt: personaje principale,
secundare ori centrale; dupa valorile etice sunt personaje pozitive sau
negative, iar dupa accentul ideatic al autorului ele pot fi individuale
sau colective. Dupa trasaturile de caracter predominante, personajele
literare pot fi: clasice, realiste, legendare, fantastice, alegorice,
istorice, etc.
Catharsis - este o notiune din estetica lui Aristotel care exprima
functia purificatoare a artei asupra pasiunilor omenesti, idee preluata
si sustinuta si de Titu Maiorescu.
Ex.: Titu Maiorescu foloseste preceptul ca arta este moralizatoare
pentru a apara scrierile lui Ion Luca Caragiale de reactiile ostile ale
societati, in studiul "Comediile d-lui Caragiale".
Clasicismul - este un curent cultural care a impus creatorilor
trasaturi ferme si precise, promovand interesul pentru natura umana
(caractere), imprimand ordine, armonie, echilibru si rigoare:
-regula celor trei unitati (de loc, de timp, de actiune) si puritatea
genurilor literare;
-cultul pentru adevar si natural;
-cultul pentru virtuti morale si de constiinta, de unde rezulta
caracterul moralizator al operei literare;
-trasaturi puternice de
caracer:vitejia,demnitatea,generozitatea,avaritia, lasitatea, demagogia
etc.;
-stilul sobru, grav;
Ex.: Ioan Slavici este un scriitor moralizator (vezi "Moara cu noroc").
Comedia - este specia genului dramatic, in proza sau in versuri, care
satirizeaza intamplari, aspecte sociale, moravuri cu ajutorul
personajelor ridicole, starnind rasul, cu scopul de a indrepta acele
stari umane si sociale, asadar avand rol moralizator. Ca modalitati de
realizare, comedia apeleaza la diferite mijloace: comicul de situatie,
de caracter, de limbaj, de moravuri, de intentie, de nume, etc.
Ex.: Comedia "O scrisoare pierduta" de Ion Luca Caragiale.
Comparatia - este o figura de stil care consta in alaturarea a doi
termeni cu scopul de a li de evidentia in mod surprinzator si original
trasaturile, cu o forta de sugestie ce sensibilizeaza si emotioneaza
cititorul. De regula, comparatia are cuvinte specifice care leaga cei
doi termeni: ca, precum, parea, ca si, asemenea.
Ex.: "Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri..."; "Precum Atlas in
vechime sprijinea cerul pe umeri/ Asa el sprijinea lumea si vecia
intr-un numar"(M.Eminescu).
Compozitia operei literare - este alcatuita din totalitatea
modalitatilor de expunere, a curentelor si ideilor literare si a
procedeelor stilistice care se imbina armonios si artistic intr-o opera
literara, conferindu-i acesteia originalitate si valoare.
Ex.: "Ciocoii vechi si noi" de N. Filimon imbina realismul cu
clasicismul si romantismul, arhaismele cu neologismele si cuvintele
grecesti, naratiunea cu descrierea si dialogul.
Conflictul - face parte din subiectul unei opere literare si este
ilustrat de o neintelegere, un diferend, o ciocnire intre interesele
sau sentimentele personajelor, care determina desfasurarea actiunii. De
obicei, conflictul apare in cadrul intrigii, ca moment al subiectului.
Ex: "Apus de soare" - Barbu Stefanescu Delavrancea - conflict exterior
intre Stefan cel Mare si boieri si conflict interior ( psihologic)
intre conditia de om si aceea de domn care alcatuiesc personalitatea
lui Stefan cel Mare.
Corespondenta - element al esteticii simboliste (vezi curentul literar
simbolism).
Curentul literar - miscarea de idei si principii artistice care
reuneste scriitorii ce adera la aceleasi conceptii literare fata de
care se simt atrasi spiritual,inscriindu-se astfel in maniera literara
respectiva. De obicei, ideile estetice si literare ale unei astfel de
grupari se fac publice printr-un manifest sau program literar.
EX:"Introductie..."programul manifest al "Daciei literare".
D*
Descrierea - este un procedeu literar (mod de expunere) ce consta in
zugravirea unor trasaturi ale obiectelor fenomenelor sau personajelor
dintr-o opera literara.
Ex: " Pasteluri " de Vasile Alecsandri; Descrierea casei, a
interioarelor si a personajelor din "Enigma Otiliei" de George
Calinescu.
Deznodamantul - este ultimul dintre momentele subiectului unei opere
epice si urmareste rezolvarea conflictului si destinele persnajelor
acelui subiect literar.
Ex.: drama "Razvan si vidra" de Bogdan Petricescu Hasdeu.
Dialogul - este un procedeu literar, o modalitate de expunere, care
presupune alternanta de replici intre doua sau mai multe personaje,
pentru a evidentia gandurile si sentimentele personajelor, contribuind
astfel la crearea ritmului si dramatismului actiunii. Dialogul este
caracteristic genurilor epic si dramatic; o modalitate aparte este
dialogul interior prin care autorul sondeaza starile sufletesti sau de
constiinta ale personajelor.
Ex.: Apostol Bologa, personajul principal din romanul "Padurea
spanzuratilor" De Liviu Rebreanu.
Drama - este o specie a genului dramatic, caracterizata prin ilustrarea
vietii reale intr-un conflict complex si puternic al personajelor, cu
intamplari si situati tragice, in care eroii au destin nefericit. Drama
are o mare varietate tematica.
Ex.: "Razvan si Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu - drama istorica;
"Mesterul Manole" de Lucian Blaga - drama de idei.
E*
Elegia - este o specie a genului liric in care poetul isi exprima in
mod direct sentimentele de tristete metafizica, de nostalgie, intr-o
gama ascendenta mergand de la melancolie la nefercire.
Ex.: "Trecut-au anii..." de Mihai Eminescu; "11Elegii" de Nichita
Stanescu.
Enumeratia - este figura de stil care accentueaza si amplifica ideea
literara printr-o insiruire de termeni cu acelasi sens sau cu sensuri
apropiate in contextul operei.
Ex.: "Eram asa de obosit/ De prima veri,/ de trandafiri,/ de tinerete/
si de ras..."(Lucian Blaga -"Leaganul").
Epilogul - este partea finala a unei opere literare, constituind un fel
de concluzie sau rezumat al operei, cu o expunere succinta a
personajelor sau a actiunii, de acolo de unde le-a lasat subiectul
respectivei opere.
Ex.: "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon.
Episod narativ - actiune secundara, in ansamblul unei opere epice, un
singur moment, o singura situatie desprinsa din naratiunea respectiva.
Ex.: Episodul scaldatului lui Nica din "Amintiri din copilarie" de Ion
Creanga sau capitolului "Nunta" din romanul "Ion" de Liviu Rebreanu.
Epitetul - exprima un calificativ, o insusire sau o caracteristica a
unui substantiv sau verb pentru a infatisa imaginea lui asa cum se
reflecta in simtirea si fantezia autorului:
-epitet simplu (ornant): "Cu trupu-nalt, cu parul cret" (G. Cosbuc);
-epitet dublu, triplu: "Luna pe cer trece-asa sfanta si clara"
(M.Eminescu);
-epitet metaforic: "Si te-ai dus dulce minune" (M.Eminescu).
Epopea - este un poem epic de mare intindere, in versuri, in care se
povestesc fapte eroice, istorice sau legendare, cu un mare numar de
personaje cu virtuti deosebite.
Ex.: "Tiganiada" de Ion Budai-Deleanu; "Iliada" de Homer.
Eseul - este un studiu sau o creatie artistica sau filozofica, in care
autorul trateaza, in chip original probleme literare, filozofice, fara
intentia de a le epuiza.
Ex.: volumul de eseuri "Pietre pentru templul meu" de Lucian Blaga.
Expozitiunea - este primul moment al subiectului unei opere literare,
in care autorul prezinta cadrul si timpul in care se petrece actiunea,
personajele care participa sau evenimentele anterioare desfasurari
actiunii.
Ex.: Revenirea lui Alexandru Lapusneanu in Moldova pentru a doua
domnie, dupa ce fusese inlaturat de la tron din cauza tradarii unor
boieri, care acum vor sa il convinga sa renunte, deoarece "norodul nici
nu te vrea, nici nu te iubeste". (Constache Negruzzi).
F*
Fantasticul - este o categorie estetica, in care realul se imbina cu
supranaturalul, irealul si miraculosul atat in succesiunea momentelor
actiunii, cat si in construirea personajelor plasmuite cu fantezie si
exagerare a trasaturilor, capatand astfel trasaturi neobisnuite.
Ex.: Mircea Eliade (fantasticul = real + ireal); Vasile Voiculescu
(fantasticul = real + fabulos).
Folclorul literar sau literatura populara - este totalitatea
manifestarilor si creatiilor culturale ale unui popor care definesc
specificul spiritual si psihologic al acelei natiuni, individualizand-o
intre celelalte popoare ale lumii. Folclorul literar (literatura
populara) se distinge prin urmatoarele trasaturi ce se
interconditioneaza si se determina reciproc: caracter oral,
traditional, colectiv, anonim, si sincretic.
G*
Genul epic - are ca principala modalitate de expunere naratunea, in
care prezenta autorului este inlocuita de personajele ce participa la
actiunea desfasurata, la timpul trecut si la persoana a III-a. De acea,
modalitatea principala de expunere a ideilor autorului este exprimarea
indirecta.
Ex.: "Ion" de Liviu Rebreanu.
Genul liric - este subiectiv, autorul exprimandu-si direct ideile,
sentimentele, starile sufletesti intr-un limbaj artistic ( metafore,
simboluri etc.) si folosind, de regula, persoana I.
Ex.: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" De Lucian Blaga.
Genul literar - este o categorie fundamentala a teoriei literare, care
reuneste opere literare asemanatoare prin structura continutului,
procedee estetice comune, modalitati compozitionale de exprimare a
sentimentelor, starilor sufletesti sau de construire a actiunilor si a
procedeelor artistice. Genurile literare sunt: genul epic, genul liric
si genul dramatic.
Glosa - Este poezia cu forma fixa, in care fiecare vers din prima
strofa, numita strofa-nucleu, este comentat succesiv in cate o strofa
urmatoare, ultima strofa reproducand in ordine inversa versurile primei
strofe. Ca specie literara, "glosa" este de origine spaniola, poezia
datand din secolul al XIV-lea, fiind o creatie a poetilor curteni.
Ex.: poezia "Glossa" de Mihai Eminescu.
Grotescul - este o categorie a esteticii prin care realiteatea este
reflectata in forme fantastice, bizare, caricaturale, uneori
monstruoase, uneri disproportionate voit.
Ex.: personajul Agamemnon Dandanache din comedia "O scrisoare pierduta"
de Ion Luca Caragiale.
H*
Hiperbola - este figura de stil prin care se exagereaza marindu-se sau
micsorandu-se trasaturile unei fiinte, ale unui lucru, fenomen sau
eveniment peste limitele lor firesti, pentru a-l impresiona pe cititor.
Ex.: "In parul ei de aur, rubine-nlacarate/ Si-n ochii ei s-aduna
lumina sfintei mari" (M.Eminescu); "Salutam smerit si cu inima gamalie"
(L.Blaga).
I*
Iluminismul - este miscarea culturala si ideologica (filosofica,
estetica, stiintifica si literara), cunoscuta si sub numele de "Epoca
Luminilor", care promoveaza ratiunea, caracterul laic si anticlerical,
emanciparea maselor populare prin cultura si combate dogmele si
fanatismul. Reprezentanti: Gh. Sincai, Samuil Micu, Petru Maior, Ion
Budai-Deleanu ("Scoala Ardeleana").
Imaginea artistica - este un produs al imaginatiei artistului prin care
acesta ilustreaza viata intr-un limbaj estetic abstract, putand astfel
crea - in planul fanteziei - lumea din nou, cu mijloacele specifice
fiecarei arte: culoarea(pictura), sunetul (muzica), cuvantul
(literatura). Prin imagini artistice creatorul provoaca stari
sufletesti, emotie artistica si profunzime ideatica, transmitand un
mesaj artistic celor carora li se adreseaza.
Ex.: In "Pasteluri", Vasile Alecsandri apeleaza la imagini auditive
("In paduri trosnesc stejarii") si imagini vizuale ("Iar zapada
cristalina pe campii stralucitoare") imbinate artistic, pentru a crea
un tablou impresionant al unei nopti de iarna ("Miezul iernei").
Interogatia retorica - este figura de stil constand in adresarea unei
intrebari (sau a unei serii de intrebari) la care nu se asteapta
raspuns, cu scopul de a transmite indirect cititorului opinia
scriitorului.
Ex.: "Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?..."(Scrisoarea l -
M.Eminescu).
Intriga - este al doilea moment al subiectului unei opere epice, care
marcheaza aparitia sau amplificarea conflictului, precum si innodarea
firelor epice, cuprinzand si premisele deznodamantului.
Ex.: "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi.
Inversiunea - este figura de stil prin care se schimba topica obisnuita
a cuvintelor, in scopul de a evidentia o idee, o trasatura, o insusire,
un obiect etc.
Ex.: "Si din a chaosului vai" - geneza Universului din haos (M.
Eminescu).
Invocatia (retorica) - este figura de stil care exprima o adresare, o
chemare pe care poetul o face catre un personaj absent sau imaginar
(invocarea muzei, a lui Dumnezeu etc), pentru o rugaminte sau un ajutor.
Ex.: "In veci spre cei ramasi in urma/ Tu, Doamne, vazul meu indreapta"
("Rugaciune"-de O.Goga).
M*
1
Meditatia - este o specie a lirici filozofice in care poetul exprima
profunde idei filozofice privitoare la legile tainice ce guverneaza
universul, generand in sufletul poetului melancolie, tristete,
nelinisti spirituale, pana la nefericire, asadar o puternica
participare afectiva.
Ex.: "La steaua" de Mihai Eminescu; "De ce-as fi trist..." de Tudor
Arghezi.
Metafora - este figura de stil care transfera sensul propriu al unui
cuvant in sens figurat, asemanator obiectukui respectiv, realizata ca o
comparatie subinteleasa, dar careia ii lipsesc termenii specifici (ca,
precum), de aceea se mai defineste ca o comparatie prescurtata.
Ex.: "Luna tu, stapana a marii, pe a lumii bolta luneci" (M.Eminescu);
Blaga numeste doua tipuri de metafore: metafora plasticizanta (Un zbor
de lastun / Iscaleste peisajul") si metafora revelatorie ("Eu nu
stivesc corola de minuni a lumii ").
Modernismul - este un curent literar initiat la noi in 1919 de Eugen
Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista "un spirit
al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii romane
cu literatura europena, cunoscut ca si "principiul sincronismului."
Ideea de la care porneste E. Lovinescu este aceea ca civilizatiile mai
putin dezvoltate sufera influenta binefacatoare a celor avansate, mai
intai prin imitatia civilizatiei superioare (Teoria "imitatiei" emisa
de francezul Gabriel Tarde), iar dupa implantare, prin stimularea
crearii unui fond literar propriu. De aceea, teoria formelor fara fond
sustinuta de Titu Maiorescu este acceptata si de Lovinescu, dar acesta
considera ca formele pot sa creeze uneori si fondul. In vederea
modernizarii (innoirii) literaturii romane, E. Lovinescu traseaza
cateva directii noi pe care sa se inscrie operele literare: evolutia
prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric, tematica
operelor literare sa fie inspirata din viata citadina si nu cea rurala,
crearea romanului obiectiv si a romanului de analiza psihologica,
intelectualizarea prozei si a poeziei (ilustrarea in operele literare a
unor idei filosofice profunde), crearea intelectualului ca personaj al
operei literare.
EX: Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern prin "Ion"
(roman obiectiv) si "Padurea spanzuratilor" (roman de analiza
psihologica).
N*
Naratorul - povesteste o intamplare la care a fost el insusi martor sau
participant, creand astfel intre el si cititor o relatie directa si mai
stransa decat in cazul altor autori. Trasaturile specifice ale
povestirii sunt: oralitatea stilului si crearea unei atmosfere de
destindere si atentie, mentionand emotia si suspansul.
Ex.: Ion Creanga este narator in opera "Amintiri din Copilarie".
Naratiunea - este un procedeu literar propriu genului epic, in versuri
(fabula, balada, legenda, epopea, poemul) sau in proza (schita, nuvela,
romanul, basmul), ilustrand o actiune in desfasurare la care participa
personaje literare. In general, naratiunea este structurata pe
momentele subiectului: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiuni,
punctul culminant si deznodamantul.
Ex.: Balada populara "Miorita", nuvela istorica "Alexandru Lapusneanul"
de Costache Negruzzi, basmul "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga.
Nuvela - este o specie a genului epic, in proza, cu un singur fir epic,
cu un conflict concentrat si intriga riguros construita, cu personaje
putine, punand accentul pe un personaj principal, iar intamplarile si
faptele sunt,de regula, verosimile. Ca intindere, nuvela se situeaza
intre schita si roman.
Ex.: "Moara cu noroc" de Ioan Slavici.
O*
Oda - este specifica genului liric in care se elogiaza, se preamaresc
fapte eroice, trasaturi deosebite ale unor personalitati, avand un
caracter solemn, prin care poetul isi exprima sentimentele de admiratie
fata de patrie, fata de limba materna, fata de o ideie, fata de natura
sau arta etc. Oda a aparut in Grecia antica.
Ex.: "Oda ostasilor romani"de Vasile Alexandri, "Oda simplissimei
flori" de Lucian Blaga.
Oximoron - este o figura de stil care consta in asocierea ingenioasa si
surprinzatoare, in aceeasi sintagma a doua cuvinte care exprima notiuni
contradictorii.
Ex.: "Suferinta, tu, dureros de dulce"("Oda (in metru antic)-de M.
Eminescu).
P*
Parnasianismul - este curentul literar aparut ca reactie impotriva
romantismului (in Franta-1850) si promoveaza o constructie savanta
impersonala ,obiectiva a ideilor literare, prin imagism rafinat si
forma superioara, in care poetul nu-si implica
sentimentele,trairile,creand o poezie picturala, rece. Noutatea consta
in sonoritatile surprinzatoare ale cuvintelor, bogatia si ineditul
rimelor.
EX: Ion Barbu -etapa parnasiana.
Personificarea - este figura de stil prin care se atribuie
necuvantatoarelor, lucrurilor, elementelor naturii, unor concepte
abstracte, insusiri sau manifestari proprii omului.
Ex.: "...buciumul suna cu jale/ Apele plang" ("Sara pe deal" - de Mihai
Eminescu).
Poemul eroic - este o specie a genului epic, de proporti mai mari decat
balada, dar mai mici decat epopeea. Poemul eroic evoca fapte istorice
sau legendare din trecutul unui popor, punand accent pe figura eroului
exceptional, care se detaseaza dintre alte personaje cu insusiri
deosebite, pe care acesta le domina.
Ex.: Poemul "Dumbrava Rosie" de Vasile Alecsandri, subintitulat de poet
"Poem istoric - 1497", care se refera la personalitatea exceptionala,
legendara a lui Stefan cel Mare si la victoria pe care acesta a
reputat-o in lupta impotriva lesilor.
Poporanismul - este un curent literar aparut in Romania la sfarsitul
sec. al-XlX-lea si inceputul sec. al-XX-lea, ale carui idei sustineau
inspirarea operelor literare din viata poporului, avand ca scop
dezvoltarea si progresul existentei taranesti, atat din punct de vedere
material cat si cultural. Revista care promoveaza poporanismul este
"Viata Romaneasca" (1 martie 1906-la Iasi), sub conducerea lui Garabet
Ibraileanu, care cerea scriitorilor simpatie pentru clasa taraneasca.
EX: creatia lirica a lui Octavian Goga.
Povestirea - este specia genului epic, in proza, in care se relateaza
fapte din punctul de vedere al unui narator, care este martor sau
participant la evenimentul povestit. Povestirea este de mica intindere,
relateaza un singur fapt, are personaje putine, iar interesul
cititorului se concentreaza asupra situatei narate.
Ex.: volumul de povestiri "Hanu Ancutei" de Mihail Sadoveanu.
Prologul - este partea introductiva dintr-o opera literara care
prezinta evenimentele premergatoare actiunii sau elemente care se
refera la un personaj imprortant, pentru a inlesni intelegerea textului
literar si structura personajului respectiv.
Ex.: In romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon, autorul
alcatuieste portretul ciocoiului: "Ciocoiul este todeauna si in orice
tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la
barbarie si dotat cu o ambitiune nemarginita care eclata ca o bomba pe
data ce si-a atins tinta aspiratiunilor", referindu-se la Dinu
Paturica, personajul principal al romanului.
R*
Realismul - este curentul cultural care impune gandirea veridica a
realitatii cu obiectivitate, fara implicarea afectiva a scriitorului in
redarea intamplarilor sau conturarea personajelor.Ilustreaza intamplari
si personaje tipice, reale, creand astfel tipologii de caracter:
arivistul, demagogul, avarul, intelectualul etc., intr-un stil
impersonal, rece, obiectiv.
EX: Ion Luca Caragiale, Liviu Rebreanu.
Refrenul - este cuvant, un vers sau o strofa care se repeta intr-o
poezie pentru a accentua o anumita idee poetica sau pentru a produce un
anumit efect artistic.
Ex.: "Copacii albi, copacii negrii/ Stau goi in parcul solitar/ Decor
de doliu funerar/ Copacii albi, copacii negrii" ( George Bacovia)
sugereaza, prin cromatica, starea de dezvoltare a poetului.
Romantismul - este miscarea artistica ce introduce noi categorii
estetice (uratul, grotescul, macabrul, fantasticul) si noi specii
literare (drama romantica, meditatia, poemul filosofic, nuvela
istorica).
Trasaturi: exprimarea exagerata a unor idei sau sentimente puternice,
personaje exceptionale puse sa actioneze in situatii exceptionale,
cultivarea specificului national prin inspiratia din istorie, folclor,
frumusetile naturii. Modalitatea stilistica specifica este antiteza.
Motive si teme romantice: luna, noaptea, izvorul, lacul, ruinele,
fantomele, visul, codrul, cosmosul etc.
EX: opera lui Mihai Eminescu (ultimul mare romantic european), "Umbra
lui Mircea la Cozia" de Grigore Alexandrescu.
Romanul - este specia genului epic, in proza, de mare intindere, cu o
actiune complexa ce se poate desfasura pe mai multe planuri, cu
personaje numeroase a caror personalitete este bine indvidualizata si
al caror destin este determinat de trasaturile de caracter si
intamplarile ce constituie subiectul operei.
Ex.: Romanul "Morometii" de marin Preda.
Rondelul - este poezia cu forma fixa, avand numai doua rime si un
refren (de unul, doua pana la opt versuri) si care este reluat, partial
sau integral, la mijlocul si la sfarsitul ei. Rondelul a aparut in
Franta medievala si numea la origine un cantec si un dans.
Ex.: "Rondelul rozelor de august" de Alexandru Macedonski.
S*
Samanatorismul - este un curent literar ce-si are programul publicat in
revista "Samanatorul", aparuta la Bucuresti intre anii 1901-1910,
condusa initial de Alexandru Vlahuta si George Cosbuc, apoi de Nicolae
Iorga. Ideile promovate in samanatorism exprima: paseismul (intoarcere
spre trecut), idilismul (infrumusetarea fortata) a satului romanesc,
sentimentul dezradacinarii de sat, predilectia spre scene violente, cu
personaje dominate de instincte, asadar un interes exagerat pentru
viata taranimii, pentru creatia populara, pentru trecutul glorios al
neamului.
EX: volumul "Balade si idile" de George Cosbuc.
Satira* - este specia genului liric, care utilizeaza ca mijloc de
expresie ironia, virulenta, in scopul de a indrepta moravuri, aspecte
negative din viata unui individ sau a unei societati.
Ex.: "Satira Duhului meu" de Grigore Alexandrescu.
Satira** - este o categorie estetica din sfera comicului, care
ridiculizeaza in mod violent si caricatural aspecte negative din viata
unui individ sau a unei colectivitati.
Ex.: mijloacele de expresie in comedia "O scrisoare pierduta" de Ion
Luca Caragiale.
Schita - este o specie a genului epic, de dimensiuni reduse, cu actiune
lineara si redusa la un singur episod caracteristic din viata unuia sau
a catorva personaje, relatat intr-un stil concis.
Ex.: volumul "Momente si schite" de Ion Luca Caragiale.
Simbolismul - este un curent literar-artistic aparut la sfarsitul sec.
al-XlX-lea si are meritul de a fi redat poeziei sensibilitatea, apeland
la simbol, aluzie, sugestie. Trasaturile simbolismului: raportul dintre
simbol (symbol=semn, cuvant) si eul poetic nu este exprimat, ci
sugerat: poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari
sufletesti; principala modalitate de realizare a poeziei este
corespondenta dintre cuvant si elmentul din natura ale carui
caracteristici sugereaza starile poetice; muzicalitatea versurilor,
cromatica si olfactivul antreneaza toate simturile omului; promoveaza
ca noutate prozodica, versul liber.
EX: Poezia "Plumb" de G.Bacovia.
Sincronismul - este un principiu cultural, constituind punctul de
plecare al curentului literar numit modernism, exprimand ideea
sincronizarii literaturii romane cu literatura europeana sau altfel
spus, europenizarea literaturii romane (vezi modernismul).
Sonetul - este poezia fixa si este alcatuit din 14 versuri, grupate in
doua catrene si doua terte, ultimul vers fiind o concluzie a intregului
continut al poeziei. El isi are originea in literatura italiana a
secolui al XIV-lea, find specific poetilor Dante si Petrarca. Sonetul
lui Shakespeare este alcatuit din trei caractere si doua versuri
finale, drept concluzie.
Ex.: "Cand insusi glasul" de Mihai Eminescu.
Specia literara - este o subdiviziune a genului literar, definita prin
anumite particularitati fie tematice, fie structurale, fie stilistice,
incadrandu-se astfel modalitatilor de expunere unui anumit gen literar.
Speciile literare sunt in proza sau versuri.
Sublimul - este o categorie estetica ce se refera la puternice
sentimente de admiratie sau veneratie provocate de maretia faptelor
exceptionale ale eroilor, de natura maiestuoasa, starnind tensiuni
sufletesti puternice, grandioase. Sublimul este gradul superlativ al
conceptului estetic de frumos.
Ex.: Poemul "Luceafarul" de Mihai Eminescu.
T*
Traditionalismul - este tendinta de supraevaluare a elementelor de
traditie ale unui popor, de ilustrare in operele literare ale
miturilor, motivelor, credintelor, elementelor de limbaj ale poporului.
Traditionalismul nu este un curent literar care s-a constituit si
manifestat intr-o anumita perioada istorica, cu directii trasate de un
initiator, ci este mai mult o ilustrare a spiritului conservator al
unui autor.
EX: majoritatea scriitorilor romani manifesta elemente traditionaliste
in operele lor.
Tragedia - este o specie a genului dramatic, in proza sau in versuri,
reprezentand personaje puternice angajate in lupta cu destinul
potrivnic, cu ordinea existenta a lumii ori cu proprile lor sentimente,
acest conflict solutionandu-se cu moartea eroului.
Ex.: "Antigona" de Sofocle.
Tragicul - este o categorie a esteticii si exprima un conflict intre
personaje, al carui deznodamant ilustreaza infrangerea sau moartea
eroului, pierderea unor valori umane, starnind cititorului sentimente
patetice, de maretie si demnitate umana. Tragicul este o categorie
estetica proprie tragediei sau dramei.
Ex.: "Antigona" de Sofocle; "Razvan si Vidra" de Bogdan Petriceicu
Hasdeu.
U*
Umanismul - este o miscare culturala, cunoscuta si sub numele de
Renastere, care promoveza dezvoltarea armonioasa a spiritului uman prin
eliberarea lui de orice constrangeri, avand urmatoarele trasaturi:
ratiunea sa domine fiinta umana, increderea in libertatea si demnitatea
omului si preocuparea pentru o dezvoltare multilaterala, armonia dintre
om si natura, precum si respectul si intoarcerea spre valorile
spirituale ale antichitatii. Altfel spus, umanismul impune intreaga
capacitate de simtire si gandire a omului ca principal element in
progresul culturii universale.
EX: Grigore Ureche, Miron Costin, Dimitrie Cantemir, iar ca
personalitati ale Renasterii - Stefan cel Mare.
V*
Verosimilul - este o categorie a esteticii si exprima un adevar
posibil, o situatie sau un personaj ce pot fi plauzabile, demne de
crezare in cea ce priveste ancorarea sau inspirarea lor din realitate.
Este un concept ce sta la baza majoritati operelor literare care se
inscriu in curentul literar numit realism.
Viziunea artistica - este modalitatea de conceptie, imaginea,
perceptia, pe care autorul le are asupra lumii, vietii, universului si
pe care o ilustreaza artistic in opera literara.
Ex.: "Miezul iernei" de Vasile Alecsandri.
AUTOR: CHIRITA VLAD
CLS.: XI-D
INTOCMIT LA DATA DE Friday, March 21, 2003
BIBLIOGRAFIE: “LIMBA SI LITERATURA ROMANA PENTRU ELEVII DE LICEU”
Prof. Mariana Badea
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|