1
Calin (file din poveste)
de Mihai Eminescu
I) Asa cum sugereaza textul titlul Calin (file din
poveste) este un basm in versuri; al optulea capitol prezinta o poveste
de iubire intre un zburator si o fata de imparat. Zburatorul este
un spirit care fura inimile fetelor. Acesta apare in iatacul fetei de
imparat apoi dispare.
Dupa sapte ani, ei se reintalnesc, fata fusese
izgonita de imparat si aceasta sa refugiat intr-o padure. In cele din
urma casatoria dintre cei doi tineri este posibila prin umanizarea
zburatorului, acum un om pe nume Calin.
Partea a VIII-a este alcatuita din trei secvente:
• Cadrul natural
• Nunta celor doi tineri
• Nunta fluturelui si-a viorelei
Cadrul natural este alcatuit din elemente specifice creatiei
eminesciene:
• codrii
• padurea
• izvoarele
• iarba
• elemente terestre
• luna – element cosmic
Descrierea se face din exterior spre interior. Prin verbul “treci” la
persoana III-a sg., poetul invita cititorul sa participe la nunta
tinerilor fericiti intr-un cadru natural de vis. Spatiul nocturn
natural este surprins prin imagini vizuale care sugereaza ceva ireal,
un spatiu de basm.
Imaginea plina de mister este sugerata prin epitetele, metaforice
(“codrii de arama”) ce sugereaza stralucirea naturii un spatiu plin de
vraja. Si iarba straluceste in intunericul noptii.
Tabloul este plin de gratie, cromatica este deschisa, luminoasa,
epitetul albastre, verb la gerunziu licurind, epitetul sclipitoare
sugereaza o lumina aparte, o atmosfera plina de vraja datorata razelor
lunii. Din aceasta pricina umbrele intunecoase alterneaza cu lumini
diafale creand un adevarat EDEN.
Imaginile vizuale impreuna cu cele auditive, prin metafora “mandra
glasuire” poetul surprinde freamatul fermecator al padurii. Prin
epitetul “dulce” alaturat substantivului “ropot” poetul sugereaza
apa cristalina a izvoarelor in caderea lor.
Spatiul nu este numai muzical, ci este plin de miresme, idee
sustinuta prin imagini olfactive, epitetul “tamaiet” si aerul plin de
miresme. Cadrul este un templu in care se oficializeaza casatoria celor
doi tineri. Natura este prinsa si in miscare, intr-o leganare usoara
prin intermediul verbelor: trece, coboara, sar.
Apele izvoarele curg cand molcom, cand navalnic. Miscarea concentrica a
apei este sugerata prin sugestiva metafora “bulgare fluid”.
Intreaga natura este personificata, este pregatita pentru a participa
la nunta.
1
Pictura este eterna in spatiul padurii. Multimea vietatilor ce o
populeaza prin hiperbola “mai” ,“curg in rauri sclipitoare”.
Poetul descrie acest spatiu asa cum il percepe el, potrivit misiunii
sale, aratand prin fruntea imaginilor artistice folosite pentru
conturarea cadrului natural.
Nunta lui Calin cu fata de imparat are loc in acest cadru natural de
vis. Lacul este personificat prin epitetul “somnoros” isi misca apele
lin emotionat si el. Aici se afla masa mare intinsa ,la care sosesc
invitatii la nunta. Acestia sunt prezentati prin enumeratii, prin
epitete metaforice. Sosesc zmei, imparati,etc.. Apoi este adus
Pepelea
in prim plan, care este socrul – mare, care sta pe tronul sau tapan si
drept. Este prezentat in semnele puterii sceptru si mitra.
Poetul
prezinta portretul miresei realizat prin imagini in epitetul
“gingasei”. Frumusetea ei este prezentata prin epitetele
mladioasa,
albul rochiei sugereaza puritatea, candoarea, emotia de care este
stapanita: “fata-i rosie ca marul”.
Prin epitetul metaforic “de aur” poetul revine asupra frumusetii si
bogatiei, a coloritului parului. Chipul ei este incununat cu flori
albastre simbol al iubirii, steaua din frunte o constituie o apropiere
de elementele cosmice. Ea este tanara, pura, delicata.
In descrierea nuntii “ca o nunta taraneasca”.
Personajele: furnicile, albinele (colb de aur), voinicul, preotul
(bondarul), mirele (apare intr-o cojita de aluna trasa de lacuste),
tantarii sunt lautari, gandaceii, carabusii, lacustele, greiere care
cere permisiunea sa porneasca nunta.
Interpretarea versurilor – Nunta lui Calin cu fata de imparat
In basmul “Calin (file din poveste)” Eminescu
prezinta inplinirea
unei iubiri prin nunta.. Citorul este invitat sa participe la nunta lui
Calin cu fata de imparat, in mijlocul paduri de argint, intr-un spatiu
natural de vis.
Prin imagini vizuale poetul aduce in prim plan
lacul, loc important
caci aici se vor aduna participantii la nunta. Imaginea lacului
sporeste nota de mister. El este personificat prin epitetul “somnoros”
. Prin verbul “se bate” poetul surprinde miscarea ondulatorie a apei.
Aici se afla masa mare luminata de faclii.
Participantii la nunta sunt personaje de basm. Ei
sosesc din cele
patru colturi ale lumii, de pretutindeni si sunt surprinsi prin
enumeratie: imparati, imparatese, feti-frumosi, zmei si Pepelea.
Epitetul metaforic are rolul de individualizarea frumusetii: fetilor –
frumosi, forta zmeiilor prin epitetul antepus “sagalnicul” poetul
caracterizeaza firea personajului din povestile populare, Pepelea.
Prin interjectia “iata” aduce in prim-plan imaginea
craiului care
este socrul-mare. El sta intr-un jilt, inconjurat de pagi si are in
semnele puterii mitra si sceptru.
Craiul este rigid, teapan neincadrandu-se in
atmosfera nuntii.
Eminescu il prezinta prin epitetul “tapan” si
“drept” surprinde atitudinea ironica fata de personaj.
|