Creanga de aur
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Stam si eu si visam continuu la o stea ce niciodata nu o voi putea
atinge, o stea la care visam mereu, o stea la care aspiram in zadar. Era
acolo, sus, stiam ca ma asteapta. Eram mult prea mic si mult prea
nestiutor sa stiu cum va decurge viata. Cine putea sa-mi spuna mie ca
intr-o zi cu soare stelele vor aparea? Nimeni, pentru ca nu-i posibil ca
doua lumi sa se intalneasca... |
|
|
1
Creanga mea de aur…
Stam si eu si visam continuu la o stea ce niciodata
nu o voi putea atinge, o stea la care visam mereu, o stea la care
aspiram in zadar. Era acolo, sus, stiam ca ma asteapta.
Eram mult prea mic si mult prea nestiutor sa stiu cum va
decurge viata. Cine putea sa-mi spuna mie ca intr-o zi cu soare stelele
vor aparea? Nimeni, pentru ca nu-i posibil ca doua lumi sa se
intalneasca. Dar iata ca s-au intalnit! Si la intalnirea lor mi-am
cunoscut creanga mea de aur...
Era o creatura a lumilor opuse, o creatura aflata la
limita inexistenta dintre intuneric si lumina. Un copil bastard nascut
fara stirea marilor intelepti era Ea. Bezna noptii se revarsa in
pletele-i de matase iar fata-i radia de lumina zilei. Cerul isi masura
infinitul in ochii ei lipsiti de stralucire fara stelele ce-si dadeau
ultima suflare in ea. Mostenea pe mama-sa la gratie si pe tata-sau la
spirit. Era intruchiparea tuturor lumilor, iar toate lumile isi urmau
cursul firesc in interiorul acelui corp firav. Pentru mine era ea si
nimic mai mult. Era creanga mea de aur ce-mi dadea sens. Stiam ca
exista si ca este undeva. Nu conta ca nu era a mea. Conta ca exista
pentru mine.
Incredibil, intr-o zi am rupt creanga de aur pentru
a o detine, pentru a fi a mea vesnic. Am scos-o din lumea ei eterna si
am adus-o intr-o lume efemera, iar ea, asemenea unei crengi desprinse
de copacul ce-i da viata, se stingea incetul cu incetul pana ce in
final reveni la origine.
Si inainte de a se prapadi imi spuse un secret, un
secret universal: si eu eraum la fel ca ea. Eram ogindirea ei pe
Pamant, reflexia ei. Un bastard al unor lumi opuse, o unire nepermisa
dintre luna shi soare.
Dar nu asta ma macina pe mine. Nu asta era motivul
prabusirii cerului peste mine. Unde era fata mea cu ochii asemenea unor
stele? Nu mai este....nici in inchipuirea mea! Nu ma am nici o creanga
de aur. Care imi este motiul de a lupta? Ii vad ochii pe cer si gura la
apus. Si iata! Sunt pe cer trecator iar la Ea visez continuu, o
stea la care aspir, o creanga de aur pe cerul vesnic al noptii...
Marian Petrescu
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|