1
D-l Goe
I.L.Caragiale
I.L.Caragiale este alaturi de Eminescu si de Creanga unul dintre cei
mai mari scriitori ai poporului nostru si este considerat creatorul
schitei in literatura romana.
Schita “D-l Goe” subliniaza contrastul dintre pretentiile unor parinti
de a fi buni educatori si ceea ce sunt in realitate.
Mam’mare, mamitica si tanti Mita se hotarasc sa mearga la Bucuresti ca
promisiune facuta tanarului Goe pentru a nu mai ramane repetent.Copilul
este impacientat si are o atitudine necorespunzatoare fata de rudele
sale, facandu-le proaste.
Trenul soseste si cei patru pasageri urca in vagon unde niste tineri
draguti le ofera locuri intr-un compartiment.
Doamnele intra in compartiment, dar Goe ramane pe culoar.La un moment
dat acesta scoate capul pe fereastra si pierde palaria in care avea
biletul de calatorie. Fiind grijulie, bunica ii da baiatului o palarie
in loc de beret.
Controlorul le cere doamnelor sa mai plateasca un bilet pentru Goe si o
amenda. Dupa aceasta, mamitica il cearta si la o zdruncinatura mai
puternica a trenului Goe se loveste cu nasul de clanta usii
compartimentului. Supararea ia sfarsit si Goe primeste o ciocolata.
Acesta iese din compartiment si se blocheaza in toaleta vagonului. Este
eliberat de controlor si este supravegheat de mam’mare. Intr-un moment
de neastampar, Goe trage semnalul de alarma. Intr-un sfarsit trenul
porneste din nou si toti pasagerii ajung in Bucuresti.
Goe si cele trei doamne pornesc cu birja la bulevard.
Titlul schitei poarta numele personajului principal caruia autorul ii
atribuie apelativul “domnul”. Astfel, autorul subliniaza atitudinea sa
ironica asupra protagonistului, nascandu-se astfel si hazul .
Ironia este sugerata si de numele acestuia:“Goe” care inseamna “gol”.
Tot prin intermediul titlului, Caragiale inverseaza doua universuri
umane (cel al copilului si cel al maturului),intrucat Goe se comporta
ca un “om mare” si cele trie doamne se “copilaresc” pentru a fi pe
placul “puisorului”.
“D-l Goe” reprezinta o singura intamplare din viata personajului
principal: calatoria cu trenul pana la Bucuresti.
Exista un narator si o actiune ce se desfasoara pe momentele
subiectului, cunoscand o anumita succesiune logica. Astfel, in
expozitiune este prezentat “tanarul Goe” care,impreuna cu “cele trei
doamne frumos gatite” asteapta cu nerabdare, pe peronul din Urbea X,
trenul accelerat care il va duce la Bucuresti. Goe este imbracat
intr-un costum frumos de marinar.
O discutie filologica vizand pronuntarea corecta a cuvantului “marinar”
se incheie cu concluzia surprinzatoare prin obraznicie:”Vezi ca sunteti
proaste amandoua.”.
Intriga o constituie faptul ca baiatul a ramas repetent/;”ca sa nu mai
ramaie
repetent”
Calatoria cu trenul da nastere actiunii.
Desfasurarea actiunii cuprinde intamlarile din timpul calatoriei
luoi Goe si a insotitoarelor sale pana la Bucuresti.
Modul principal de expunere folosit este naratiunea impletita cu
dialogul.
Numarul de personaje este restrans:Goe,cele trei doamne,controlorul si
un tanar. Nu este prezent decat un singur fir narativ.
Actiunea se desfasoara intr-un timp relativ scurt.Aceasta este
conceputa liniar,autorul urmarind aspectul tematic, gresita educatie
data de familie tanarului Goe.
“D-l Goe” reprezinta un text narativ de dimensiuni reduse.
Caragiale generalizeaza morala acestei opere prin denumirea
localitatii: ”Urbea X”, prin neprecizarea anului si prin denumirile
personajelor, subliniind astfel faptul ca un astfel de comportament
poate fi intalnit orinde si oricand.
Timpul si spatiul sunt vag precizate: “10 mai” si “Urbea X” catre
Bucuresti.
Fiind o opera literara de mica intindere, cu o actiune simpla si
infatisand un moment semnificativ din viata personajului principal,
“D-l Goe” este o schita.
Limbajul viu, colorat, savoarea dialogurilor si naratiunea,naturaletea,
succesiunea dinamica a intamplarilor si talcul lor fac din aceasta
schita un adevarat “monument de arta literara”.
|