Glossa - comentariu
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Poezia “Glossa” a aparut in volumul de “Poezii”-editia I de Titu Maiorescu in decembrie 1883. Potrivit precizarilor lui Perpessicius, poezia “Glossa” dateaza din timpul studiilor berlineze(1873-1874) si numara 9 strofe in loc de 10 strofe,ale textului definitive.Poezia cunoaste 11 versiuni,care se situeaza intre Iasi(1876) si Bucuresti (1882). Ultimele doua versiuni se plaseaza in urma “Luceafarului” si capata influentele poemului... |
|
|
1
Glossa
de Mihai Eminescu
Poezia “Glossa” a aparut in volumul de
“Poezii”-editia I de Titu Maiorescu in decembrie 1883.
Potrivit precizarilor lui Perpessicius,poezia
“Glossa” dateaza din timpul studiilor berlineze(1873-1874) si numara 9
strofe in loc de 10 strofe,ale textului definitive.Poezia cunoaste 11
versiuni,care se situeaza intre Iasi(1876) si
Bucuresti(1882).Ultimele doua versiuni se plaseaza in urma
“Luceafarului” si capata influentele poemului..
Pornind de la semnificatia cuvantului “glosa”,care
inseamna a explica un cuvant,un fragment,s-a ajuns la poezia cu forma
fixa..Glosa este alcatuita dintr-un numar egal de strofe cu numarul
versurilor din prima strofa.Incepand cu a doua strofa se comenteaza se
comenteaza fiecare vers al strofei-tema,ultima strofa reluand,ca
o concluzie,prima strofa,in ordinea inverse a versurilor.
Poezia lui Eminescu reprezinta o culme a creatiei
sale.Prin continut,popezia are valoare filosofica,gnomica(de
cunoastere),constituindu-se intr-un adevarat cod de cunoastere,de
etica,cu valoare de generalizare maxima.Forma poetica este
lapidara,sententioasa,concentrate,clara,sobra.
Prin motivele de inspiratie, George Calinescu
semnaleaza motivele antice si cele romantice.Tudor Vianu,referindu-se
la tema vietii ca spectacol,precizeaza ca aceasta este una dintre cele
mai vechi teme care apare in toata filosofia greaca.
Tema lumii ca teatru l-a inspirit sip e Eminescu
care a reprodus dupa un manuscris din 1750 un fragment din
“Comedia cea de obste”,reprezentand gandurile lui
Oxenstierna,privind comparatia intre lume si comedie.
“Glossa” lui Eminescu se incadreaza intre marile
creatii universale si ale literaturii romane,avand ca tema fundamentala
timpul,iar ca motive:fugit irreparabile tempus(timpul fuge fara sa se
mai intoarca);fortuna labilis(soarta schimbatoare) si vanitos vanitatum
(desertaciunea desartaciunilor).
“Glossa” este poezia care graviteaza in jurul
conditiei geniului care datorita conceptiilor sale superioare este
nevoit sa se sustraga lumii inguste in care traieste omul comun.
Desi Eminescu se autodefineste ca fiind poet
romantic,maiestria artistica a acestei creatii poetice consta in tocmai
in clasicitatea ei ce reiese in primul rand din respectarea regulilor
pe care le impune o poezie cu forma fixa,cum este glosa,precum si
lapidaritatea convingatoare a versurilor.
Eminescu valorifica o serie de idei filosofice care
sunt turnate in forme artistice desavarsite.Inca din prima
strofa,considerate strofa-tema a poeziei,cititorul intra in contact cu
aceste adevaruri general-valabile,exprimate lapidary in versuri grupate
doua cate doua.Ca si in alte poezii (“Scrisoarea I”, “Oda(in metro
antic)”, “Revedere”) poetul mediteaza asupra trecerii timpului.
Cea de-a doua strofa contine codul de reguli si
sfaturi de provenienta stoica.De aici rezulta ca pentru om cel mai
important lucru este sa se cunoasca pe sine sis a nu se lase purtat de
valurile inselatoare ale fericirii efemere.Dar pentru asta drumul
vietii trebuie mereu luminat de ratiune,numai asa putandu-se evita
orice deziluzie,asa cum se sugereaza in strofa a treia.
In strofa a patra-lumea ca teatru,motiv preluat de
Eminescu si din filosofia antica hindusa,si care mai poate fi urmarit
in opera unor scriitori din literature universalaShakespeare,Lope de
Vega.
Ca si in finalul “Luceafarului”,in “Glossa” lumea
este vazuta ca o imensa scena de teatru,spre care inteleptul
priveste ca spectator.
Revenind apoi in strofa a sasea si a opta,aceasta
idée devine laitmotivul poeziei.Intr-un univers in care doar mastile se
schimba,poetul lanseaza indemnurile:”Amagit atat de-adeste/Nu spera sin
u ai teama”.
O idée schopenhauriana,exprimata in “Scrisoarea I”
este aceea a prezentului etern:”Viitorul si trecutul/Sunt a filei doua
fete”.Singura clipa sigura a existentei trecutului este
prezentul,fiindca trecutul nu poate fi reconstituit,iar viitorul nu
poate fi prevazut.
Datorita abundentei de accente satirice,”Glossa”
este numita de G.Calinescu o “capodopera a satirei ideologice”.
Satira se face simtita cu precadere in strofele
sapte si noua.Daca in partea a doua a “Scrisorii III” satira capata
dimensiuni de pamphlet,in “Glossa” aceasta este expresia indiferentei,a
unui adanc dispret:”Nu spera gand vezi miseii/La izbanda facand punte”
Ultima strofa,care este o reiterare a celei
dintai,dar in care versurile sunt asezate intr-e ordine inverse celei
initiale,codul de reguli si sfaturi etice devine mai evident datorita
versului cu valoare emblematica “Tu ramai,la toate rece”,si care se
afla la inceput, ultimul vers realizand o simetrie cu primul
vers:”Vreme trece,vreme vine”.
In ceea ce priveste stilul,acesta se caracterizeaza
prin prin limpezime si armonie. Claritatea reiese tocmai din
simplitatea limbajului “scuturat de podoabele stilistice”. Poetul
apeleaza la epitete,simboluri,metafore(ratiunea devine
“cumpana”,viitorul si trecutul-pagini ale aceleiasi file),numai cand
intentioneaza sa releve in mod deosebit o idée.Ritmul trohaic accentuat
in versurile sentinta,intaresc impresia de neclintire a adevarurilor
filosofice.
In final,demne de retinut sunt cuvintele lui Dumitru
Popovici,care concluzioneaza asupra poeziei:”Ea amplifica,pe de o
parte,sintetizeaza pe de alta parte si da un character aforistic
experientei umanului pe care o facea Hyperion.Poetul este “un Hyperion
condamnat sa ramana in societate si sa isi determine pozitia in
complexul raporturilor sociale”.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|