Desteapta-te, Romane!
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Imnul, ca specie literară, apărut din cele mai vechi timpuri, ca un
cântec solemn de preamărire a zeilor, a eroilor legendari, lărgindu-ÅŸi
apoi conÅ£inutul, pentru ca, în secolul al XIX-lea, o dată cu formarea
naţiunilor, să apară imnurile naţionale... |
|
|
1
Deşteaptă-te, române !
Imnul, ca specie literară, apărut din cele mai vechi timpuri, ca un
cântec solemn de preamărire a zeilor, a eroilor legendari, lărgindu-şi
apoi conţinutul, pentru ca, în secolul al XIX-lea, o dată cu formarea
naţiunilor, să apară imnurile naţionale.
Acestea sunt cântece patriotice, solemne, adoptate de o ţară sau alta,
şi care exprimă idealurile de unitate naşională ale unui popor, dorinţa
de libertate şi solidaritate a acesteia.
În imnuri sunt prezente invocaţiile retorice, îndemnurile, se apelează
la evocare sau la meditaţia solemnă.
Toate aceste trăsături specifice imnului se întâlnesc şi în poezia
“Deşteaptă-te, române !” de Andrei Mureşanu, care, după Revoluţia din
decembrie 1989, a devenit imnul naţional al României.
Această poezie, fiind un imn, în primul rând, o operă lirică şi autorul
exprimă în mod direct şi propriile sentimente de dragoste, de
admiraţie, şi de preţuire faţă de ţară, îşi exprimă propria opţiune
pentru libertate şi unitate naţională şi se contopeşte cu idealurile
poporului în numele căruia vorbeşte, dovadă fiind formele pronominale
şi verbele de persoana I plural : “noi”, “ale noastre”, “nostru”, “să
dăm”, “păstrăm” etc.
Exprimarea directă este dovedită şi de prezenţa unor substantive
în vocative: “române”, “măreţe umbre”, “preoţi”, “români (din patru
unghiuri)” şi a unor verbe la imperativ: “deşteaptă-te”, “priviţi”,
“uniţi-vă” etc., în felul acesta poetul adresând şi anumite îndemnuri
şi dând poeziei un ton agitatoric, patetic, profetic şi solemn.
Prezenţa acestora (a îndemnurilor) este o altă trăsătură a
imnului şi poetul îndeamnă mai întai la deşteptare naţională şi
la acţiune “Deşteaptă-te române, din somnul cel de moarte”,
“croieşte-ţi altă soartă”. Este adresat apoi îndemnul ca românii să
dovedească prin fapte că sunt urmaşii demni ai romanilor, ca, spre
final, să-şi facă loc îndemnul la unitate naţionala (“români din patru
unghiuri/ Uniţi-vă-n simţiri”).
Această poezie fiind un imn, poetul vorbeşte şi despre idealurile de
unitate naţională şi de libertate ale poporului. Astfel, în faţa
destinului, românii sunt uniţi gata să sară “ca lupii-n stâne” pentru
apărarea patriei, iar opţiunea lor este una singură (“Viaţă-n
libertate, ori moarte! strigă toţi”), preferând moartea glorioasă a
unei robii umilitoare. (“Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină/
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nos’t pământ”).
Pentru a fi mai convigător, poetul apelează la evocare, vorbind
despre neîmplinirea idealului de unitate naţională (“oarba neunire”) pe
care jură însă să-l ducă la împlinire contemporanii (“jurăm să fim
pururea fraţi”), şi despre robia îndurată de-a lungur veacurilor, pe
care românii n-o mai acceptă sub nici o formă (“vii nu o primim”,
“dar morţi, numai o dăm”).
Ca în orice imn, îşi fac loc şi aic invocaţiile şi interogaţiile
retorice: „Desşteaptă-te, române”, „Priviţi, măreţe umbre”, „N-ajunse
despotismul...”, „N-ajunse iataganul” etc.
În aceeaşi termeni patetici autorul pune în evidenţă motivele luptei şi
ale jertfei şi reliefează unele trăsături ale poporului nostru:
curajul, vitejia, dorinţa de libertate, de unitate, spiritul de
sacrificiu, dragostea de patrie.
Calităţile de imn ale acestei poezii au fost intuite, încă de la
apariţia ei, de către Nicolae Bălcescu, care o considera „Marseilleza
românilor”, datorită caracterului ei retoric de proclamaţie sau
manifest.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|