Morometii - prezentarea romanului
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Cele doua volume contin povestea unei familii de tarani din Campia Dunarii, mai precis din satul teleormanean Silistea-Gumesti, care cunoaste, de-a lungul unui sfert de secol, o adanca si simbolica destramare. In volumul I satul e infatisat cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, in vara anului 1937, intr-o perioada de relativa sau iluzorie stabilitate sociala, perioada in care timpul era foarte rabdator cu oamenii... |
|
|
1
COPYRIGHT 2000 – BALAN ALEXANDRU, Liceul Teoretic Nicolae Iorga,
Bucuresti, promotia 2000
Morometii
de Marin Preda
Originalitatea romanului Morometii sta fara indoiala
in noua viziune asupra lumii rurale.
Cele doua volume contin povestea unei familii de
tarani din Campia Dunarii, mai precis din satul teleormanean
Silistea-Gumesti, care cunoaste, de-a lungul unui sfert de secol, o
adanca si simbolica destramare.
In volumul I satul e infatisat cu cativa ani
inaintea celui de-al doilea razboi mondial, in vara anului 1937, intr-o
perioada de relativa sau iluzorie stabilitate sociala, perioada in care
timpul era foarte rabdator cu oamenii.
Spre deosebire de inaintasi, care au vazut satul din
Campia Dunarii zbuciumat, angajat in actiuni disperate, Marin Preda
descrie, in primul volum din Morometii un sat in care nu se petrec
drame zguduitoare, formidabile rasturnari si unde nu clocoteste
razvratirea. Traiul populatiei din Silistea-Gumesti nu e usor deloc,
decat pentru cateva familii instarite, familiile unora ca alde
Aristide, Cotelici, Balosu sau Iocan, dar nici peste masura de amarat
nu este. Ii apasa pe multi impozitele, fonciirea si alte neajunsuri dar
ele pot fi inca suportate de oameni, care se aduna cu placere duminica,
la taifas, in poiana lui Iocan unde citesc ziare, povestesc anecdote,
glumesc, angajandu-se in adevarate dueluri ale inteligentei.
Silistea-Gumesti este o comuna mare, cu doua
biserici, o scoala cu patru sute cincizeci de elevi incrisi si vreo
sapte invatatori. Hotarul comunei cuprinde, loturi mai vaste sau mai
restranse ale taranilor si mosia Maricica, vegheata cu strasnicie de un
paznic. Afara de bogatasii satului, care au casa mari, taranii ceilalti
vietuiesc in case cu doua sau trei camere si chiar in bordeie.
Gospodaria Morometiilor pare solida si grija
conducatorului ei este s-o mentina intacta. E pentru intaia oara cand
in literatura romana taranul nu este stapanit de ideea de a avea
pamant, ca sansa a fericirii sale, ci de a si-l pastra.
Ilie Moromete este dotat, pe langa o filozofie
asupra vietii si cu o vointa de a rezista la tot ce contravine gustului
sau de trai linistit, confortabil, intr-o gospodarie mijlocie. Astfel,
daca Moromete nu face mari speculatii, el cauta sa profite de
institutiile capitaliste – nu se sfieste sa ia bani cu imprumut de la
banca spre a-si cumpara oi si cai, isi pune la munca familia, el
rezervandu-si rolul de stapan, pierde timpul in lungi conversatii cu
prietenii, discuta politica – are pareri indraznete despre regalitate
si nu se sinchiseste de legionari. Singura sa grija e de a-si achita
impozitele si datoriile contractate, taraganand, amanand cat mai mult
scadentele, fara sa instraineze ceva din avere. Cand isi da seama ca
unul din fiii lui din prima casatorie, Achim, trimis cu oile la
Bucuresti ca sa aduca bani, nu se va mai intoarce, Moromete se gandeste
sa vanda caii, dati in grija altor doi fii, Paraschiv si Nila. Acestia
se opun ; Paraschiv, banuind ca surorile lui tin comori ascunse intr-o
lada o sparge. Scena finala in care, dupa ce, pentru a-si imbuna
feciorii Moromete se razbuna pe nevasta, scos din rabdari, loveste pe
Paraschiv si Nila cu parul, explicand toata tactica sa, atitudinea fata
de realitatile crispante din jur : - Atata timp cat traiesc eu, ori
faceti cum zic eu, ori daca nu, sa plecati. Am muncit si am trudit si
am luat pamant ca sa traiti voi bine ! De ani de zile ma zbat sa nu
vand din el, sa platesc fonciirea fara sa vand, ca sa va ramaie voua
intreg, orbilor si salbaticilor la minte ! Si […] acum sariti la mine…
ca v-am furat munca voastra ! Bolnavule dupa avere !… O sa-ti manance
capul averea, sa tii minte de la mine!
Moromete nu e deci setos de pamant, averea nu
reprezinta pentru el un scop ci numai un mijloc de a trai in oarecare
tihna, cu iluzia, daca nu cu certitudinea independentei. Cand insa
Paraschiv si Nila nu inteleg lupta tatalui cu instrumentele puterii
statului (jandarmul, perceptorul) fug si ei la Bucuresti cu caii.
Moromete e nevoit sa vanda mai mult de jumatate din pamant, cumpara
alti cai, plateste impozitul funciar, rata la banca si taxa scolara
pentru fiul mai mic, Niculaie si incepe o viata noua. Cu toate acestea
lucrurile nu mai merg ca altadata cand timpul se scurgea… fara
conflicte mari in Campia Dunarii :
In urmatorii ani gospodaria taraneasca continua sa
se ruineze. Moromete intra intr-o lunga stare depresiva din care n-avea
sa fie scos decat de marile zguduiri care se apropiau. Peste trei ani
izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Timpul nu mai avea rabdare.
1
Omul vremii sale, lipsit de ipoteza unei alte lumi, Moromete e un
sceptic, neincrezator in posibilitatea schimbarilor ordinei prin
violenta, de altfel ca si taranul sarac Tugurlan, care, dupa ce
dovedeste ca in bratele lui a mai ramas destula vigoare spre a raspunde
fortei cu forta se preda, aproape de bunavoie, la inchisoare.
Asta nu inseamna ca satul lui Marin Preda e lipsit
de conflicte.
Episodul lui Birica si al Polinei e dintre cele mai semnificative.
Polina e adusa acasa la Bririca de catre acesta, fara stirea
parintilor. Cearta fetei cu tatal ia proportii. Polina sileste pe
Birica sa secere graul de pe pamantul ei de zestre. Birica se bate cu
socrul, socrul il da in judecata, apoi tinerii isi pornesc singuri o
casa din lut, iar casei lui Balosu ii dau foc.
In alt episod, Botoghina, tuberculos, se cearta cu
femeia sa, daca
trebuie sau nu sa vanda pamant pentru a intra in spital, ajung la
intelegerea de a vinde pentru a avea bani de sanatoriu. Dialogul dintre
cei doi e in stilul obiectiv al autorului, de un afect comic savuros :
-Vreai sa ma duci la cimitir ? intreba omul plin de
manie.
-Cu ce ma duci fa, la cimitir ? Nu tot trebuie sa
vinzi ?
-Vorbesti parca ai fi proasta in targ, raspunde
Anghelina […] Parca
am fost din alea care sa-ti puie sula in coasta ca sa-i cumperi
marchizet si pantofi de lac […]. N-am sa uit pana-oi muri iarna de-acu
trei ani, cand ai pus porcu in caruta si te-ai dus de l-ai dat !… Ai
lui Moromete nu platesc cu anii si traiesc si nici pamant n-au vandut…
-Fa, tu nu vrei sa taci din gura ?… Cand ti-oi da
una acuma, iti mut falcile in partea ailalta.
Daca volumul I se incheie cu Ilie Moromete care ia
cunostiinta cu
timpul care nu mai avea rabdare in urma unei experiente care ii
modifica psihologia si il face sa alunece in mutenie, in volumul II
eroul, prin istetimea lui reuseste sa-si refaca starea economica.
Rascumpara pamantul vandut, care insa, in noile conditii, devine o
povara. Incercarea de reconciliere cu cei trei fii plecati din sat
esueaza. Acestia, capatuiti si insurati in Bucuresti nu vor sa mai auda
de sat si Moromete se intoarce acasa aproape fara un cuvant din partea
lor. Drumurile lor se vor desparti. Paraschiv, ajuns sudor la tramvaie,
va sfarsi lovit de o boala de piept, Nila va muri pe front, Achim
singur se va descurca in comert. Catrina il paraseste si ea pe Moromete
(ii reproseaza ca n-a avut grija de Niculaie si de cele doua fete, Tita
si Ilinca).
Cu toate ca Moromete revine in prim-plan la
sfarsitul cartii,
atentia cade acum asupra lui Niculaie. Acesta, ajuns activist, este
trimis de la raion sa supravegheze in satul natal secerisul si predarea
cotelor catre Stat. Descrierea peripetiilor acestei actiuni
prilejuieste autorului nu numai o pagina vie de istorie dar si o
capodopera de observatie a psihologiei taranesti intr-un monent de mare
incordare, de ezitare intre subordonare si revolta, intre aparenta
pasivitate calma si bruca izbucnire a nelinistii, ca in asteptarea unei
catastrofe (incurcatura este datorata unei directive a bazei de
receptie care pretinde ca graul primit de tarani la insamantare cu
neghina sa n-aiba la predare corpuri straine ceea ce reclama trecerea
lui prin trioare si ca atare cresterea cantitatii cotelor). In cele din
urma baza de receptie incuviinteaza predarea cotelor cu corpuri straine
si lucrurile se linistesc.
Niculaie Moromete, banuit de a fi uzat de mijloace
silnice de
convingere, este demis din functia de activist regional si abia salvat
de la excludere de un prieten, trimis la munca de jos. Dupa alte
intamplari pe care romancierul nu le mai insira, Niculaie ajunge
horticultor (se casatoreste cu Marioara, fiica lui Adam Fanatana, care
era asistenta medicala). Fiul lui Moromete e un om al vremii sale,
capabil de a face fata tuturor obstacolelor dupa cum Ilie Moromete,
tatal fusese la vremea lui, impins acum de imprejurari fara sens pentru
el, om vechi, la periferia istoriei.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|