In vreme de razboi - momentele subiectului
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Tema nuvelei este obsesia. Firul epic urmeaza linia unei compozitii
clasice (expozitie, punct culminant si deznodamant), iar cele trei
capitole, urmarind cresterea obsesiei lui Stavrache si transformarea ei
in nebunie, creeaza o tipologie si compun un destin uman tragic aflat
sub stapanirea neiertatoare a unei tare ereditare (defect congenital)... |
|
|
1
In vreme de razboi
Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este in literatura noastra creatorul
nuvelei realist-psihologice. Universului comic din piesele de teatru si
schite i se substituie in nuvela "In vreme de razboi" dimensiunea
tragica a existentei umane.
Tema nuvelei este obsesia. Firul epic urmeaza linia unei
compozitii clasice (expozitie, punct culminant si deznodamant), iar
cele trei capitole, urmarind cresterea obsesiei lui Stavrache si
transformarea ei in nebunie, creeaza o tipologie si compun un destin
uman tragic aflat sub stapanirea neiertatoare a unei tare ereditare
(defect congenital).
In capitolul I (adevarata expozitiune) se precizeaza datele esentiale
despre hangiul Stavrache (negustor, proprietarul unei pravalii) si
fratele sau popa Iancu din Pondeni (conducatorul unei bande de hoti,
prinsa de stapanire). Pentru a scpa, popa Iancu se inroleaza voluntar
in razboi, averea sa ramanand lui Stavrache.
Momentul-intriga il constituie gandul care il chinuie pe hangiu in
legatura cu intoarcerea fratelui sau, desi o scrisoare primita il
asigurase ca acesta a murit. Tensiunea creste treptat, odata cu
obsesia lui Stavrache, care este terorizat de imaginea fratelui si de
presupusa replica a acestuia, devenita laitmotiv obsedant: "Gandeai
c-am murit, neica?". In acest capitol (al II-lea) se trece mereu din
realitate in vis incat planurile se confunda, sugerand degenerarea
psihica a personajului.
Punctul culminant si deznodamantul conflictului (capitolul al III-lea)
este reprezentat de momentul intalnirii dintre cei doi frati. Cand
Iancu ii cere lui Stavrache o suma de bani pe care ii delapidase
din banii regimentului, hangiul, ajuns la capatul incordarii psihice,
innebuneste. Cu o arta desavarsita autorul analizeaza acum reactiile
organice, atitudinile si comportarea eroului.
Intamplarile sunt tesute intr-o ordine gradata si crescanda, iar
actiunile eroului sunt dirijate treptat de presimtirea ca popa Iancu nu
e mort, de obsesia intoarcerii fratelui si de starea de violenta din
momentul confruntarii directe cu acesta. Autorul prezinta astfel un caz
patologic, ce are ca mobil patima inavutirii. Stavrache este, in
acelasi timp, un negustor necinstit, avar si nemilos, plasat fiind in
contextul unui mediu social, in care setea de imbogatire are consecinte
nefaste asupra individului, dezumanizandu-l. de aici, drama.
1
Personajul principal este surprins atat din perspectiva
povestitorului-narator, din perspectiva sugerata de cadrul natural, cat
si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje (dialog) si
a confruntarii cu sine (monolog).
In primul plan, scriitorul este cel care relateaza faptele si sugereaza
inlantuirile cauzale. Caragiale realizeaza investigatia patologica prin
relatari si descrieri, conturand, in acelasi timp, figura lui Stavrache
in contextul nuvelei.
Al doilea plan, cel dialogat, este construit gradat, atat in real, cat
si in halucinatiile personajului. In plan real, intalnirea dintre
Stavrache si popa este realizata in dialoguri comprimate, insotite de
indicatii de regie.
In capitolul al II-lea, dialogul se concentreaza pe sublinierea starii
de incordare, datorate temeri de a nu pierde averea.
Dialogul cu fetita (din capitolul al III-lea) il situeaza pe Stavrache
in lumea negustorilor, a hangiilor necinstiti, avari, nemilosi,
evidentiind practicile marunte, surse sigure de imbogatire.
Dialogul viu si plin de miscare pregateste deznodamantul: nebunia lui
Stavrache, care, odata declansata, face loc tonului relatarii si
investigatiilor. Astfel ca, de-a lungul celor doua pagini care incheie
nuvela, apar doar cateva linii de dialog.
La nivelul spaimei halucinatorii, dialogul puncteaza obsesia: "Credeai
c-am murit, neica?". Trebuie subliniat insa monologul interior al
personajului, care presupune si el o anumita gradatie, intr-o
interesanta cladire de ipoteze asupra starii eroului.
Din cea de-a treia perspectiva, a cadrului natural, putem observa ca
toate intamplarile se petrec noaptea (atat cele reale, cat si cele
imaginare): popa vine la fratele sau noaptea, ii apare in halucinatii
tot noaptea, fetita vine sa cumpere gaz si rachiu seara tarziu, tot
noaptea Iancu se intoarce sa ceara bani fratelui sau.
Natura este perceputa prin sensibilitatea eroului, iar elementul
auditiv devine pregnant: "Afara ploua maruntel ploaie rece de toamna,
si boabele de apa prelingandu-se de pe stresini si picand in clipe
ritmate pe fundul unui butoi dogit (…)"; sunetul repetat la infinit
marcheaza obsesia ce se transfera din plan auditiv in creierul
innebunit al lui Stavrache.
Caragiale nu descrie interioare, lumea de obiecte din jur, aspecte
vestimentare; universul il intuim insa prin prezentarea individului, a
carui existenta ne face sa intrevedem datele realitatii in care se
misca.
In ultimul capitol, decsrierea este sustinuta si prin reactiile
organice ale personajelor si de elemente vizuale ce descriu o natura
infioratoare. Cadrul este propice sosirii lui popa Iancu.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|