1
POEZII
MIHAI EMINESCU
comentarii
Alexandra-Andreea STANESCU, Cls. a VI-a A
Scoala Generala nr. 3 „Nicolae Titulescu” Bucuresti
Mar. 2001
« LA MIJLOC DE CODRU”
Poezia “La mijloc de codru” este o creatie lirica in care Eminescu isi
exprima direct sentimentele de admiratie si incanatre fata de
frumusetile padurilor in stilul poeziei populare. Padurea este animata
de pasarile care ies din crangul de alunis. In poezie autorul isi
exprima sentimentele de bucurie si extaz.
Imaginea centrala a textului este exprimata prin balta in care se
reflecta intreg cadrul natural prin enumerarea elementelor
reprezentative : luminisul, trestia inalta, luna, soarele, pasarile
calatoare, stelele, randunelele.Oglindirea in apa baltii a chipului
iubitei sugereaza ca natura este un spatiu de meditatie pentru poet.
Ultimul vers sugereaza sentimentul de iubire, care s-ar putea manifesta
in cadrul natural al codrului.Poetul isi imagineaza « chipul
dragei mele » oglindit in apa limpede a baltii ca sugestie a dorintei
de a isi implini iubirea. Eminescu isi exprima in mod direct
sentimentele de dragoste si admiratie pentru frumusetea naturii.
« O, RAMAI »
Poezia « O, ramai » exprima nostalgi apoetului
pentru copilarie, pentru codrii si izvoarele care i-au incantat cei mai
frumosi ani ai vietii. Poetul este tanguitor in invocarea copilariei si
a naturii, pe care le implora sa ramana pururi in sufletul sau. Padurea
isi exprima starile si sentimentele pentru poet si evoca nostalgic
varsta copilariei din perspectiva maturatitii. Padurea isi exprima
sentimentele de dragoste fata de poetul ce fusese candva copil si
tanjeste dupa marturisirile pe care i le facea baiatul cu sinceritate
odinioara. Poetul imagineaza trairea nostalgica a padurii motivata de
absenta copilului care, candva ii destainuia toate dorurile. Poezia
contureaza portretul copilului cu ochi negri si cuminti satnd ganditor
la umbra copacilor, cu privirile pierdute in adancul apelor. Poetul
reactioneaza emotionat la misterele destainuite de padure si ingana
fericit murmurul apelor. Perioada fericita a copilariei s-a scurs
repede, anii petrecuti in mijlocul naturii au trecut, dar bucuria
traita este pururi prezenta in sufletul poetului. Poetul este constient
de scurgerea ireversibila a timpului si de aceea tristetea si nostalgia
sunt profunde si sugestive. Versurile constituie un adevarat strigat
sfasietor pentru neputinta, imposibilitatea de a mai trai si simti
bucuria copilariei petrecute in mijlocul naturii. Poezia exprima direct
sentimentele de durere tristete, nostalgie si durere pe care poetul le
simte profund, jinduind dupa ferricirea din anii copilariei
petrecute in mijlocul naturii.
“PESTE VARFURI”
In poezia “Peste varfuri” poetul isi exprima in mod direct sentimentele
de dragoste pentru natura, starea de melancolie provocata de scurgerea
ireversibila a timpului,de tristete metafizica, de nostalgie, de
regret,mergand de la melancolie la nefericire.Prima strofa contureaza
un tablou al lumii exterioare pe care poetul il percepe cu o melancolie
profunda. Strofa a doua ilustreaza realitatea interioara, starile si
sentimentele de tristete ale poetului , care armonizeaza atmosfera
tulburatoare a naturii. Poetul se simte parasit si singur . Totul se
departeaza de el, imaginea naturii, sunetul cornului, ceea ce creaza o
stare de deprimare, de solitudine, orice forme concrete de viata
dispar, poetul simtindu-si sufletul singur si parasit.Tristetea
sfasietoare provocata de ideea mortii este un inevitabil sfarsit al
vietii. Sentimentul mortii anuntat de sunetul melancolic al cornului
este atenuat de indulcirea sufletului poetului. Strofa a treia este
dominata de o profunda nefericire, sufletul poetului fiind sfasiat de
doruri si de regretul pentru timpul care s-a scurs, marcand trecerea
tineretii, neimplinirea iubirii si a fericirii. Sunetul cornului nu
sugereaza numai dorul si tristetea, ci si o atiudine mioritica,de
impacare a poetului cu destinul incapabil, cu faptul ca moartea este o
componenta fireasca a vietii noastre.
|