Pasa Hassan - caracterizarea personajelor
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
In cuprinsul baladei, G. Cosbuc realizeaza doua portrete
memorabile, folosind hiperbola si antiteza. Poetul scoate in evidenta
trasaturile fizice si insusirile morale ale celor doua personaje
principale, Mihai Viteazul si pasa Hassan, folosind caracterizarea
directa (facuta de autor, de alte personaje si autocaracterizarea) si
indirecta, desprinsa din gesturi, imbracaminte, din vorbe si atitudine... |
|
|
1
Mâinea Andrei
Pasa Hassan
(de George Cosbuc)
( caracterizarea personajelor)
George Cosbuc este intaiul poet ardelean
care s-a identificat cu poporul din care face face, cantandu-i
bucuriile si durerile.
In cuprinsul baladei, G. Cosbuc realizeaza
doua portrete memorabile, folosind hiperbola si antiteza. Poetul scoate
in evidenta trasaturile fizice si insusirile morale ale celor doua
personaje principale, Mihai Viteazul si pasa Hassan, folosind
caracterizarea directa (facuta de autor, de alte personaje si
autocaracterizarea) si indirecta, desprinsa din gesturi, imbracaminte,
din vorbe si atitudine.
In primele strofe ale baladei, poetul aduce in
prim-plan imaginea voievodului roman, realizata gradat. Mai intai apare
"calare", "cu fulgeru-n mana", facand carare printre dusmani. Apoi
intra-n urdie "ca lupu-ntre oi", o risipeste, o loveste necrutator, o
vantura "ca pe o pleava" nefolositoare. Cu ajutorul verbelor la
indicativ prezent si la gerunziu, poetul il prezinta pe Mihai intr-o
continua miscare, "navala nebuna", semanand moarte in jurul sau:
"trecand", "facand", zareste, se-ntoarce, alege, se-nvarte roata,
intra, o frange, o bate, o vantura, "e suflet de vant"(metafora),
imprastie, "cutreiera campul, taind de pe cai", "vine furtuna".
In ochii ingroziti ai pasei, imginea
voievodului creste, atingand proportii uriase. In strofa a opta,
silueta sa este conturata prin imagini vizuale, auditive si motorii.
"Salbatecul voda e-n zale si-n fier
Si zalele-i zuruie crunte,
Gigantica poart-o cupola pe frunte,
Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,
Iar barda-i din stanga ajunge la cer,
Si voda-i un munte."
Epitetul asezat in inversiune, "salbatecul
voda", sugereaza hotararea romanului de a nimici dusmanul. Aprigul
voievod este imbracat in armura; zalele si fierul zuruie crunt,
dezvaluind indarjirea cu care se napustea asupra paganilor. "Zalele-i
zuruie crunte"- constructie anomatopeica, care parca porunceste moartea
dusmanilor. Caciula e o cupola gigantica, barda-i ajunge la cer sunt
imagini care creeaza senzatia unui munte, "Si voda-i un munte."
Metafore personificate: "vorba-i e tunet, rasufletul ger", fixeaza mai
bine personalitatea voievodului care imprastie groaza in jurul sau,
care imprumutase forta naturii dezlantuite.
In antiteza perfecta cu Mihai Viteazul este
prezentat pasa Hassan. Alaturi de drum,"departe de lunca", pus pe fuga,
Hassan fricos si las, apare permanent in contrast cu neinfricatul
voievod roman. Ca si Mihai, Hassan este caracterizat direct si
indirect. Fuga pasei spre tabara turceasca este evidentiata in ultimele
patru strofe ale
baladei.
"-<Stai, pasa, o vorba de aproape sa-ti spun
Ca nu te-am gasit nicaierea>-
Dar pasa-si pierduse si capul si firea!
Cu fraul pe coama el fuge nebun,
Ca-n gheara de fiara si-n gura de tun
Mai dulce-i pieirea."
Ingrozit, pasa "isi pierde si capul si firea",
fuge nebun, caci pieirea e mai dulce si-n ghera de fiara si-n gura de
tun, decat sub sabia "ghiaurului". Urmarit de acesta, groaza si
disperarea pun stapanire pe Hassan, care va gasi scapare in tabara
turceasca.
In continuare, imaginea voievodului apare
hiperbolic:
"Salbatecul voda e-n zale si-n fier
Si zalele-i zuruie crunte,
Gigantica poarta-o cupola pe frunte,
Si vorba-i e tunet, rasufletul ger,
Iar barda-i din stanga ajunge la cer,
Si voda-i un munte."
1
In ochii ingroziti ai pasei, proportiile romanului sunt marite,
ingrosate, hiperbolizate, Voievodul dobandeste o statura gigantica:
cusma este uriasa, vorba este asemenea tunetului, rasufletul ger, barda
atinge cerul, iar voda "e un munte". Prin metafore-hiperbola, epitete,
inversiune, poetul contureaza personalitatea lui Mihai care imprumuta
forta de la natura . In ochii lui Hassan el nu poate fi invins, tot
asa, cum un munte nu se clinteste din temeliile lui; forta lui nu poate
fi stavilita, tot asa, cum tunetul si gerul nu pot fi oprite. Voievodul
apare ca o forta dezlantuita a naturii care accentueaza lasitatea,
umilinta, ridicolul, traite de "fulgerul" pasa. In contrast cu frica,
groaza vestitului pasa, apare curajul voievodului de a infrunta
moartea. Mihai il striga din nou pe Hassan, sa se opreasca pentru ca in
acea zi sa piara unul dintre ei.
"-<Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi.>
Dar pasa mai tare zoreste;
Cu scarile-n coapse fugarul-si loveste
Si gatul i-l bate cu pumnii-amandoi;
Cu ochii de sange, cu barba valvoi
El zboara soimeste.
Inspaimantat, pasa isi indeamna fugarul, il
loveste in coaste, il
bate cu pumnii, "zboara soimeste". Gesturile lui necontrolate dezvaluie
spaima ce-l stapaneste. El este desfigurat de groaza, "cu ochii de
sange", "cu barba valvoi", ii "dardie dintii si-i galben-perit!"
Spaima aproape nebuneasca; gesturile ratacite,
nefiresti sunt evidentiate si-n strofa a zecea.
"Turbanul ii cade si-l lasa cazut;
Isi rupe cu mana
vesmantul
Ca-n largile-i haine se-mpiedica
vantul
Si lui i se pare ca-n loc e tinut;
Alearga de groaza pieirii batut
Mananca pamantul."
In fuga turbanul ii cade si nu-l ridica; si
rupe vesmantul, caci i
se pare ca vantul se impiedica in hainele-i largi si-l tine-n loc.
Innebunit de groaza pieirii, alearga mancand pamantul "si-i dardaie
dintii si-i galben
perit!
Daca in prima parte a baladei, poetul il aduce
in prim-plan pe
Mihai, vijelios, avantat, dominand campul de lupta cu vitejia lui fara
egal, in partea a doua, il aduce
in fata pe Hassan, tot in miscare, surprins in fuga rusinoasa catre
tabara turceasca. Starea umilitoare de fugar este scoasa in evidenta
prin cuvinte si expresii ironice, cu iz popular: "isi pierde si capul
si firea", "fuge nebun", "mananca pamantul", "e groaza si vai" etc.
"Si-i dardaie dintii si-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Si-Alah ii scurteaza grozava-i carare
Caci pasa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasa grabit,
Sa-i deie scapare."
Alah ii scurteaza cararea, spahii ies din
corturi sa-l scape pe
pasa, dandu-i dreptate, caci voda ghiaurul in toti a bagat "o groaza
nebuna". Apoi Hassan a jurat sa zaca de spaima, o luna.
Ritmul alert al baladei, reflectad clocotul
luptei sau fuga nebuna
a pasei, este redat prin multimea verbelor de miscare, prin propozitii
scurte, prin structura versurilor cu ritm amfibrahic, rima variata,
imbratisata, masura de 6-9-11 silabe.
Poetul foloseste o varietate de mijloace
artistice si un vocabular
impresionant: arhaisme: urdie, gheaur flinta barda, bei, atc; ezpresii
populare, zicale: "ca lupu-ntre oi", "ca volvura toamnei", "mananca
pamantul", pasa zoreste, "zboara soimeste", " vazut-au si beii ca fuga
e buna".
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|